În cuprinsul Codului de executare a sancţiunilor de drept penal , cuvintele "inspectoratul pentru afaceri corecţionale" se substituie prin cuvintele "subdiviziunea teritorială a Departamentului de executare a deciziilor judiciare pe lîngă Ministerul Justiţiei", prin LP1144 din 20.06.02, MO110/01.08.02 art.835


    Parlamentul Republicii Moldova adoptă prezentul cod.

Articolul 1. Scopurile şi sarcinile legislaţiei de
                         executare a sancţiunilor de drept penal
    (1) Legislaţia de executare a sancţiunilor de drept penal reglementează punerea în executare a pedepselor penale (în continuare pedeapsă), precum şi modul de exercitare a controlului asupra condamnatului la neaplicarea condiţionată a pedepsei, asupra muncii educative cu condamnatul, asupra protecţiei drepturilor şi intereselor lui legitime.
    (2) Principalele scopuri urmărite prin punerea în executare a pedepsei sînt: corijarea condamnatului şi profilaxia crimelor.
    (3) Prin munca educativă cu condamnatul se urmăreşte resocializarea (reabilitarea lui socială), respectarea legilor, a regulilor şi normelor de conduită acceptate de societate.
    Articolul 2. Aplicarea legislaţiei de executare
                       a sancţiunilor de drept penal
    (1) Legislaţia de executare a sancţiunilor de drept penal este compusă din prezentul cod şi din alte legi şi acte normative adoptate în conformitate cu el.
    (2) Legislaţia de executare a sancţiunilor de drept penal se aplică în condiţiile Constituţiei Republicii Moldova, luîndu-se în considerare şi actele de drept internaţional, ratificate, în domeniul punerii în executare a sancţiunilor de drept penal şi comportării cu condamnatul.
    (3) Legislaţia de excutare a sancţiunilor de drept penal stabileşte principiile generale şi principiile de punere în executare a pedepsei; modul şi condiţiile de punere în executare şi de executare a pedepsei, de aplicare a mijloacelor de corijare prevăzute; modul de exercitare a controlului asupra condamnatului la neaplicarea condiţionată a pedepsei; modul de desfăşurare a activităţii instituţiilor şi organelor care pun în executare pedeapsa; modul de participare a administraţiei întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor de stat, organizaţiilor obşteşti şi altor formaţiuni (în continuare unităţi), precum şi a cetăţenilor la corijarea condamnatului; temeiurile şi modul de eliberare de pedeapsă şi de ajutoare a celor puşi în libertate.
    Articolul 3. Actele condiţionate care reglementează
                        punerea în executare a pedepsei
    În cazurile prevăzute de prezentul cod, Guvernul, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Justiţiei pot să emită, independent sau în comun cu alte ministere şi departamente, acte condiţionate care stabilesc modul de organizare a punerii în executare a pedepsei şi neaplicării condiţionate a pedepsei, a aplicării mijloacelor de corijare a condamnaţilor şi de ajutoare a celor puşi în libertate.
    Articolul 4. Acţiunea legislaţiei de executare a sancţiunilor
de drept penal în timp şi în spaţiu
    (1) Cetăţenii Republicii Moldova, cetăţenii străini şi apartizii care au comis crime şi sînt condamnaţi pe teritoriul Moldovei execută pedeapsa pe teritoriul ei, dacă acordurile interguvernamentale nu prevăd altfel.
    (2) La executarea pedepsei şi la neaplicarea condiţionată a pedepsei pe teritoriul Republicii Moldova se aplică prezentul cod.
    (3) Punerea în executare a pedepsei şi controlul asupra condamnatului la neaplicarea condiţionată a pedepsei se efectuează în conformitate cu legislaţia de excutare a sancţiunilor de drept penal şi cu o altă legislaţie în vigoare în perioada respectivă.
    Articolul 5. Prioritatea normelor de drept internaţional
    În cazul în care legislaţia de executare a sancţiunilor de drept penal a Republicii Moldova nu corespunde normelor din actele juridice internaţionale ratificate, se aplică normele de drept internaţional.

Articolul 6. Temeiul punerii în executare a pedepsei
                        şi neaplicării condiţionate a pedepsei
    Temei pentru punerea în executare a pedepsei şi pentru neaplicarea condiţionată a pedepsei, precum şi pentru aplicarea mijloacelor de corejare, este sentinţa rămasă definitivă a instanţei judecătoreşti.
    Articolul 7. Principalele mijloace de corejare
    (1) Principalele mijloace de corejare sînt: regimul sau modul stabilit de punere în executare şi de excutare a pedepsei şi de neaplicare condiţionată a pedepsei, munca educativă, munca socialmente utilă, instruirea profesională, măsurile de influenţă publică.
    (2) Mijloacele de corejare se aplică ţinîndu-se cont de tipul pedepsei, de felul şi gradul pericolului social, de motivele comiterii crimei, de persoana condamnatului şi de conduita lui.
    Articolul 8. Principiul legalităţii punerii în executare
                       a pedepsei
    (1) Activitatea instituţiilor, organelor şi factorilor de decizie care pun în eceutare pedeapsa şi care exercită controlul asupra condamnatului la neaplicarea necondiţionată a pedepsei este bazată de respectarea legilor. factorii de decizie poartă răspundere pentru legalitate în activitatea lor.
    (2) Respectarea legilor la punerea în executare a pedepsei şi neaplicarea condiţionată a pedepsei este garantată prin supravegherea de procuror, prin control departamental şi control obştesc.
    Articolul 9. Principiul egalităţii condamnaţilor în faţa
                       legii
    Modul şi condiţiile de punere în executare a pedepsei, precum şi de neaplicare condiţionată a pedepsei, se extind asupra tuturor condamnaţilor indiferent de originea, starea socială, oficială şi patrimonială, de genul şi caracterul ocupaţiilor acestora de pînă la comiterea crimei, de aparteneţa de rasă şi aparteneţa lor naţională, de studii, limba, de atitudine faţă de religie şi de alte criterii.
    Articolul 10. Umanizmul în punere în executare a pedepsei
    (1) Modul şi condiţiile de punere în executare a pedepsei şi de neaplicare condiţionată a pedepsei se stabilesc pe baza principiului respectării drepturilor, şi intereselor legitime ale condamnatului, a demnităţii lui de om.
    (2) La punerea în executare a pedepsei şi la aplicarea altor măsuri de drept penal este inadmisibilă cauzarea de suferinţe fizice condamnatului sau jignirea deminităţii lui de om. Torturile, măsurile coercitive medicale sau de altă natură capabile să dăuneze sănătăţii condamnatului sînt interzise.
    Articolul 11. Democratismul în punerea în executare
                         a pedepsei
    (1) La munca de corejare a condamnatului, la plasarea în cîmpul muncii şi la aranjarea traiului acestuia după executarea pedepsei pot participa unităţi şi cetăţeni, pe baza liberului consimţămînt, în condiţiile legii.
    (2) Organizarea procesului de corejare a condamnatului şi alegerea mijloacelor de corejare sînt determinate de necesitatea dezvoltării iniţiativei lui utile, ceea ce se realizează cu participarea organizaţiilor de amatori ale condamnaţilor, a rudelor şi altor persoane susceptibile să-şi dea concursul la munca educativă.
    Articolul 12. Diferneţierea şi individualizarea punerii
                          în executare a pedepsei şi controlul asupra
                          condamnatului la neaplicarea condiţionată
                          a pedepsei
    Punerea în excutare a pedepsei şi controlul asupra condamnatului la neaplicarea condiţionată a pedepsei, precum şi aplicarea mijloacelor de corejare, se difernţiază şi se individualizează în funcţie de gravitatea crimei comise, de persoana condamnatului, de conduita lui pe durata termenului de executare a pedepsei şi de alte circumstanţe.

Articolul 13. Statutul juridic al condamnatului la
                          punerea în executare a pedepsei şi
                          la neaplicarea condiţionată a pedepsei
    (1) Legislaţia de executare a sancţiunilor de drept penal apără drepturile şi interesele legitime ale condamnatului, asigură condiţii pentru corejarea acestuia, garantarea echităţii sociale, protecţia lui juridică şi de altă natură la punerea în executare a pedepsei şi la neaplicarea condiţionată a pedepsei.
    (2) La punerea în executare a pedepsei şi neaplicarea condiţonată a pedepsei, condamnatul cetăţean al Republicii Moldova are drepturile şi îndatoririle prevăzute cetăţenilor Republicii Moldova, cu restricţie stabilite de legislaţia penală, de legislaţia de executare a sancţiunilor de drept penal şi de altă legislaţie.
    (3) Condamnaţii cetăţeni străini şi apartizii au drepturi şi îndatoriri în conformitate cu legislaţia privind statutul juridic al cetăţenilor străini, cu tratatele internaţionale şi cu legile Republicii Moldova.
    (4) Drepturile şi obligaţiile condamnatului, restricţiile lui sînt stabilite în conformitate cu modul şi condiţiile de punere în excutare a pedepsei concrete sau de neaplicare condiţionată a pedepsei.
    Articolul 14. Drepturile fundamentale ale condamnatului
    (1) Condamnatul beneficiază de drepturi stabilite de legislaţia de executare a sancţiunilor de drept penal în funcţie de tipul pedepsei şi de restricţia drepturilor impuse condamnatului prin sentinţă a instanţei judecătoreşti.
    (2) Condamnatul are dreptul:
    a) să primească informaţie despre modul şi condiţiile de executare a pedepsei stabilite de instanţa judecătorească, despre drepturile şi obligaţiile sale. Informaţia este dată de instituţia sau de organul care pune în executare pedeapsa;
    b) să adreseze administraţiei instituţiei sau organului care pune în executare pedeapsa sau care exercită controlul asupra sa la neaplicarea condiţionată a pedepsei, instanţelor ierarhic superioare, altor organe de stat şi organizaţii obşteşti propuneri, cereri şi reclamaţii;
    c) să dea explicaţii şi să poarte corespondenţă, să adreseze propuneri, cereri şi reclamaţii în limba maternă, iar în caz de necesitate să se folosească de serviciile unui traducător;
    d) să beneficieze de serviciile avocatului, precum şi ale altor persoane împuternicite să acorde asistenţă juridică şi socială, în modul stabilit;
    e) la atingerea vîrstei de căsătorie, să se căsătorească în conformitate cu legislaţia în vigoare.
    [Art.14 lit.e) introdusă prin LP263 din 24.12.98, MO62/17.06.99 art.288]
    (3) Cel condamnat la arest sau la privaţiune de libertate, beneficiază de dreptul la asigurarea materială şi a condiţiilor de trai, la asistenţă medico-sanitară pentru păstrarea sănătăţii şi activităţii vitale.
    (4) Cel care a executat pedeapsă sau care a fost concediat în legătură cu condamnarea are dreptul să primească ajutor la plasarea în cîmpul muncii şi la aranjarea traiului, la alte tipuri de asistenţă socială.
    (5) Cetăţeanul străin condamnat are dreptul să întreţină legături cu reprezentanţa diplomatică sau consulatului statului său, iar cetăţeanul statului care nu are reprezentanţa diplomatică şi nici consulat în Republica Moldova are dreptul să întreţină legături cu reprezintanţa diplomatică sau consulatul statului care şi-a asumat protecţia intereselor lor ori cu organele internaţionale care exercită protecţia lor.
    (6) Legislaţia Republicii Moldova poate stabili şi alte drepturi celor condamnaţi la anumite tipuri de pedeapsă.
    [Art.14 modificat prin LP1404 din 07.12.00, MO27/06.03.01 art.88]
    Articolul 16. Comunicarea locului de executare a pedepsei
    La sosirea condamnatului în locul de executare a pedepsei sau în cazul transferării lui dintr-un loc de executare a pedepsei în altul, administraţia instituţiei sau a organului care pune în executare pedeapsa este obligată să comunice rudelor condamnatului locul lui de aflare.
    Articolul 17. Libertatea conştiinţei
    (1) Condamnatului îi este garantată libertatea conştiinţei. El are dreptul de a profesa orice religie ori de a nu profesa nici una.
    [Art.17 al.(2) modificat prin LP1404 din 07.12.2000]
    (2) Celui care excută pedeapsa reucerii de libertate i se permite, la rugăminte, să frecventeze instituţii de cult.
    (2) La rugămintea celui care execută pedeapsă privată de libertate poate fi invitat preotul. În locurile de executare a pedepsei arestului şi pedepsei privative de libertate este autorizată oficierea ritualurilor religoase, uzul obiectelor de cult şi literaturii religioase.
    (3) Oficierea riturilor religioase este benevolă. Ea nu trebuie să contravină ordinii interioare şi nici să lezeze drepturile altora care execută pedeapsă.
    Articolul 18. Instituţiile şi organele care pun în executare
                          pedeapsa şi exercită controlul asupra condamna-
                          tului la neaplicarea condiţionată a pedepsei
    (1) Pedeapsa amenzii şi confiscării averii se pune în executare de către instanţa judecătorească care a pronunţat sentinţa, precum şi de către instanţa de la locul de aflare a averii şi locul de lucru al condamnatului.
    (2) Pedeapsa anetrenării la muncă socialmente utilă se pune în executare de către organul afacerilor interne de la domiciliul condamnatului.
    (3) Pedeapsa privativă de dreptul exercitării unei anumite funcţii sau practicării unei anumite activităţi se pune în executare de către subdiviziunea teritorială a Departamentului de executare a deciziilor judiciare pe lîngă Ministerul Justiţiei de la domiciliu condamnatului, de către penitenciare. Sentinţa privativă de dreptul exercitării unei anumite funcţii sau practicării unei anumite activităţi se pune în executare de către administraţia unităţii în care condamnatul este încadrat, precum şi de către organele împuternicite să anuleze autorizaţia activităţii interzise condamnatului.
    [Art.18 al.(3) modificat prin LP1144 din 20.06.02, MO110/01.08.02 art.835]
    [Art.18 al.(4) exclus prin LP205 din 25.11.98, MO7/28.01.99 art.38]
    [Art.18 al.(5) exclus prin LP1404 din 07.12.00, MO27/06.03.00 art.88]
    (5) Pedeapsa reducerii de libertate se pune în executare de către instituţiile de reeducare prin muncă ale organelor afacerilor interne (în continuare instituţii de reeducare prin muncă).
    (4) Pedeapsa arestului este pusă în executare de către penitenciare, iar referitor la militari de către subunităţi militare speciale.
    (5) Pedeapsa privativă de libertate se pune în executare de către penitenciare.
    (6) Pedeapsa degradării militare sau speciale se pune în executare de către instanţa judecătorească ce a pronunţat sentinţa sau la propunerea ei, de către organul care a acordat gradul respectiv.
    (7) Persoanele faţă de care nu se aplică condiţionat pedeapsa se află sub controlul subdiviziunii teritorială a Departamentului de executare a deciziilor judiciare pe lîngă Ministerul Justiţiei.
    [Art.18 al.(7) modificat prin LP1144 din 20.06.02, MO110/01.08.02 art.835]
    [Art.18 modificat prin LP1404 din 07.12.00, MO27/06.03.01 art.88]
    [Art.18 în redactia LP677 din 08.12.95, MO8/08.02.96 art.82]
    Articolul 19. Aplicarea de măsuri medicale corective
    (1) Faţă de cel condamnat la arest sau privaţiune de libertate şi afectat de alcoolism, narcomanie, toximanie, tuberculăză activă sau faţă de cel care nu a urmat seria deplină de tratament contra bolii venerice organele şi instituţiile care pun în executare pedepsele menţionate aplică măsuri medicale coercitive, inclusiv tratamentul forţat, stabilite de instanţa judecătorească.
    (2) Dacă de durata termenului de executare a pedepsei se va constata că cel condamnat este afectat de alcoolism, narcomanie, toxicomanie, tuberculoză activă sau de o boală venerică, organul sau instituţia care pune în executare pedeapsa va face în instanţa judecătorească un demers pentru a i se aplica un tratament coercitiv contra alcoolismului, narcomaniei, toxicomaniei sau tuberculozei active ori pentru a fi supus unei serii obligatorii de tratament contra bolii venerice.
    [Art.19 al.(2) modificat prin LP1404 din 07.12.00, MO27/06.03.01 art.88]
    (3) Dacă cel afectat de alcoolism, narcomanie, toxicomanie, tuberculoză activă sau de o boală venerică este condamnat la o pedeapsă, alta decît arestul şi privaţiunea de libertate, sau la neaplicarea condiţionată a pedepsei, măsurile medicale coercitive, inclusiv tratamentul coercitiv, se aplică pe baze generale, în conformitate cu legislaţia.
    (4) În cazul în care cel condamnat la arest sau la privaţiune de libertate, căruia i se prescrie tratament coercitiv urmează a fi eliberat pînă la încheierea tratamentului respectiv, instituţia sau organul care pune în executare pedeapsa, în baza raportului medical, depune, în modul stabilit, materialele în instanţa judecătorească pentru a se determina necesitatea continuării tratamentului în instituţia curativă respectivă.
    Articolul 20. Participarea societăţii la lucrul cu condamnatul
    (1) La corejarea condamnatului şi la exercitarea controlului public asupra activităţii instituţiilor şi organelor care pun în executare pedeapsa şi exercită controlul asupra condamnatului la neaplicarea condiţionată a pedepsei au dreptul să participe unităţi şi cetăţeni.
    (2) Atribuţiile, formele şi modul de participare a societăţii la corejarea condamnatului şi la exercitarea controlului asupra activităţii instituţiilor şi organelor care pun în executare pedepsa şi exercită controlul asupra condamnatului la neaplicarea condiţionată a pedepsei sînt stabilite de legislaţaia în vigoare.
    Articolul 21. Supravecherea de procuror asupra
                         respectării legilor
    (1) Supravegherea de procuror asupra respectării legilor la punerea în executare a pedepsei şi la neaplicarea condiţionată a pedepsei este exercitată de Procurorul Republicii Moldova şi de procurorii subordonaţi lui, în condiţiile prezentului cod.
    (2) Instituţiile şi organele care pun în executare sentinţa instanţei judecătoreşti sînt obligate să execute ordonanţele procurorului referitoare la respectarea regulilor de punere în executare a pedepsei şi de neaplicare condiţionată a pedepsei.

Aticolul 22. Perceperea amenzii
    (1) Instanţa judecătoreacă, la pronunţarea sentinţei de aplicare a amenzii, propune condamnatului să verse benevol la bancă amenda în decursul unei luni de la data la care sentinţa a rămas definitivă şi avertizează că în caz de neachitare amenda va fi percepută în mod forţat.
    (2) Dacă cel condamnat este în stare să plătească integral amenda în termenul stabilit de lege, judecata, la cererea acestuia, poate amîna ori eşalona plata pe un termen de pînă la un an. Pentru condamnaţii care nu au domiciliu stabil în Republica Moldova, achitarea amenzii în rate nu se admite.
    (3) În cazul în care condamnatul nu plăteşte în termenul stabilit de instanţa judecătorească ea îi este percepută în mod forţat în baza unui titlu executoriu, eliberat de instanţa judecătorească ce a pronunţat sentinţa.
    (4) Prin amendă este urmărită averea personală a condamnatului, inclusiv partea lui, stabilită de instanţa judecătorească, din bunurile aflate în proprietate comună. Urmărirea salariului sau a altui cîştig, a pensiei sau a bursei celui condamnat se exercită în cazul în care acesta nu dispune de avere sau avere lui este insuficientă pentru perceperea integrală a amenzii.
    (5) Averea condamnatului nu este urmărită, dacă mărimea ei nu depăşeşte 20% din salariu lunar sau din alt fel de cîştig, din pensie sau bursă, care pot fi urmărite conform legii.
    (6) La perceperea amenzii nu pot fi ridicate bunurile care nu sînt pasibile de confiscare, în condiţiile Codului penal.
    [Art.22 al.(2) modificat prin LP1404 din 07.12.00, MO27/06.03.01 art.88]
    Articolul 23. Consecinţele sustragerii de la pedeapsa amenzii
    Sustragerea condamnatului de la plata amenzii atrage după sine răspundere în cazurile şi în modul stabilit de Codul penal.
    Articolul 24. Încheierea acţiunilor executorii
    Încheierea a acţiunilor executorii este considerată restituirea către instanţa judecătorească care a pronunţat sentinţa a titlului executoriu cu menţiunea "Amendă percepută conform sentinţei".
    Articolul 25. Modul de punere în executare a pedepsei
    (1) Pedeapsa privativă de dreptul exercitării unei anumite funcţii sau practicării unei anumite activităţi ca pedeapsă de bază, precum şi ca pedeapsă complementară la pedeapsa amenzii, arestului, pedepse de bază, la neaplicarea condiţionată a pedepsei este pusă în executare de către subdiviziunea teritorială a Departamentului de executare a deciziilor judiciare pe lîngă Ministerul Justiţieila domiciliul condamnatului.
    [Art.25 al.(1) modificat prin LP1144 din 20.06.02, MO110-112/01.08.2002 art.835]
    (2) Pedeapsa privativă de dreptul exercitării unei anumite funcţii sau practicării unei anumite activităţi stabilită ca fiind complementară la pedeapsa privativă de liberate, pedeapsă de bază, este pusă în executare de către organul care pune în executare pedeapsa de bază, iar după executarea pedepsei de bază este pusă în executare de către subdiviziunea teritorială a Departamentului de executare a deciziilor judiciare pe lîngă Ministerul Justiţiei la domiciliul condamnatului.
    [Art.25 al.(2) modificat prin LP1144 din 20.06.02, MO110-112/01.08.02 art.835]
    [Art.25 al.(2) modificat prin LP1404/din 07.12.00, MO27/06.03.01 art.88]
    [Art.25 al.(2) modificat prin LP205 din 25.11.98, MO7/28.01.99 art.38]
    (3) Subdiviziunea teritorială a Departamentului de executare a deciziilor judiciare pe lîngă Ministerul Justiţiei ţine evidenţa condamnaţilor; controlează respectarea de către condamnaţi a interdicţiei exercitării unei anumite funcţii sau practicării unei anumite activităţi prevăzute de sentinţa instanţei de judecată; controlează îndeplinirea sentinţei de către administraţia unităţii în care condamnatul este încadrat, precum şi de către organele împuternicite să anuleze autorizaţia activităţii interzise condamnatului; ia măsuri pentru a nu se admite încălcarea prescripţiilor din sentinţa instanţei de judecată; desfăşoară muncă educativă cu condamnaţii.
    [Art.25 al.(3) modificat prin LP1144 din 20.06.02, MO110-112/01.08.02 art.835]
    [Art.25 al.(3) modificat prin LP1404 din 07.12.00]
    (4) Administarţia penitenciarului în care cel condamnat la pedeapsa privativă de libertate execută şi pedeapsă complementară privativă de dreptul exercitării unei anumite funcţii sau practicării unei anumite activităţi nu poate folosi condamnatul la lucrări interzise lui.
    Articolul 26. Obligaţiile administraţiei unităţii
                          în care condamnatul este încadrat
    (1) Cerinţele sentinţei instanţei judecătoreşti privative de dreptul exercitării unei anumite funcţii sau practicării unei anumite activităţi sînt puse în executare de către administraţia unităţii în care condamnatul este încadrat.
    (2) Administraţia unităţii în care condamnatul este încadrat este obligată, în cel mult trei zile de la primirea copiei de pe sentinţa instanţei judecătoreşti, să elibereze condamnatul din funcţia sau de activitatea interzisă; să consemneze în carnetul de muncă al condamnatului temeiul, termenul, funcţia pe care nu are dreptul să exercite sau activitatea pe care nu are dreptul să o participe; să expedieze organului afacerilor interne care pune în executare pedeapsa o informaţie despre îndeplinirea cerinţelor sentinţei instanţei judecătoreşti; să prezinte, la cererea organului afacerilor interne, documentele privitoare la punerea în executare a pedepsei; să comunice organului afacerilor interne modificarea sau rezilierea contractului de muncă cu condamnatul; să elibereze, la rugămintea persoanei care a executat pedeapsă sau care a fost eliberată de executarea pedepsei, în modul stabilit de lege, în schimbul carnetului de muncă un duplicat fără consemnarea pedepsei.
    Articolul 27. Obligaţiile organului competent
    (1) Cerinţele sentinţei judecătoreşti privative de dreptul exercitării unei anumite funcţii sau practicării unei anumite activităţi sînt puse în executare de organul competent să anuleze autorizaţia activităţii interzise condamnatului.
    (2) Organul competent este obligat mai tîrziu la 3 zile de la primirea copiei de pe sentinţa instanţei judecătoreşti să anuleze autorizaţia activităţii interzise condamnatului şi să comunice faptul organului afacerilor interne care pune în executare pedeapsa.
    Articolul 28. Obligaţiile condamnatului
    Condamnatul privat de dreptul exercitării unei anumite funcţii sau practicării unei anumite activităţi este obligat să prezinte, la cererea organului afacerilor interne, actele referitoare la punerea în executare a pedepsei indicate, precum şi să se prezinte la chemare în organul afacerilor interne. În caz de neprezentare nemotivată condamnatul poate fi adus cu forţa.
    Articolul 29. Munca educativă cu condamnatul
    Munca educativă cu condamnatul privat de dreptul exercitării unei anumite funcţii sau practicării unei anumite activităţi o efectuează organul afacerilor interne în comun cu administraţia unitărţii în care condamnatul este încadrat. munca eductativă cu cel neîncadrat în cîmpul muncii se efectueaează la domiciliu.
    Articolul 30. Consecinţele neexecutării sentinţei
                          instanţei judecătoreşti
    Cel condamnat la privaţiune de libertate de dreptul exercitării unei anumite funcţii sau practicării unei anumite activităţi, precum şi factorul de decizie culpabil de neexecutarea sentinţei instanţei judecătoreşti privative de dreptul exercitării unei anumite funcţii sau practicării unei anumite activităţi poartă răspundere în condiţiile legislaţiei în vigoare.
    [Capitolul 7 exclus prin LP205 din 25.11.98, MO7/28.01.99 art.38]
    [Capitolul 8 exclus prin LP1404 din 07.12.2000]

Articolul 53. Locul de executare a pedepsei
    Cel condamant la arest execută pedeapsa în locul stabilit de organul afacerilor interne.
    Articolul 54. Regimul de executare a pedepsei
    (1) Cei condamnaţi la arest sînt deţinuţi în condiţiile unei izolări stricte de alte categorii de persoane deţinute sub strajă. Bărbaţii, femeile şi minorii, precum şi cei care au executat anterior pedeapsă privativă de libertate şi cei cu antecedente penale, sînt deţinuţi separat. Cei din rîndurile foştilor militari, lucrătorii din organele de drept execută pedeapsa arestului pe baze generale, dar aparte de alte categorii de condamanaţi.
    (2) Asupra condamnatului se extind toate restricţiile stabilite de legislaţia de executare a sancţiunilor de drept penal pentru cei privaţi de libertate. Afara de acesta, condamnatului nu i se permite procurarea produselor alimentare şi obiectelor de primă necesitate, cu excepţia tutunului şi articolelor de tutungerie; nu i se acordă intrevederi cu rudele şi cu alte persoane, cu excepţia avocatului; nu i se permite să primească mandate poştale, colete, pachete cu provizii şi banderole, cu excepţia unui colet sau unui pachet cu îmbrăcămite de sezon, a unui mandat poştal pe lună pentru procurarea de tutun şi articole de tutungerie, a unui colet ori a unui pachet sau a unei banderole pe lună cu tutun şi articole de tutungerie. Suma totală pentru procurarea de tutun şi articole de tutungerie, precum şi costul tutunului şi articolelor de tutungerie primite în colete, pachete, banderole nu trebuie să depăşească 10% din salariul minim satabilit în republică. Condamnatul poate să procure tutun şi articole de tutngerie prin virament, în limetele stabilite, din suma transferată la costul lui de peculiu.
    (3) Cel condamnat la arest nu este instruit în cadrul învăţămîntului de cultură generală şi nici al învăţămîntului profesional şi nu i se permite deplasarea fără escortă.
    (4) Condamnatul beneficiază zilnic de plimbare cu o durată de cel puţin o oră, minorul cu o durată de cel puţin 1 oră 30 minute.
    Articolul 55. Asigurarea materială, asigurarea condiţiilor
                          de trai şi asistenţa medico-sanitară
    (1) Asigurarea materială, a condiţiilor de trai şi asistenţa medico-sanitară a celui condamnat la arest se efectuează în corespundere cu normele stabilite celor care execută pedeapsa închisorii.
    (2) Condamnatului care excută pedeapsa arestului i se crează condiţii de trai corespunzătoare normelor de sanitărie şi igienă, i se dă loc individual de dormit şi lengerie de pat pentru timpul somnului.
    Articolul 56. Antrenarea la muncă a condamnatului
    (1) Pe durata executării pedepsei arestului condamnatul, de regulă, nu este antrenat la muncă.
    (2) Administraţia instituţiei sau a organului care pune în executare pedeapsa arestului are dreptul să antreneze condamnatul numai la lucrările de îngrijire a încăperilor unde sînt deţinuţi cei care execută acest tip de pedeapsă.
    Articolul 57. Sancţiunile
    (1) Pentru încălcare a regimului de executare a pedepsei arestului condamnatului poate fi aplicată ca sancţiune încarcerarea pe o durată de pînă la 15 zile.
    (2) Pe durata executării sancţiunii încarcerării este interzisă aplicarea repetată a condamnatului a acestei sancţiuni.
    Articolul 58. Modul de aplicare a sancţiunilor
    (1) La aplicarea de sancţiuni celui condamnat la arest se ţine cont de circumstanţele în care a comis încălcarea, precum şi de conduita lui de pînă la încălcare. sancţiunea se aplică, în corespundere cu gravitatea şi caracterul contravenţiei, cel mai tîrziu la zece zile de la data detectării ei, iar în cazul necesetăţii unui control se aplică de la data încheierii lui. De regulă, sancţiunea se pune în executare imediat, iar în cazuri excepţionale cel mai tîrziu la o lună de la data aplicării.
    (2) Încarcerarea se efectuează în baza deceziei şefului de penitenciar, indicîndu-se durata încarcerării şi ţinîndu-se cont de raportul medical scris privind starea sănătăţii condamnatului.
    (3) Eliberarea înainte de termen din carceră se face în baza deciziei şefului de penitenciar în cazul în care încarcerarea de mai departe a condamnatului nu este raţională sau dacă în virtutea sănătăţii lui, conform raprtului medical, lucrul acesta nu poate fi permis.
    (4) În timpul încarcerării, condamnatului îi sînt interzise plimbările, primirea şi expedierea scrisorilor, procurarea tutunului şi articolelor de tutungerie, primirea mandatelor poştale, coletelor, pachetelor cu provizii şi banderolelor. Condamnatul este deţinut în carceră de unul singur.
    (5) Condamnatul poate ataca în persoana şefului ierarhic superior sancţiunea încarcerării,însă depunerea reclamaţiei nu poate suspenda executarea sancţiunii.
    (6) Dacă în decursul unei luni de la data la care a fost execută sancţiunea încarcerării condamnatului nu i se mai apliică o sancţiune de acest fel, se consideră că nu are sancţiune.
    (7) Şeful de penitenciar, precum şi toţi şefii ierarhic superiori, dispine de dreptul deplin de a aplica sancţiuni. În lipsa şefului de penitenciar dreptul de aplicare a sancţiunilor este exercitat pe deplin de către adjunctul lui.
    Articolul 59. Violatorul fraudulos al regimului de deţinere
    (1) Violator fradulos al regimului de deţinere poate fi declarat condamnatul care a comis 3 şi mai multe încălcări, pentru care a fost supus unor sancţiuni, date în scris, cu condiţia ca fiecare încălcare ulterioară să fi fost comisă după aplicarea sancţiunii pentru încălcarea anterioară.
    (2) Condamnatul este declarat violator fraudulos al regimului de deţinere prin decizie argumentată a şefului de penitenciar, ţinîndu-se cont de persoana condamnatului, de gravitatea delictelor comise, de motivele, gradul şi caracterul participării la comiterea delictelor şi de alte circumstanţe.
    (3) La rezolvarea problemei declarării condamnatului drept violator fraudulos al regimului de deţinere nu se iau în considerare sancţiunile stinse în modul stabilit de lege.
    (4) Declararea condamnatului drept violator fraudulos al regimului de deţinere se anulează odată cu sîngerea sancţiunilor.
    (5) Condamnatul violator fraudulos al regimului de deţinere nu poate fi eliberat din carceră înainte de termen, cu excepţia cazului în care eliberarea este impusă de starea sănătăţii lui, conform raportului medical.
    Articolul 60. Măsurile de securitate şi temeiurile aplicării
                         forţei fizice, a mijloacelor speciale şi armei de
                         foc
    Faţă de cei condamnaţi la arest se prevede aplicarea forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armei de foc în conformitate cu art.99 - 101.
    Articolul 61. Locurile de executare a pedepsei
    Cel condamant la privaţiune de liberate execută pedeapsa în penitenciare, situate, de regulă, pe teritoriul Republicii Moldova.
    Articolul 62. Tipurile de penitenciare
    (1) Sînt considerate pentenciare coloniile de corecţie, coloniile de reeducare şi închisorile.
    (2) Coloniile de corecţie constiuie principalul tip de penitenciar destinat deţinerii condamnaţilor la privaţiune de libertate care au atuns majoratul. Coloniile de corecţie se împart în colonii cu regim comun, colonii cu regim sever şi colonii-aşezări. La nevoie, pot fi înfiinţate colonii speciale pentru deţinere în condiţii de izolare strictă a recidiviştilor deosebit de periculoşi.
    (3) Coloniile de reeducare sînt instituţii de reeducare şi instruire corecţională, unde sînt repartizaţi cei care nu au atins majoratul.
    (4) În coloniile de toate tipurile pot fi create sectoare pentru deţinerea izolată a condamanţilor de diferite categorii.
    (5) Izoloataoarele de anchetă penală, fiind instituţii penitenciare, asigură privaţiunea forţată de libertate a persoanelor cărora li se aplică arestul ca măsură de reprimare. Funcţionarea izolatoarelor de anchetă penală este reglementată de prezentul cod şi de legislaţia privind arestul preventiv.
    Articolul 63. Stabilirea tipului de penitenciar
    (1) Tipul de penitenciar cu regimul respectiv de executare a pedepsei este stabilit de instanţa judecătorească.
    (2) În colonii-aşezări sînt repartizaţi cei condamanţi pentru infracţiuni comise din imprudenţă, precum şi cei condmanţi pentru prima oară pentru infracţiuni premiditate, care nu prezintă un mare pericol social. Prin hotătîre a instanţei judecătoreşti în colonii-aşezări pot fi transferaţi cei care au executat o parte, stabilită de lege, din pedeapsă şi care au pornit pe calea corijării.
    (3) În coloniile de corecţie cu rejum comun sînt repartizate persoanele de sex masculin, condamante pentru prima oară la privaţiune de libertate, precum şi persoanele de sex femenin condamnate, cu excepţia celor declarate recidiviste deosibit de periculoase. Condamnările ridicate sau stinse nu se iau în considerare.
    (4) În coloniile de corecţie cu regim sever sînt repartizate persoanele de sex masculin care au executat anterior pedearsă privativă de libertate, precum şi cei care au comis infracţiuni înăuntrul termenului de executare a pedepsei privative de libertate, cu excepţia persoanelor indicate la alin. (5). Condamnările ridicate sau stinse nu se iau în considerare.
    (5) În închisoare îşi ispăşesc pedeapsa persoanele declarate recidivişti deosebit de periculoşi, persoanele cărora pedeapsa cu moartea le-a fost comutată cu privaţiune de libertate cu titlu de graţiere sau amnistiere, precum şi persoanele condamnate la detenţiune pe viaţă.
    [Art.63 al.(5) în redactia LP677 din 08.12.95, MO8/08.02.96 art.82]
    (6) Pedeapsa privativă de libertate cu regim de închisoare poate fi aplicată şi altor categorii de condamnaţi la peste 5 ani pentru comiterea, la o vîrsă majoră, a unor crime grave.
    (7) În funcţie de caracterul şi gradul pericolului social al crimei comise, de persoana condamantului şi de alte circumstanţe ale cauzei, instanţa judecătorească, indicînd motivele hotărîrii adoptate, poate aplica pedeapsă privativă de libertate: celor condamanţi pentru crime comise din imprudenţă, precum şi pentru crime premeditate, care nu prezintă un mare pericol social - în coloniile de corecţie cu regim comun; altor condamnaţi la privaţiune de libertate nedeclaraţi recedivişti deosibit de periculoşi - în coloniile de corecţie de orice tip, cu excepţia coloniilor-aşezări.
    Articolul 64. Repartizarea în locul de executare a pedepsei
    (1) Cel condamant la privaţiune de libertate este repartizat în locul de executare a pedepsei în cel puţin 10 zile de la data la care sentinţa insatanţei judecătoreşti a rămas definitivă sau de la data recurgerii la executare. Modul de repartizare a condamantului în penitenciar este stabilit de Ministerul Afacerilor interne.
    (2) Cel condamant la privaţiune de libertate cu executarea pedepsei în colonie de corecţie cu regim comun sau regim sever poate fi lăsat, cu acordul lui, în închisoare sau în izolatorul de anchetă penală pentru a îndeplini lucrări de îngrijire şi amenajare. El beneficiază de plimbări zilnice cu o durată de 2 ore. Asupra lui se extind drepturile acordate condamanţilor deţinuţi în condiţii obişnuite în coloniile cu regim comun şi în cele cu regim sever.
    Articolul 65. Primirea condamnatului în penitenciar
    (1) Primirea condamantului în penitenciar este efectuată de administraţie în modul stabilit în statutul executării pedepsei de către condamanţi (în continuare statut). Statutul este elaborat de Ministerul Afacerilor Interne şi aprobat de Guvern.
    (2) Administraţia penitenciarului comunică imediat instanţei judecătoreşti care a pronunţat sentinţa punerea ei în executare şi locul de executare a pedepsei de către condamnat.
    (3) Administraţia penitenciarului este obligată să comunice familiei condamantului locul de executare a pedepsei.
    Articolul 66. Deţinerea separată
    (1) În penitenciare este prevăzută deţinerea separată a persoanelor de sex masculin şi a celor de sex femenin, a minorilor şi adulţilor.
    (2) Cei condamanţi pentru prima oară la privaţiune de libertate sînt deţinuţi separat de cei care au executat anterior o astfel de pedeapsă pentru crimă premeditată şi care au antecedente penale. Izolat de alţi condamnaţi, precum şi separat, sînt deţinuţi: recidiviştii deosebit de periculoşi; condamnaţii cărora pedeapsa cu moartea le-a fost comutată cu privaţiune de libertate cu titlu de graţiere sau amnistiere; condamnaţii la detenţiune pe viaţă; condamnaţii pentru săvîrşirea crimelor grave, precum şi cei a căror viaţă şi sănătate sînt ameninţate de un pericol real.
    [Art.66 al.(2) în redactia LP677 din 08.12.95, MO8/08.02.96 art.82]
    (3) Cerinţele de deţinere separată a condamanţilor, stabilite de prezentul articol, nu se extind asupa instituţiilor curative din locurile de detenţiune şi nici asupra penitenciarelor destinate deţinerii şi tratării condamanţilor afectaţi de boli contagioase. Cei repartizaţi în instituţiile sus-numite sînt deţinuţi în regimul coloniei, al cărei tip este stabilit de instanţa judecătorească.
    (4) Condamanţii bolnavi de SIDA sau contaminaţi de virusul HIV al SIDA sînt deţinuţi separat de condamanţii care suferă de alte boli contagioase.
    (5) Ministerul Afacerilor interne poate stabili deţinere separată şi altor categorii de condamnaţi.
    Articolul 67. Executarea pedepsei
    (1) Cel condamant la privaţiune de libertate trebuie să execute durata deplină a pedepsei, de regulă, într-o singură colonie de corecţie sau de reeducare ori într-o singură închisoare.
    (2) Transferul condamantului dintr-o colonie în alta cu acelaşi regim de deţinere sau dintr-o închisoare în alta pentru a continua executarea pedepsei este permisă în cazul îmbolnăvirii lui sau al schimbării esenţiale a volimului sau a genului de lucrări pe care le execută, ceea ce ar împiedica deţinerea de mai departe a condamantului în colonia sau în închisoarea respectivă sau în alte cazuri excepţionale. Modul de transferare a condamantului este stabilit de Ministerul Afcerilor Interne.
    Articolul 68. Regimul de deţinere şi cerinţele lui de bază
    (1) Regimul stabilit în penitenciare reprezintă modul de punere în executare a pedepsei privative de libertate, care crează condiţii pentru aplicarea şi a altor mijloace educative.
    (2) Cerinţele de bază ale regimului de deţinere sînt: izolarea condamanţilor; supravegherea lor permanentă pentru a se exclude posibilitatea comiterii unor noi crime şi altor delicte antisociale;
controlul asupra executării exacte şi stricte a obligaţiilor acestora;
asigurarea drepturilor şi intereselor lor legitime, securităţii condamnaţilor şi personalului; deţinerea separată a categoriilor de condamanţi stabilite de lege; diverse condiţii de deţinere în funcţie de caracterul crimei comise şi pericolul social, de persoana şi conduita condamanţilor; schimbarea condiţiilor de deţinere în corespundere cu gradul de corejare.
    (3) În penitenţiare se stabileşte o ordine interioară strict reglementată de statut.
    (4) Pentru a asigura respectarea ordinii interioare, în penitenciare se prevede percheziţionzrea condamnaţilor.
    (5) Administraţia penitenciarului are dreptul să controleze lucrurile şi hainele persoanelor care intră în penitenciar şi ale celor care ies din el, precum şi ale persoanelor care intră pe teritoriul unităţii în care lucrează condamantul şi ale celor care ies de acolo.
    (6) Lista de obiecte pe care condamantul poate sp le posede este stabilită de statut. Condamnatul îi este interzisă să aibă asupra sa bani şi obiecte de preţ şi obiecete neindicate în listă. Dacă asupra lui sînt descoperiţi bani şi obiecte de preţ, acestea se confiscă şi se varsă în beneficiul penitenciarului în temeiul unei decizii a şefului de penitenciar.
    Articolul 69. Modificarea condiţiilor de deţinere
                          pe parcursul executării pedepsei
    (1) Condiţiile de deţinere a condamantului pot fi modificate, în funcţie de conduita şi atitudinea acestuia faţă de muncă,în cadrul aceluiaşi penitenciar sau prin transferul acestuia în alt tip de penitenciar, în conformitate cu alin. (3).
    (2) Modificarea condiţiilor de deţinere în acelaşi penitenciar prevede transferul condamnatului, prin decizie a şefului de penitenciar, din condiţiile iniţiale ( de adaptare) de deţinere în condiţii obişnuite şi de resocializare şi, în acelaşi mod, din condiţii obişnuite şi de resocializare în condiţii iniţiale de deţinere.
    (3) Condamnatul care a pornit pe calea corijării poate fi propus la transfer pentru executarea de mai departe a pedepsei:
    a) din închisoare în colonie de corecţie - după ce a executat în penitenciar cel puţin jumătate din durata pedepsei închisorii, stabilită prin sentiţa instanţei judecătoreşti;
    b) din colonie de corecţie cu regim comun sau din colonie cu regim sever în colonie-aşezare - după ce condamnatul care se află în condiţii obişnuite de deţinere a executat cel puţin o treime din durata pedepsei;
    (4) Cel condamant pentru crimă deosibit de gravă sau cel care anterior a fost eliberat înainte de termen de pedeapsă şi a comis o nouă crimă în perioada părţii neexecutate din pedeapsă pot fi transferaţi în colonii aşezări după executarea a cel puţin două treimi din durata pedepsei.
    (5) Nu sînt pasibili de transfer în colonii-aşezări:
    a) recidiviştii deosebit de periculoşi;
    b) cei a căror pedeapsă cu moartea a fost comutată cu pedeapsa privativă de libertate în urma graţierii sau aminstierii;
    c) persoanele condamnate la detenţiune pe viaţă;
    [Art.69 lit.c) introdusă prin LP677 din 08.12.95, MO8/08.02.96 art.82]
    d) cei cărora concomitent cu pedeapsa pentru crima comisă, li s-a stabilit tratament coercitiv contra alcoolosmului, narcomaniei, toxicomaniei sau tuberculozei active, precum şi cei care nu au trecut seria deplină de tratament contra bolii venerice, persoanele bolnave de SIDA sau contaminate cu virusul HIV al SIDA.
    (6) Condamantul declarat violator fraudulos al regimului de deţinere poate fi propus la transfer din colonie-aşezare în colonie de corecţie cu regimul stabilit anterior de instanţa judecătorească, iar condamantul repatizat conform sentinţei instanţei judecătoreşti în colonie aşezare poate fi propus la transfer în colonie de corecţie cu regimul stabilit anterior de instanţa judecătorească, iar condamantul repartizat conform sentinţei instanţei judecătoreşti în colonie-aşezare poate fi propus la transfer în colonie de corecţie cu regim comun; din colonie de corecţie cu regim sever - în închisoare pentru cel mult trei ani cu executarea în colonia cu regim sever a părţii restante din durata pedepsei.
    Articolul 70. Procurarea produselor alimentare
                          şi a obiectelor de primă necesitate
    (1) Celui condamant la privaţiune de libertate i se permite să procure produse alimentare şi obiecte de primă necesitate prin virament din suma pe care o are la contul său de peculiu.
    (2) Suma totală de bani permisă pentru cheltuieli este stabilită de Ministerul Afacerilor interne în mărimea unui salariu minim pe republică.
    (3) Pe lîngă suma bănească permisă pentru procurarea produselor alimentare şi a obiectelor de primă necesiatae condamantul poate cheltui mijloace băneşti de pe contul de peculiu, pentru procurarea suplemintară de îmbrăcăminte şi încălţăminte de un model unic, inclusiv îmbrăcăminte şi încălţăminte de sport, pentru achitarea tratamentului şi serviciilor de profilaxie, acordate suplimentar la dorinţă, pentru hrană dietică, conform indicaţiei terapeutice.
    Articolul 71. Întrevederile condamantului cu
                         rudele, avocatul şi cu alte persoane
    (1) Condamantul are dreptul la întrevederi cu rudele şi cu alte persoane: de scurtă durată - de la 2 la 4 ore, de lungă durată - de la o zi la 5 zile.
    (2) Condamnatului i se acordă anual 8 întrevederi de scurtă durată şi 4 întrevederi de lungă durată.
    (3) Întrevederile de scurtă durată cu rudele şi cu alte persoane sînt permise în prezenţa reprezentantului administraţiei penitenciarului. Întrevederile de lungă durată sînt permise cu drept de conlocuire cu rudele apropiate, iar dacă există acordul administraţiei penitenciarului, şi cu alte persoane.
    (4) Condamantul transferat la condiţii obişnuite de deţinere în colonie de corecţie cu regim comun i se poate acorda întrevedere cu (drept de conlocuire) în afara coloniei, însă fără dreptul de a părăsi localitatea sau raionul administrativ.
    (5) La cererea condamntului sau a rudelor lui, întrevederea de lungă durată poate fi înlocuită cu întrevedere de scurtă durată, iar cea de scurtă durată sau de lungă durată poate fi înlocuită cu o conversaţie telefonică, în modul stabilit de statut.
    (6) În scopul primirii de asistenţă juridică, condamantului i se acordă întrevederi cu avocatul. La dorinţa condamantului sau a avocatului, întrevederea poate avea loc între patru ochi. Numărul şi durata întrevederilor sînt nelimitate.
    Articolul 72. Primirea şi expedierea coletelor,
                        pachetelor cu provizii şi a banderolelor
    (1) Condamantul care execută pedeapsă privativă de libertate în colonie de corecţie şi care a fost transferat în condiţii obişnuite de deţinere i se permite să primească colete sau pachete cu provizii: în colonie de corecţie cu regim comun - 6 pe an, în colonie cu regim sever - 4 pe an.
    (2) Condamantului care execută pedeapsa închisorii şi care este transferat la regim comun i se permite să primească 4 colete sau pachete cu provizii pe an.
    (3) Condamantului care execută pedeapsă privativă de libertate în penitenciar i se permite să primească banderole: în colonie de corecţie cu regim comun - 5, în colonie de corecţie cu regim sever - 3, în închisori - 2 pe an.
    (4) Condamnatul bolnav, invalid de gradul I sau de gradul II poate primi suplimentar colete şi pachete cu provizii în numărul şi sortimentul prevăzut de raportul medical.
    (5) Coletele, pachetele cu provizii şi banderolele se supun controlului, cu excepţia celetelor, pachetelor cu provizii şi a banderolelor destinate condmanţilor care execută pedeapsă în colonii-aşezări.
    (6) În coloniile - aşezări, coletele pachetele cu provizii şi banderolele se primesc în număr nelimitat.
    (7) Condamantul are dreptul, cu autorizaţia administraţiei penitenciarului, să expedieze colete şi banderole, dar cel mult 2 pe an.
    Articolul 73. Corespondenţa condamantului.
                         Expedierea şi primirea mandatelor poştale
    (1) Condamantul are dreptul să primească şi să expedieze scrisori şi telegrame într-un număr nelimitat.
    (2) Corespondenţa condamnaţilor, expediată sau primită (în afara persoanelor care îşi ispăşesc pedeapsa în colonii-aşezări), este supusă controlului sau cenzurii, cu excepţia corespondenţei cu organele de drept, cu avocaţii lor, cu organele naţionale şi internaţionale legal constituite care asigură protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, şi urmează să fie expediată sau transmisă destinatarului în decurs de 24 de ore de la depunere sau primire.
    [Art.73 al.(2) în redacţia LP1430 din 07.11.02, MO161/03.12.02 art.1252]
    [rt.73 al.(2) modificat prin LP18 din 14.05.98, MO60/02.07.98 art.411]
    (3) Corespondenţa în locurile de detenţiune între condamnaţii care nu au legături de rudenie este permisă numai cu autorizaţia administarţiei penitenciarului.
    [Art.73 al.(4) exclus prin LP1430 din  07.11.02, MO161/03.12.02 art.1252; al.(5) devine al.(4)]
    (4) Condamantul are dreptul să primească mandate poştale şi să expedieze astfel de mandate rudelor, iar cu autorizaţia administraţiei penitenciarului - şi altor persoane.
    Articolul 74. Procurarea literaturii şi articolelor de papetărie
    (1) Cel condamnat la privaţiune de libertate are dreptul să primească în banderole, colete, pachete şi să procure nelimitat prin reţeaua de comerţ cu cărţi, din mijloacele pe care le are la contul său de peculiu, literatură şi articole de papetărie, să se aboneze la ziare şi reviste.
    (2) Literatura procurată prin reţeaua de comerţ cu cărţi nu este inclusă în numărul de colete şi banderole pe care cel condmant la privaţiune de libertate poate să le primească.
    Articolul 75. Deplasarea condamnaţilor
    (1) Celor condamanţi la privaţiune delibertate şi transferaţi în colonii de corecţie şi de reeducare la condiţii obişnuite de deţinere, după ce aceştia au executat efectiv cel puţin o treime din termenul de pedeapsă fixat, li se poate permite deplasarea fără escortă sau însoţire în afara coloniei, dacă specificul muncii lor necesită faptul acesta.
    [Art.75 al.(1) completat prin LP1230 din 27.06.97, MO48/24.07.97 art.410]
    (2) Este interzisă deplasarea fără escortă sau însoţire în afara coloniei: recidiviştilor deosebit de periculoşi; celor a căror pedeapsă cu moartea a fost comutată cu pedeapsa privativă de libertate în urma graţierii sau amnistierii persoanelor condamnate la detenţiune pe viaţă; celor care se află în penitenciar mai puţin de 6 luni; condamnaţilor care au sancţiuni neridicate sau nestinse, precum şi celor cărora, concomitent cu pedeapsa pentru crima comisă, li se aplică tratament coercitiv contra alcoolismului, narcomaniei, toxicomaniei sau tuberculozei active, care nu au urmat seria deplină de tratament contra bolii venerice, bolnavilor de SIDA şi celor contaminaţi de virusul HIV al SIDA.
    [Art.75 al.(2) în redactia LP677 din 08.12.95, MO8/08.02.96 art.82]
    Articolul 76. Acordarea dreptului de deplasare
                         fără escortă sau însoţire
    (1) Dreptul de deplasare în afara coloniei fără escortă sau însoţire este acordat condamnatului prin decizie a şefului de colonie. În termen de trei zile de la emiterea deciziei, copia acesteia şi materialele necesare se remit procurorului, care exercită supravegherea legislaţiei în penitenciare.
    [Art.76 al.(1) completat prin LP1230 din 27.06.97, MO48/24.07.97 art.410]
    (2) Condamanţii care beneficiază de dreptul de deplasare fără escortă sau însoţire trebuie să fie deţinuţi în colonie în încăperi aparte. În cazul necesităţii de producţie se permite cazarea lor în afara coloniei.
    (3) Regulile şi normele de conduită ale condamanţilor cărora le este permisă deplasarea fără escortă sau însoţire în afara coloniei sînt stabilite de statut.
    (4) Dacă cel condamant încalcă regimul de adoptare, regulile de conduită sau dacă specificul muncii lui se schimbă, deplasarea fără escortă sau însoţire se anulează prin decizia a şefului de colonie.
    Articolul 77. Deplasări de scurtă durată
                          în afara locurilor de detenţiune
    (1) Condamantul deţinut în colonie de corecţie sau de reeducare i se poate permite deplasare de scurtă durată în afara coloniei în legătură cu circumstanţe personale extraordinare: decesul sau boala gravă a unei rude apropiate care pune în pericol viaţa acesteia;
calamitate naturală care a cauzat pagube materiale considerabile condamantului sau familiei lui la domiciliu; necesitatea soluţionării prealabile a unei probleme ce ţin de plasarea în cîmpul muncii şi angajarea traiului după ce va fi pus în libertate.
    (2) Condamantul care are copil în casa de copii de pe lîngă colonie i se poate permite o deplasare de scurtă durată pentru a aranja copilul la rude sau într-o casă de copii, iar condamantei care are copil minor invalid i se permite o deplasare de scurtă durată în an pentru întrevedere cu copilul.
    (3) Deplasările de scurtă durată sînt permise pe un termen de cel mult 7 zile fără timpul de deplasare tur-retur.
    (4) Condamantului deţinut în colonie de corecţie sau de reeducare ori în colonie-aşezare în condiţii obişnuite de deţinere şi resocializare în cazul în care a obţinut permisiunea de a-şi continua studiile în instituţie de învăţămînt mediu de specialitate sau superior, i se poate permite o deplasare de scurtă durată în afara locului de detenţiune la examene, în termenul prevăzut de Legislaţia muncii.
    (5) Cererea condamantului pentru deplasare de scurtă durată trebuie să fie examinată în decursul a 3 zile. Permisul pentru deplasare este eliberat de şeful penitenciarului care ia în considerare persoana şi conduita condamantului.
    (6) Timpul de afalare a condmantului în afara penitenciarului se compută.
    (7) Costul deplasării este achitat de condamant de la contul lui de peculiu sau de rudele sale. Timpul de aflare a condmantului în afara penitenciarului nu etse remunerat.
    (8) În cazul unor circumstanţe neprevăzute care reţin întoarcerea condamnatului în penitenciar în termenul stabilit, acesta poate fi prelungit cu pînă la 5 zile, în baza unei decizii a şefului,organului afacerilor interne de la locul de afalare a condamantului, fapt ce se comunică obligatoriu administraţiei penitenciarului.
    (9) Modul de acordare a deplasărilor de scurtă durată în afara locului de deţinere se stabileşte de statut.
    (10) Nu se acordă deplasări de scurtă durată recidiviştilor deosebit de periculoşi; condamanţilor a căror pedeapsă cu moartea a fost comutată cu pedeapsa privativă de liberate în urma graţierii sau amnistierii persoanelor condamnate la detenţiune pe viaţă; condamnaţilor cărora, concomitent cu pedeapsa pentru crima comisă, li se aplică tratament coercitiv contra alcoolismului, narcomaniei, toxicomaniei sau tuberculozei active, care nu au trecut seria deplină de tratament contra bolii venerice, persoanelor bolnave de SIDA sau contaminate de virusul HIV al SIDA.
    [Art.77 al.(10) modificat prin LP677 din 08.12.95, MO8/08.02.96 art.82]
    Articolul 78. Munca celor condamnaţi
    (1) Orice condamnat poate să lucreze în conformitate cu capacitatea sa de muncă. Formele de antrenare a condamantului la muncă sînt stabilite de administarţia penitenciarului. Condamnatul nu are dreptul să întrerupă lucrul pentru a soluţiona litigii de muncă. Refuzul de a lucra sau întreruperea lucrului sînt calificate drept încălcare a regimului de executare a pedepsei şi atrag aplicarea de sancţiuni şi răspundere materială.
    (2) Administraţia penitenciarului asigură, în măsura posibilităţii, antrenarea condamnatului la muncă, luînd în considerare sexul, vîrsta, capacitatea de muncă, specialitatea.
    (3) Lucrul în producţie cu atargerea forţei de muncă a condamnatului nu trebuie să împiedice îndeplinirea sarcinii principale a penitenciarului - corijarea acestuia.
    (4) Persoanele condamnate de sex masculin care au depăşit vîrsta de 60 de ani şi cele de sex femenin care au depăşit vîrsta de 55 ani, condamnaţii invalizi de gradul I şi de gradul II sînt antrenaţi în muncă la dorinţa lor. Condamnaţii minori sînt antrenaţi în munca în condiţiile legislaţiei muncii şi ale legislaţiei învămîntului public.
    (5) Condamnatul este antrenat în muncă la unitatea penitenciarului sau la altă unitate, indiferent de tipul proprietăţii. Condamnatul care excută pedeapsa închisorii munceşte numai pe teritoriul ei.
    (6) Lucrul în producţie în care este antrenat condamnatul se organizează astfel, încît să fie asigurată izolarea şi paza lui.
    (7) Lista de lucrări şi funcţiuni în care este interzisă folosirea celui condamnat la privaţiune de libertate este stabilită de statut.
    Articolul 79. Condiţiile de muncă şi compensarea zilelor
                         de muncă
    (1) Pentru cel care execută pedeapsă privativă de liberate în penitenciar timpul de lucru şi de odihnă este stabilit în conformitate cu legislaţia muncii.
    (2) Durata executării pedepsei privative de libertate nu este trecută la vechimea în muncă. Dacă cel condamant are o atitudine conştiincioasă faţă de muncă şi respectă regulile de conduită, timpul lucrat în durata executării pedepsei privative de libertate poate fi trecut de către instanţa judecătorească, la demersul administraţiei penitenciarului, la vechimea totală în muncă.
    (3) Lucrul condmantului este organizat respectîndu-se regulile de protecţie a muncii, tehnica de securitate şi igiena muncii, prevăzută de legea privind protecţia muncii.
    (4) La calcularea zilelor de muncă, condamnatului care execută pedeapsa în penitenciar, nu încalcă regimul de deţinere şi îndeplineşte conştiincios sarcinile de producţie, i se stabileşte compensarea privilegiată a zilelor de muncă din contul duratei pedepsei în modul următor:
    a) condamnatului antrenat la lucrări subterane şi la lucrări cu condiţii de muncă grele şi nocive, specificate în nomenclatorul muncilor şi profesiilor, aprobat de Guvern, - o zi de muncă pentru trei zile din durata pedepsei;
    b) condamnatului antrenat la lucrări cu condiţii de muncă normale - două zile de muncă pentru trei zile din durata pedepsei;
    c) condamnatului antrenat la lucrări de deservire a penitenciarului - trei zile de muncă pentru patru zile din durata pedepsei.
    (5) Calculul zilelor conform compensării privilegiate a zilelor de muncă se efectuează lunar şi se aprobă de către şeful de penitenciar.
    (6) Eliberarea, la expirarea duratei pedepsei, a condamnatului care beneficiază de privilegii la calcularea zilelor de muncă, precum şi eliberarea lui condiţionată înainte de termen sau înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă prin altă pedeapsă mai blîndă pot fi efectuate numai după ce el a executat cel puţin o treime din durata pedepsei.
    (7) Durata pedepsei, la expirarea căreia condamnatului la privaţiune de libertate i se pot acorda drepturi şi privilegii pe lîngă cele prevăzute la alineatul (6), se calculează luîndu-se în considerare computarea obţinută prin compensarea privilegiată a zilelor de muncă.
    (8) Eliberarea condamnatului, la expirarea duratei pedepsei, luîndu-se în considerare computarea acesteia prin compensarea privilegiată a zilelor de muncă, o face instanţa judecătorească, la propunerea administraţiei penitenciarului, în modul stabilit de legislaţie pentru soluţionarea chestiunilor ce ţin de executarea sentinţei.
    (9) În cazul încălcării de către condamnaţi a cerinţelor regimului de executare a pedepsei, pentru care le-au fost aplicate sancţiuni disciplinare, calculul zilelor de muncă se suspendă pe perioada acţiunii pedepsei aplicate.
    [Art.79 al.(9) în redactia LP1118 din 06.06.00, MO96/05.07.00 art.699]
    (10) Compensarea privilegiată a zilelor de muncă se anulează prin decizia şefului de penitenciar, care poate fi contestată în organele ierarhic superioare.
    (11) Compensarea privilegiată a zilelor de muncă nu se aplică:
    a) persoanelor condamnate la detenţiune pe viaţă;
    b) recidiviştilor deosebit de periculoşi;
    c) persoanelor care, executînd pedeapsa privativă de libertate, au comis infracţiuni intenţionate;
    d) persoanelor anterior condamnate mai mult de două ori la privaţiune de libertate pentru infracţiuni intenţionate, dacă condamnarea pentru infracţiunea precedentă nu este ridicată sau stinsă în modul stabilit de legislaţia în vigoare.
    [Art.79 al.(11) în redactia LP1118 din 06.06.02, MO96/05.07.00 art.699]
    [Art.79 completat cu alin.(4)-(11) prin LP1134 din 13.07.00, MO106/24.08.00]
    Articolul 80. Dreptul la scutire anuală de muncă
    (1) Condamnatul care lucrează şi care, conform sentinţei instanţei judecătoreşti, execută pedeapsă în colonie-aşezare este scutit anual de muncă pentru 12 zile calendaristice după executarea a 11 luni din durata pedepsei.
    (2) Condmnatul care lucrează şi care a fost transferat din colonie cu regim comun sau cu regim sever în colonie-aşezare este scutit anual de muncă pentru 12 zile calaendaristice după executarea a 11 luni din durata pedepsei. La durata de 11 luni se trece timpul lucrat în colonie cu regim comun sau în colonia cu regim sever pentru care nu a fost scutit de muncă.
    (3) Condamnatul care lucrează şi care a fost transferat în condiţii obişnuite de deţinere este scutit de muncă după 11 luni de la transfer din condiţii iniţiale de deţinere în colonie cu regim comun - pentru 12 zile calendaristice, în colonie cu regim sever - pentru 9 zile calendaristice.
    (4) Condamnatul care lucrează şi care, potrivit sentinţei instanţei judecătoreşti, execută pedeapsa închisorii, precum şi recidiviştii deosibit de periculoşi, sînt scutiţi de muncă pentru 6 zile calendaristice după executarea a 2 ani din durata pedepsei în condiţii de regim comun.
    (5) În anii următori, administraţia penitenciarului acordă concedii de aceeaşi durată în orice perioadă a anului.
    (6) Condamnatul care execută pedeapsă în colonie de corecţie în condiţii iniţiale de deţinere sau în închisoare în condiţii de regim sever nu este scutit de muncă, iar durata executării pedepsei în condiţii iniţiale şi în condiţii de regim sever nu se trece la durata necesară scutirii de muncă.
    (7) Condamnatului care excută pedeapsă în colonie-aşezare sau în colonie cu regim comun şi care a dat dovadă de conduită bună şi de atitudine conştiinciasă faţă de muncă i se poate permite ieşirea din colonie în perioada scutirii de muncă pe o durată indicată la alin.(1) şi (2).
    (8) Durata scutirii de muncă din motivul pierderii temporare a capacităţii de muncă sau al gravidităţii şi naşterii nu este trecută la durata scutirii de muncă.
    Articolul 81. Munca individuală şi de altă natură
    În afara orelor de muncă cel condmant se poate ocupa cu muncă individuală sau de altă natură cu autorizaţia administraţiei penitenciarului.
    Articolul 82. Retribuirea muncii
    Munca celui condamnat la privaţiune de libertate este retribuită în conformitate cu Legea privind retribuirea muncii. Cîştigul lunar al condamantului care îndeplineşte calitativ norma de producţie sau sarcinele de schimb ori îndeplineşte un volum deplin de obligaţii nu poate fi inferior salariului minim pe republică.
    Articolul 83. Antrenarea la munci neretribuite
    (1) Condamantul poate fi antrenat fără remunerare numai la lucrări de îngrijire şi amenanjare a penitenciarului şi a territoriului, precum şi de îmbunătăţire a condiţiilor de trai şi medico-sanitare de deţinere.
    (2) Condamantul este antrenat la aceste lucrări, de regulă, în conformitate cu rîndul, în afara orelor de lucru, iar durata lucrărilor nu poate depăşi 2 ore în zi şi 6 ore în săptămînă.
    Articolul 84. Reţinerile din cîştigul condamnatului
    (1) Din cîştigul condamnatului în penitenciar se fac reţineri pentru impozitul pe venit, pensia alimentară şi alte reţineri în baza titlurilor executorii, reţineri în contul recuperării cheltuielilor pentru hrană, echipament şi pentru alte servicii cu plată prestate de penitenciar, precum şi în contul reparării pagubei în cazul în care ea a fost cauzată penitenciarului, prin decizia şefului de penitenciar şi în modul prevăzut de legislaţia în vigoare.
    (2) La contul de peculiu al condamnatului în penitenciar se transferă, indiferent de mărimea reţinerilor, cel puţin 25% din cîştig.
    (3) Condamnatul poate folosi o parte din cîştigul depus la contul său de peculiu pentru achitarea sumelor prevăzute în titlurile executorii.
    (4) Reţinerile conform titlurilor executorii vor constitui cel mult 70% din cîştigul condamnatului. În cazul în care condamnatul nu are titluri executorii sau suma acestor titluri nu depăşeşte 50% din cîştig, la latitudinea administraţiei penitenciarului, cîştigul rămas se trece pe contul de peculiu al condamnatului şi se eliberează acestuia pentru cheltuieli în timpul aflării în penitenciar sau se depune spre păstrare şi i se eliberează la punerea lui în libertate. La dorinţa condamnatului, restul cîştigului poate fi expediat unui membru al familiei lui sau persoanelor aflate la întreţinerea lui.
    (5) Din cîştigul condamnaţilor se calculează, în conformitate cu legislaţia, contribuţii pentru asigurările sociale de stat. Aceste contribuţii rămîn la dispoziţia penitenciarului şi se folosesc de către administraţie în scopul ameliorării condiţiilor de deţinere a condamnaţilor.
    [Art.84 în redacţia LP1134 din 13.07.00, MO106/24.08.00]
    Articolul 85. Asigurarea socială de stat şi asigurarea cu
                          pensie a condamantului
    (1) Cel condamnat la privaţiune de liberate antrenat la muncă este pasibil, la dorinţă, de asigurare socială de stat. Lui i se acordă indemnizaţie în caz de pierdere temporară a capacităţii de muncă în urma unui accident în producţie.
    (2) Cel condamnat la privaţiune de libertate are dreptul la asigurare cu pensii de stat pentru limită de vîrstă, în caz de invaliditate, de pierdere a întreţinătorului şi în alte cazuri prevăzute de legislaţia în vigoare.
    (3) Condamnatul căruia i s-a stabilit pensie pînă la privaţiunea de libertate, precum şi cel care şi-a pierdut capacitatea de muncă în timpul executării pedepsei, este asigurat cu pensii de stat pe baze generale.
    (4) Din pensia condamnatului se fac reţineri pentru recuperarea cheltuielilor de întreţinere, pentru hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte şi lingerie de pat, precum şi pentru titlurile executorii. Modul de reţinere din pensie, precum şi procentul minim al pensiei virat la contul de peculiu al condmantului, indiferent de toate reţinerile, se stabilesc similar cu modul reţinerilor din salariul condamnatului.
    Articolul 86. Asigurarea materială şi a condiţiilor de trai
    (1) Condamnatul care execută pedeapsă privativă de libertate în penitenciar este asigurat cu condiţii de trai în conformitate cu regulile, normele şi cerinţele de sanitarie şi igienă. Norma spaţiului locativ pentru un condamnat nu poate fi mai mică: de 2 metri pătraţi în colonie de corecţie şi în închisoare, de 3 metri pătraţi în colonie pentri femei, de 3,5 metri pătraţi în colonie de reeducare, de 4 metri pătraţi în instituţii curative şi de profelactică din locurile de executare a pedepsei privative de libertate. De 3 metri pătraţi în penitenciare cu profil curativ.
    (2) Condamnatului i se dă loc individual pentru somn şi lengerie de pat. El este asigurat cu îmbrăcăminte şi încălţăminte de sezon, poate primi lengerie de pat şi îmbrăcăminte de la rude.
    (3) Condamnatul primeşte hrană, care asigură activitatea vitală normală a organismului. Raţia alimentară se diferenţiază în funcţie de starea sănătăţii şi de vîrsta condmantului, de greutatea şi genul muncii prestate.
    (4) Condamnatul nu are cîştig, pensie sau care din cauze obiective nu are cîştig insuficient i se repartizează gratutit hrană, îmbrăcăminte şi încălţăminte.
    (5) Femeilor însărcinate, mamelor care alaptează, minorilor, bolnavilor şi invalizilor de gradul I şi de gradul II le se crează condiţii de trai mai bune şi li se stabilesc raţii alimentare sporite.
    Acestor condamnaţi, conform raportului medical, li se poate permite procurarea de produse alimentare din mijloacele băneşti de pe contul lor de peculiu.
    (6) Normele de alimentare, asigurarea materială şi a condiţiilor de trai ale condamanţilor, inclusiv ale celor transferaţi sub escortă spre locul de executare a pedepsei privative de libertate sînt stabilite de Ministerul Afacerilor Interne.
    Articolul 87. Asistenţa medico-sanitară a condmantului
    (1) În locurile de executare a pedepsei privative de libertate pentru condmanţi sînt organizate instituţiile curativ-profilactice necesare, iar pentru tratarea şi întreţinerea celor care suferă de boli contagioase - penitenciare cu drepturi de instituţie curativă.
    (2) În locurile de executare a pedepsei privative de libertate asistenţa curativ-profilactică şi asistenţa sanitar-epidemiologică se organizează şi se acordă în conformitate cu legislaţia ocrotirii sănătăţii. Administraţia penitenciarului este obligată să îndeplinească cerinţele sanitar-igienice şi antiepidemice, să asigure ocrotirea sănătăţii condamnatului, care, la rîndul său, este obligat să respecte regulile de igienă personală şi generală, de sanitărie.
    (3) Modul de acordare a asistenţei medicale condamnaţilor, de organizare şi exercitare a supravegherii sanitar-epidemiologice, de folosire a instituţiilor curativ-profilactice şi sanitar-epidemiologice ale organelor de ocrotire a sănătăţii şi de antrenare a personalului lor la acordarea asistenţei medicale este stabilit de Ministerul Afacerilor Interne în comun cu Ministerul Sănătăţii.
    Articolul 88. Condiţiile executării pedepsei de către condamnate
    (1) Pe lîngă penitenciare se înfiinţează pentru condamnate, în caz de necesitate, case de copii. Condamnatele pot caza în ele copiii în vîrstă de pînă la 3 ani şi cominica nelimitat cu ei în orele libere. Condamnatelor li se poate permite să conlocuiască cu copii lor.
    (2) În cazul în care condamnatei i se respinge amînarea executării pedepsei, avîndu-se în vedere persoana, conduita acesteia în perioada executării pedepsei, gravitatea şi caracterul crimei, administraţia penitenciarului fără casă de copii va transfera condamanta cu o sarcină mai mare de 4 luni sau condamnata care are cu ea copil în vîrstă de pînă la trei ani într-un penitenciar pe lîngă care există casă de copii.
    (3) Copilul care a împlinit vîrsta de 3 ani al condamnatei este repartizat în instituţia pentru copii respectivă sau poate fi arănjat, consimţămîntul mamei, la rude ori la alte persoane, cu acordul organului de tutelă şi curatelă.
    (4) Dacă copilul întreţinut în casa de copii a împlinit vîrsta de 3 ani, iar mamei lui i-au rămas pînă la încheierea duratei de executare a pedepsei privative de libertate cel mult 6 luni, administraţia penitenciarului poate prelungi termenul de aflare a copilului ei în casa de copii de pînă la încheierea duratei de executare a pedepsei, în cazul în care condamnata îşi îndeplineşte cum se cuvine îndatoririle de mamă.
    (5) În casele de copii sînt asigurate condiţiile necesare pentru viaţa şi dezvoltarea normală a copiilor condamnatelor.
    (6) Mamele care alăptează şi femeile însărcinate pot primi colete şi pachete cu provizii în numărul şi în sortimentul stabilit în raportul medical. Ele au pemisiunea de a procura nelimitat produse alimentare în care scop pot folosi bani primiţi prin mandat poştal sau de pe contul lor de pe culiu.
    (7) Dacă femeia condamnată la închisoare este însărcinată, administraţia închisorii va face în instanţa judecătorească un demers privind posibilitatea transferării condamnatei în colonie cu regim comun. În cazul rezolvării pozitive a acestei probleme, condamnata cu o sarcină mai mare de 4 luni va fi transferată în colonie de corecţie pe lîngă care există casă de copii.
    (8) În cazul în care instanţa judecătorească respinge demersul privind transferarea condamnatei în colonie cu regim comun în cazul condamnării la pedeapsa închisorii a femeii care are copil în vîrstă de pînă la trei ani, copilul este repartizat, la împlinirea vîrstei de 3 ani, în instituţia pentru copii respectivă sau poate fi aranjat, cu consimţămîntul mamei la rude ori la alte persoane, cu acordul organului de tutelă şi curatelă.
    Articolul 89. Munca educativă cu condamnaţii
    (1) Munca educativă cu condamanţii repezintă una din principalele metode ale procesului unic de corejare a condamantului.
    (2) Prin munca educativă cu condamnatul se urmăreşte:
    a) reeducarea lui în spiritul atitudinii conştiincioase faţă de muncă;
    b) respectarea legii, regulilor şi normelor de conduită acceptate de societate, cultivarea deprinderii de a respecta ordinea şi disciplina;
    c) ridicarea nivelului intelectual şi cultural, menţinerea unei stări fizice normale şi păstrarea sănătăţii lui.
    (3) Participarea condamnatului la acţiuni educative se ia în considerare la determinrea gradului său de corejare, precum şi la stabilirea recompenselor.
    (4) Munca educativă cu cei condmanaţi la privaţiune de liberate se efectuează în mod diferenţiat, în funcţie de tipul penitenciarului, de condiţiile de deţinere, utilîizîndu-se planuri-programe de muncă educativă individuală, precum şi programe-tip psihologice şi pedagogice de muncă educativă cu diferite categorii de condamanţi.
    (5) Modul de organizare şi efectuare a muncii educative sînt regelementate de statut.
    Articolul 90. Instruirea profesională
    (1) În penitenciare se efectuează instruirea profesională a condamnaţilor care nu au profesie (specialitate), în urma căreia aceştia vor putea lucra acolo.
    (2) Invalizii de gradul I şi de gradul II sînt antrenaţi la instruire profesională după dorinţă.
    (3) De atitudinea condamnatului faţă de instruirea profesională se ţine cont la determinarea gradului său de corejare.
    (4) Instruirea profesională a celui condamnat la privaţiune de libertate se efectuează în modul stabilit de Guvern şi nu trebuie să ducă la încălcarea ordinii interioare a penitenciarului.
    Articolul 91. Recompensele
    Pentru conduită bună, atitudine conştiincioasă faţă de muncă şi învăţătură, pentru participare la acţiuni educative condmantului i se stabilesc următoarele recompense:
    a) exsprimarea unei mulţumiri;
    b) premierea cu un cadou;
    c) premierea pentru indicatori înalţi în lucru;
    d) permisiunea de a primi suplimentar 6 colete sau pachete cu provizii şi banderole pe an;
    e) permisiunea de a avea o conversaţie telefonică cu rudele;
    f) acordarea suplimentară a cel mult 4 întrevederi de scurtă durată şi 2 întrevederi de lungă durată pe an;
    g) ridicarea înainte de termen a sancţiunii aplicate anterior.
    Articolul 92. Modul de acordare a recompenselor
    (1) Premiul bănesc în calitate de recompensă se virează la contul de peculiu al condmantului. Cadoul este transmis spre păstrare pînă la punerea în libertate a condmantului sau, la cererea lui, este transmis rudelor. În colonie-aşezare premiul bănesc sau cadoul este înmînat personal condamnatului.
    (2) Ca recompensă condamantului i se poate ridica înainte de termen, de regulă, o singură sancţiune aplicată anterior. în cazuri excepţionale i se pot ridica înainte de termen concomitent cel mult 3 sancţiuni aplicate anterior.
    (3) Mulţumirea ca recompensă se exprimă verbal sau în scris, celelalte tipuri de recompensă se exprimă numai în scris.
    4) Conversaţai telefonică interurbană se achită de pe contul de peculiu al condamantului sau de rude.
    Articolul 93. Sancţiunile
    (1) Condamnatul care a încălcat regimul de executare a pedepsei privative de libertate îi pot fi aplicate următoarele sancţiuni:
    a) avertismentul sau mustrarea;
    b) corvoada peste rînd la îngrijirea şi amenajarea încăperilor şi pe teritoriului penitenciarului;
    c) privarea de dreptul de a primi coletul sau pachetul cu provizii curent;
    d) interdicţa de a procura produse alimemtare în decursul unei luni;
    e) amenda în mărimea cîştigului de cel mult 7 zile;
    f) întoarcerea la condiţiile iniţiale de deţinere a condamantului transferat la condiţii obişnuite şi de resocializare;
    g) interdicţia deplasării lebere în afara coloniei a condmanatului care execută pedeapsa în colonie-aşezare;
    h) transferul în izolatorul disciplinar a condamnatului deţinut în colonie de corecţie, încarcerarea pe o durată de pînă la 15 zile cu sau fără antrenare la muncă sau la instruire a celui deţinut în închisoare;
    i) transferul persoanelor de sex masculin condmante, declarate violatori frauduloşi ai regimului de executare a pedepsei, deţinute în colonii de corecţie - în încăperi de tip cameră pe o durată de pînă la 4 luni, a celor deţinute în închisori în celule pe o durată de pînă la 6 luni;
    j) transferul persoanelor de sex femenin condamnate, declarate violatoare frauduloase ale regimului de executare a pedepsei, în încăperi de tip cameră pe o durată de pînă la 3 luni.
    (2) Condamnatului transferat în izolatorul disciplinar sau în carceră i se poate aplica orice sancţiune, cu excepţia transferării repetate în izolatorul disciplinar sau în carceră.
    (3) Condamanta care are cu ea copii sugaci sau care este scutită de muncă pe motiv de graviditate nu poate fi transferată în izolatorul disciplinar, în carceră sau în încăpere de tip cameră.
    Articolul 94. Violatorul fraudulos al regimului
                         de executare a pedepsei
    (1) Violator fraudulos al regimului de executare a pedepsei este declarat condmantul care a comis cel puţin 3 încălcări, pentru care a fost supus unor sancţiuni date în scris, cu condiţia că fiecare încălcare ulterioară să fi fost săvîrşită după aplicarea sancţiunii pentru încălcarea precedentă.
    (2) Condamntul este declarat violator fraudulos al regimului de executare a pedepsei în baza unei decizii argumentate a şefului de colonie, luîndu-se în considerare persoana condamnatului, gravitatea şi caracterul încălcărilor comise, motivul săvîrşirii lor, gradul de participare la ele şi alte circumstanţe.
    (3) La rezolvarea problemei declarării condamnatului drept violator fraudulos al regimului de executare a pedepsei nu se iau în considerare sancţiunile anulate ori stinse în modul stabilit de lege.
    (4) Violatori frauduloşi ai regimului de executare a pedepsei sînt declaraţi şi cei condamnaţi:
    a) la pedeapsă neprivativă de libertate, dacă pedeapsa stabilită de sentinţa instanţei judecătoreşti este înlocuită, în modul stabilit de lege, cu pedeapsa privativă de libertate pentru încălcarea frauduloasă a regimului de executare a pedepsei;
    b) la pedeapsa condiţionată privativă de libertate care au încălcat condiţiile eliberării de executare a pedepsei şi care au fost îndreptaţi de instanţa judecătorească să execute pedeapsă privativă de libertate;
    c) la pedeapsa privativă de libertate pentru comiterea unei crime înăuntrul termenului de executare a oricărei pedepse.
    (5) Temei pentru declararea condamantului drept violator fraudulos al regimului de executare a pedepsei este sentinţa sau hotărîrea instanţei judecătoreşti.
    (6) Declararea condamantului drept violator fradudulos al regimului de executare a pedepsei se anulează odată cu ridicarea sau stingerea sancţiunilor, iar în cazul în care condamantul a fost declarat violator fraudulos al regimului de executare a pedepsei în baza sentinţei sau hotărîrii instanţei judecătoreşti se anulează la expirarea unui an de la data la care sentinţa sau hotărîrea au rămas definitive.
    (7) Condamantul violator fraudulos al regimului de executare a pedepsei nu poate fi transferat în condiţii obişnuite de deţinere sau de resocializare şi nici din închisoare în colonie, nu poate fi eliberat condiţionat înainte de termen, nu i se comută pedeapsa şi nu poate fi amnistiat.
    Articolul 95. Modul de aplicare a sancţiunilor
    (1) La aplicarea sancţiunilor se iau în considerare circumstanţele comiterii încălcării şi conduita condamantului de pînă la încălcare.
    Sancţiunea aplicată trebuie să corespundă gravităţii şi caracterului contravenţiei.
    (2) Sancţiunea se aplică cel mai tîrziu la 10 zile de la data detectării contravenţiei, iar în cazul necesetăţii unui control se aplică la data încheerii, lui dar nu mai tîrziu de 6 luni de la data trimiterii contravenţiei. Sancţiunea se pune în executare, de regulă, imediat iar în cazuri excepţionale cel mai tîrziu la o lună de la data aplicării ei.
    (3) Aplicarea sancţiunii transferării în încăpere de tip cameră sau în celulă se efectuează în cazul ineficienţei altor măsuri şi, concomitent, atarge transferul la condiţiile iniţiale de deţinere.
    (4) Sancţiunea avertismentului sau mustrării, corvoadei peste rînd la îngrijirea încăperilor şi a teritoriului penitenciarului se aplică verbal sau în scris, celelalte sancţiuni se aplică numai în scris.
    (5) În încăperile de tip cameră din coloniile de corecţie se stabileşte regimul de deţinere din închisorile cu regim sever. În baza unei decizii a şefului de colonie, condamnatul poate fi deţinut în celulă.
    (6) Condamnatul transferat în celula închisorii este deţinut în condiţii de regim sever.
    (7) Transferul condamnatului în încăpere de tip cameră sau în celulă se face în temeiul deceziei şefului de penitenciar cu indicarea duratei de deţinere.
    (8) Alte sancţiuni, cu excepţia celor prevăzute în alin. (3), se aplică prin decizie a şefului de penitenciar.
    (9) Mărimea amenzii se stabileşte în funcţie de cîştigul pe care l-a avut condamnatul în penitenciar în luna precedentă şi se indică în decizie atît în zile, cît şi în bani. Amenda se ridică de la contul de peculiu al condamantului pe cale extrajudiciară şi trece în beneficiul statului.
    (10) Condamanţii transferaţi în încăpere de tip cameră sau în celulă, precum şi în carceră, cu dreptul de a fi scoşi la lucru muncesc separat de ceilalţi condamnaţi.
    (11) Pe durata deţinerii în izolatorul disciplinar sau în carceră condamantului îi sînt interzise plimbările, întrevederile, expedierea şi primirea scrisorilor, coletelor, pachetelor cu provizii şi a banderolelor, procurarea produselor alimentare şi a obiectelor de primă necesitate, jocurile de masă şi fumatul. Condamanatul este deţinut în carceră de unul singur.
    (12) În cazuri excepţionale cu condiţia unei conduite bune şi atitudini conştiincioase faţă de muncă, condamantul închis în izolatorul disciplinar sau în carceră, ori transferat în încăpere de tip cameră sau în celulă poate fi eliberat înainte de termen de executarea sancţiunii disciplinare prin decizie a şefului de penitenciar.
    (13) În baza hotărîrii instanţei judecătoreşti, durata aflării condmantului în încăpere de tip cameră sau în celulă poate să nu fie comutată. Pentru rezolvarea acestei probleme, şeful de penitenciar depune în instanţa judecătorească, cu 3 luni înainte de expirarea termenului de executare a pedepsei, demersul său şi dosarul condamantului.
    (14) Condamantul poate contesta în persoana şefului ierarhic superior sancţiunea ce i s-a aplicat. Depunerea reclamaţiei nu suspendă executarea sancţiunii.
    (15) Dacă în decursul unui an de la data executării ultimei sancţiuni disciplinare condamantului nu i se aplică a nouă sancţiune, sancţiunea aplicată se va considera stinsă.
    Articolul 96. Factorii de decizie care stabilesc
                          recompense şi aplică sancţiuni
    (1) Dreptul deplin de a stabili recompense şi de a aplica sancţiuni îl au şefii de penitenciare şi toţi şefii ierarhic superiori. Şefii adjuncţi de penitenciar au acelaşi drepturi, cu excepţia dreptului de a transfera condamantul în încăpere de tip cameră, în celulă, în izolatorul disciplinar sau în carceră.
    (2) Şeful de detaşament are dreptul să stabilească următoarele recompense:
    a) exprimarea unei mulţumiri;
    b) permisiunea de a primi suplimentar un colet sau un pachet cu provizii pe an;
    c) acordarea suplimentară a unei întrevederi de scurtă durată sau a unei întrevederi de lungă durată pe an;
    d) ridicarea înainte de termen a sancţiunii aplicate anterior de el.
    (3) Şeful de detaşament are dreptul să aplice următoarele sancţiuni:
    a) avertismentul sau mustrarea;
    b) corvoada peste rînd la îngrijirea încăperilor şi teritoriului penitenciarului.
    Articolul 97. Răspunderea materială a condamantului
    Condamantul privat de libertate poartă răspundere materială pentru cauzarea, înăuntrul termenului de executare a pedepsei, unor daune materiale a persoanelor juridice şi fizice în mărimea stabilită de legislaţia în vigoare.
    Articolul 98. Perceperea reparaţiei pagubei materiale
    (1) Reparaţia pagubei materiale cauzate de condamant înăuntrul termenului de executare a pedepsei se percepe în baza deciziei şefului de penitenciar,care se duce la cunoştinţa condmanului contra semnătură. Decizia privind perceperea reparaţiei pagubei poate fi contestată de condmant în persoana şefului superior, procurorului sau în instanţa judecătorească. Depunerea reclamaţiei nu suspendă executarea deciziei privind perceperea reparaţiei pagubei.
    (2) Şeful superior este în drept să modifice suma care urmează să fie percepută ori să anuleze decizia privind perceperea reparaţiei pagubei.
    (3) Suma percepută greşit pentru reparaţia pagubei materiale urmează să fie restituită şi vărsată la contul de peculiu al condmantului.
    (4) După eliberarea de pedeapsă a condamnatului, paguba pe care el nu a reparat-o în timpul executării pedepsei, inclusiv datoriile la achitarea hranei, îmbrăcămitei, încălţămintei şi a lenjerii de pat, precum şi amenda nepercepută, poate fi percepută prin hotărîre a instanţei judecătoreşti în modul stabilit de lege.
    (5) Dacă paguba materială a fost cauzată prin crimă săvîrşită înăuntrul termenului de executare a pedepsei, preceperea reparaţiei ei se efectuază pe baze generale.
    Articolul 99. Condiţiile şi limitele aplicării forţei fizice,
                         a mijloacelor speciale şi a armei de foc
    (1) Lucrătorii penitenciarului au dreptul să aplice forţa fizică, mijloace speciale şi arma de foc în cazurile şi în modul prevăzut de prezentul cod.
    (2) Aplicarea forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armei de foc faţă de cei condamnaţi la privaţiune de libertate trebuie să fie precedată de un avertisment privind intenţia recurgerii la ele, acordîndu-se timpul necesar pentru reacţia de răspuns, cu excepţia cazurilor în care tărăgănarea aplicării forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armei de foc crează un pericol direct pentru viaţa şi sănătatea altor condamnaţi şi a lucrătorilor penitenciarului sau poate avea şi alte urmări grave.
    (3) În cazul decedării condamantului ca urmare a aplicării forţei fizice, a mijloacelor speciale sau a armei de foc, lucrătorul penitenciarului este dator să comunice faptul şefului său direct, care, la rîndul său, este dator să-l înştiinţeze pe procuror.
    (4) Este interzisă aplicarea mijloacelor speciale împotriva femeilor cu semne evidente de graviditate şi împotriva persoanelor vădit handicapate, cu excepţia cazurilor în care ele săvîrşesc atacuri în grup, inclusiv armate, sau opun rezistenţă armată.
    (5) Lucrătorii penitenciarelor au dreptul să deţină, să aibă asupra lor în permanenţă, să aplice şi să folosească arme de foc. Dacă e necesară aplicarea forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armei de foc în circumstanţe ce nu ţin de executarea unei sancţiuni penale, ei cad sun incidenţa Legii cu privire la poliţie.
    (6) Depăşirea de către lucrători penitenciarelor a împuternicirilor în ceea ce priveşte aplicarea forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armei de foc atarge după sine răspunderea prevăzută de lege.
    (7) Dacă în locurile de detenţiune se produc dezordini de masă, nesupuneri în grup sau alte sancţiuni ce periclitează securitatea publică, viaţa şi sănătatea celor din jur, poate fi introdus, în baza hotărîrii ministrului afacerilor interne, un regim special pe o durată de pînă la 6 luni pe teritoriul penitenciarului respectiv.
    (8) Pe durata regimului special, şeful de penitenciar este în drept să limiteze sau să suspende prin decizie lucrul şcolii, magazinului, localului de cultură, bibliotecii, încăperii pentru întrevederi de scurtă şi de lungă durată, primirea şi eliberarea tuturor tipurilor de colete şi corespondenţă poştală, să întroducă subunităţi cu destinaţie specială şi să ia alte măsuri de rigoare.
    (9) Prevedrile art.99-101 se extind pe deplin asupra izolatoarelor de anchetă.
    Articolul 100. Aplicarea forţei fizice şi a mijloacelor speciale
                           de către lucrărilor penitenciarelor
    (1) În cazul în care condamnaţii opun rezistenţă lucrătorilor penitenciarului, nu se supun cerinţelor legitime ale acestora, sînt furioşi, participă la încălcarea în grup a regimului de deţinere şi la dezordini de masă, la luarea de ostatici, la ocuparea încăperilor, clădirilor şi a însatalaţiilor, la acapărarea încăperilor, clădirilor şi a instalaţiilor, la acapărarea mijloacelor de transpotr sau săvîrşesc alte acţiuni similare, atacă pe cei din jur, precum şi în cazul evadării sau existenţei unor temeiuri pentru a presupune că cel condamnat intenţionează să evadeze sau să comită alte acţiuni ilegale, că poate cauza prejudicii celor din jur sau lui însuşi, precum şi la reţinerea celor evadaţi din penitenciar se aplică forţa fizică prin diferite procedee speciale de luptă, a mijloacelor speciale (cătuşe, mijloace de legare, bastoane de acuciuc şi de masă plastică, substanţe lacrimogene, dispozitive audiovizuale de influenţă psihologică, mijloace de distrugere a obstacolelor, dispozitive de deschidere a încăperilor şi de oprire forţată a mijloacelor de transport, cisterne auto de pompieri, cu afect cu ţevi, cîini de pază etc.), precum şi a maşinilor blindate, a altor mijloace de transport şi dispozitive din dotarea Ministerului Afacerilor Interne.
    (2) Lista mijloacelor speciale, precum şi regulile aplicării lor sînt aprobate de Ministerul Afacerilor Interne.
    (3) Tipul mijlocului special şi intensitatea aplicării lui, alegerea procedeelor speciale de luptă în cazul aplicării forţei fizice le stabileşte lucrătorul prnitenciarului în funcţie de circumstanţe, de gravitatea şi caracterul infracţiunii. Mijloacele speciale şi forţa fizică se aplică pînă cînd condamanţii încetează să opună rezistenţă.
    (4) În cazul, în care condamantului îi sînt pricinuite leziuni corporale grave sau mai puţin grave se întocmeşte un act de aplicare a forţei fizice sau a mijloacelor speciale.
    (5) În toate cazurile cînd aplicarea forţei fizice sau a mijloacelor speciale nu poate fi evitată, lucrătorii penitenciarului sînt obligaţi să facă tot posibilul pentru a aduce o daună cît mai mică sănătăţii şi bunurilor condamantului, de asemena să asigure acordarea asistenţei medicale urgente victimelor.
    (6) În scopul răfuielilor cu condamanatul a cărui viaţă şi sănătate sînt în pericol se permite deţinerea lui în celulă pe baze generale.
    (7) Condamantul care se află în stare de ebrietate sau de excitaţie alcoolică, narcotică sau toxică, pe lîngă aplicarea măsurilor arătate mai sus, poate fi deţinut în celulă pînă la revenirea lui din această stare.
    (8) În cazul în care condamantul a comis o crimă sau o încălcare gravă, conform deciziei şefului adjunct de penitenciar de serviciu, poate fi închis în celulă pînă la rezolvarea chestiunii privind intentarea unei acţiuni penale sau aplicarea de sancţiune.
    Articolul 101. Folosirea şi aplicarea armei de foc
                          de către lucrătorii penitenciarului
    (1) Se aplică arma de foc, ca măsură excepţională, împotriva condamnaţilor care participă la dezordini de masă, opun rezistenţă armată sau care sînt suprinşi în flagrant delict de crimă gravă sau comit un atac în grup, inclusiv armat, ce crează un pericol real pentru viaţa şi sănătatea lucrătorilor penitenciarului sau altor persoane, în scopul contractării tentativei de acaparare violentă a armelor, de evadare de sub starjă, în scopul elibirării ostaticilor, respingerii atacului în grup, inclusiv armat, asupra începerilor, clădirilor, instalaţiilor, mijloacelor de transport. al salvării de nimicire a bunurilor şi valorilor materiale ale penitenciarului, precum şi în cazul în care persoana înarmată să îndeplinească somaţia de a preda arma de foc.
    (2) Drept atentat la securitatea persoanlă a lucrătorului penitenciarului, pe lîngă alte acţiuni, este calificată şi apropierea condamnatului sau unei alte persoane de la el la mai puţin de 3 metri, după ce a fost somat să se oprească.
    (3) Efectuarea unei împuşcături la ţintă este considerată drept aplicare a armei de foc. Lucrătorii penitenciarului pot folosi arma de foc pentru a da semnal de alarmă sau a solicita ajutor.
    (4) Aplicarea armei de foc trebuie să fie precedată de un avertusment privind intenţia recurgerii la ea, cu excepţia cazurilor de atac prin suprindere, de eliberare a ostaticilor, de atac cu aplicarea armei de foc, tehnicii de luptă, autovehiculelor, navelor aeriene şi fluviale, de evadare de sub excortă şi de sub starajă cu armă de foc, fie cu ajutorul mijloacelor de transport, fie în alte cazuri care crează un pericol real pentru viaţa şi sănătatea lucrătorilor penitenciarului sau altor persoane.
    (5) Nu se aplică armă de foc împotriva femeilor şi minorilor, precum şi a persoanelor cu defecţiuni fizice, cu excepţia cazurilor în care ele săvîrşesc atac în grup, inclusiv armat, opun rezistenţă aramtă, punînd în pericol viaţa şi sănătatea celor din jur.
    (6) În toate cazurile de folosire şi de aplicare a armei de foc, lucrătorul penitenciarului este dator să ia toate măsurile posibile pentru a asigura securitatea celor din jur şi a acorda asistenţă medicală urgentă victimelor.
    Articolul 102. Coloniile-aşezări
    (1) În colonii-aşezări condamnatul este deţinut fără pază. El este supraveghiat pentru prevenirea a noi crime şi infracţiuni pentru ca cel condamnat să-şi îndeplinească obligaţiunile.
    (2) În aceeaşi colonie-aşezare pot fi deţinute persoane de sex masculin şi persoane de sex femenin.
    (3) Condamnatul care execută pedeapsă în colonie-aşezare:
    a) poate fi percheziţionat, iar lucrurile lui controlate;
    b) are dreptul, cu permisiunea administraţiei, să iasă din colonie şi să se deplaseze în afara orelor de lucru;
    c) este obligat să locuiască, de regulă, în cămin special;
    d) este obligat să lucreze în locurile indicate de administraţia coloniei-aşezare, iar în cazul necesităţii de producţie poate fi transferat fără consemţămîntul său la o altă muncă;
    e) nu are dreptul să procure, să folosească şi să păstreze, articole şi substanţe interzise de statut.
    (4) Deplasarea fără supraveghere a condamantului în afara coloniei şi plecarea lui cu mijloc de transport pot fi permise de administraţia coloniei, în temeiul prezentului cod, precum şi în funcţie de specificul funcţiei îndeplinite, instruirii, de necesitattea asistenţei medicale şi tratamentului său în legătură cu faptul că familia condamnatului s-a mutat aici pentru a conveţui cu el.
    (5) Permesiunea de a eşi în afara coloniei şi de a conveţui cu familia se acordă condamnatului dacă dă dovadă de conduită bună şi de atitudine conştiincioasă faţă de muncă.
    Articolul 103. Coloniile de corecţie cu regim comun
                            şi cu regim sever
    (1) Condamnatul din colonie de corecţie este deţinut la început în încăpere cu izolaţie strictă, care se închide la cheie în afara orelor de muncă. El beneficiază de o plimbare zilnică cu o durată de o oră 30 minute.
    (2) În cazul în care condamnatul de sex masculin dă dovadă de conduită bună şi de atitudine conştiincioasă faţă de muncă, la expirarea a 3 luni de deţinere în încăpere cu izolaţie strictă în colonie cu regim comun sau a 6 luni în colonie cu regim sever, poate fi transferat la condiţii obişnuite de deţinere. În acest caz el locuieşte în încăpere obişnuită şi beneficiază de drepturile prevăzute de prezentul cod.
    (3) Condamnatul declarat violator fraudulos al regimului de deţinere poate fi transferat din condiţii obişnuite sau de resocializare la condiţii iniţiale de deţinere. Transferul repetat al condmantului la condiţii obişnuite de deţinere este efectuat în modul prevăzut la alin.(2). Transferul repetat la condiţii de resocializare nu se efectuează.
    (4) Asupra condamnatului deţinut în izolatorul de anchetă penală se extind condiţiile şi regimul de deţinere stabilite la art.105.
    Articolul 104. Condiţiile de deţinere în perioada
                          de pregătire pentru punere în libertate
    (1) Cel condamant la privaţiune de libertate care a pornit pe calea corijării poate fi transferat, cu 6 luni îninte de punere în libertate, la condiţii de resocializare. În acest caz el urmează să fie deţinut în încăpere separat de ceilalţi condamnaţi. Asupra lui se extind modul şi condiţiile de deţinere stabilite pentru cei care execută pedeapsa în colonii-aşezări.
    (2) Dreptul la transfer la condiţii de resocializare se acordă condamantului în baza deciziei şefului de colonie.
    (3) Dacă cel condamnat încalcă regimul de deţinere sau regulile de conduită, el poate fi transferat la condiţiile iniţiale de deţinere, în baza deciziei şefului de colonie.
    Articolul 105. Închisorile
    (1) În închisori se stabilesc două tipuri de regim: comun şi sever. În închisori condamnaţii sînt deţinuţi în camere comune. După caz, în baza deciziei şefului de închisoare condamnaţii care excută pedeapsă în regim comun şi sever pot fi deţinuţi în celule.
    (2) În regim sever sînt deţinuţi cei condamnaţi la pedeapsa închisorii şi cei transferaţi de la regim comun la acest regim de deţinere. El beneficiază de o plimbare zilnică cu o durată de o oră. Femeile însărcinate nu pot fi deţinute în regim sever.
    (3) Condamnatul care dă dovadă de conduită bună şi de atitudine conştiincioasă faţă de muncă poate fi transferat, după executarea a 6 luni din durata pedepsei în regim sever, la regim comun. În acest caz el beneficiază de o plimabre zilnică cu o durată de 1 oră 30 minute şi de alte drepturi prevăzute de prezentul cod.
    (4) Condamnatul declarat violator fraudulos al regimului de deţinere poate fi transferat la regim sever. Transferul repetat la regim comun de deţinere se efectuează în modul stabilit de alin (3).
    Articolul 106. Coloniile de reeducare
    (1) Colonii de reeducare sînt penitenciarele de instruire şi reeducare în care execută pedeapsă minorii condmanţai la privaţiune de libertate.
    (2) Coloniile de reeducare se divezează în colonii cu regim comun şi colonii cu regim sever.
    (3) Minorii condamanţi la privaţiune de libertate cu executarea pedepsei în colonii de reeducare cu regim comun şi cu regim sever sînt deţinuţi în diferite colonii sau în diferite sectoare izolate ale uneia şi aceleiaşi colonii de reeducare.
    (4) Modul şi condiţiile de executare a pedepsei privative de libertate de către minori sînt reglementate de prevederile prezentului capitol.
    Articolul 107. Coloniile de reeducare cu regim comun
    (1) În coloniile de reeducare cu regim comun execută pedeapsă minori de sex masculin care au executat anterior pedeapsă privativă de libertate.
    (2) Condamnaţii din coloniile de reeducare cu regim sever, deţinuţi în condiţii iniţiale, sînt instalaţi în încăperi strict izolate şi au dreptul:
    a) la acordarea a 2 întrevederi de scurtă durată în decursul a 6 luni;
    b) să primească un colet sau un pachet cu provizii, precum şi o banderolă în decursul a 6 luni.
    (3) Condamnatul care dă dovadă de conduită bună şi atitudine conştiincioasă faţă de muncă şi învăţătură poate fi transferat, după executarea a 6 luni din durata pedepsei, la condiţii obişnuite de deţinere. În acest caz el are dreptul:
    a) la acordarea a 5 întrevederi de scurtă durată şi a 3 întrevederi de lungă durată pe an;
    b) să primească 8 colete sau pachete cu provizii, precum şi 3 banderole pe an;
    c) să fie scutit de muncă în decursul a 9 zile calendaristice, după executarea a 11 luni din durata pedepsei, fără dreptul de a pleca în afara coloniei de reeducare.
    (4) Condamnatul care se află în condiţii obişnuite de deţinere poate fi propus, în modul stabilit de lege, pentru a fi eleiberat înainte de termen sau pentru a i se comuta partaea neexecutată a pedepsei.
    (5) Condamnatul care încalacă sistematic regimul de deţinere poate fi transferat de la condiţii obişnuite la condiţii iniţiale de deţinere.Transferarea repetată a condamnatului la condiţii obişnuite de deţinere poate fi efectuată în conformitate cu alin.(3).
    Articolul 108. Coloniile de reeducare cu regim sever
    (1) În coloniile de reeducare cu regim sever execută pedeapsă minori de sex masculin, care au executat anterior pedeapsă privativă de libertate.
    (2) Condamnaţii din coloniile de reeducare cu regim sever, deţinuţi în condiţii iniţiale, sînt instalaţi în încăperi strict izolate şi au dreptul:
    a) la acordarea a 2 întrevederi de scurtă durată în decursul a 6 luni;
    b) să primească un colet sau un pachet cu provizii, precum şi o banderolă în decursul a 6 luni.
    (3) Condamnatul care dă dovadă de conduită bună şi atitudine conştiincioasă faţă de muncă şi învăţătură poate fi transferat, după executarea a 6 luni din durata pedepsei, la condiţii obişnuite de deţinere. În acest caz el are dreptul:
    a) la acordarea a 5 întrevederi de scurtă durată şi a 3 întrevederi de lungă durată pe an;
    b) să primească 8 colete sau pachete cu provizii, precum şi 3 banderole pe an;
    c) să fie scutit de muncă în decursul a 9 zile calendaristice, după executarea a 11 luni din durata pedepsei, fără dreptul de a pleca în afara coloniei de reeducare.
    (4) Condamnatul care se află în condiţii obişnuite de deţinere poate fi propus, în modul stabilit de lege, pentru a fi eleiberat înainte de termen sau pentru a i se comuta partaea neexecutată a pedepsei.
    (5) Condamnatul care încalcă sistematic regimul de deţinere poate fi transferat de la condiţii obişnuite la condiţii iniţiale de deţinere.Transferarea repetată a condamnatului la condiţii obişnuite de deţinere poate fi efectuată în conformitate cu alin.(3).
    Articolul 109. Pregătirea condamnatului pentru punere în libertate
    (1) În coloniile de reeducare, condamnatul care a pornit pe calea corijării poate fi transferat, cu 3 luni înainte de împlinirea duratei pedepsei, de la condiţii obişnuite de deţinere la condiţii de resocializare ca să fie pregătit pentru punere în libertate. În acest caz el trăeşte pe sectorul de reabilitare socială în afara coloniei fără pază, dar sub supraveghere, şi are dreptul:
    a) să procure produse alimentare şi obiecte de primă necesitate cu bani de pe contul său de peculiu fără nici o restricţie, dar cu acordul administraţiei coloniei de reeducare;
    b) la acordarea unei întrevederi de lungă durată pe lună, a unor întrevederi de scurtă durată în număr nelimitat;
    c) să pimească colete, pachete cu provizii şi banderole în număr nelimitat;
    d) să poarte îmbrăcăminte civilă.
    (2) Condamantul care se află în condiţii de resocializare poate fi propus, în modul stabilit de lege, pentru eliberare condiţionată îninte de termen sau pentru comutarea părţii neexecutate din pedeapsă.
    (3) Condamnatul care se află în condiţii de resocializare şi care a încălcat regimul de deţinere poate fi transferat, printr-o decizie a şefului coloniei de reeducare, din aceste condiţii la condiţii iniţiale de deţinere. Este intrezisă transferarea lui repetată la condiţii de resocializare.
    Articolul 110. Transferarea condamnatului din colonie
                           de reeducare în colonie de corecţie
    (1) Condamnatul care a împlinit vîrsta de 18 ani şi care nu a pornit pe calea corijării poate fi transferat din colonie de reducare în colonie de corecţie cu regim comun pentru a executa în continuare pedeapsa.
    (2) Condamnatul care a împlini vîrsta de 20 de ani este transferast, pentru a executa în continuare pedeapsa, din colonie de reeducare în colonie de corecţie sau în colonie-aşezare, în funcţie de gradul pericolului social al infracţiunii comise, de persoana şi conduita sa.
    (3) Transferarea condamnatului din colonie de reeducare în colonie de corecţie o hotărăşte instanţa judecătorească în baza unui demers al şefului coloniei de reeducare.
    Articolul 111. Lăsarea în colonia de reeducare a condamnatului
                           care a împlinit vîrsta majoratului
    (1) Condamnatul care a împlinit vîrsta de 18 ani rămîne de regulă în colonia de reeducare, dar numai pînă la împlinirea vîrstei de 20 ani.
    (2) Asupra condamnatului care a împlinit vîrsta de 18 ani şi care a fost lăsat în colonia de reeducare se extind: regimul, condiţiile de muncă, normele de alimentaţie, de asigurare materială a condiţiilor de trai, de asistenţă medico-sanitară stabilite pentru condamnaţii minori.
    Articolul 112. Recompensele
    (1) Pentru conduită bună, atitudine conştiincioasă faţă de muncă şi învăţătură se stabilesc următoarele recompense:
    a) exsprimarea unei mulţumiri;
    b) premierea cu un cadou;
    c) premierea pentru indicatori înalţi în lucru;
    d) permisiunea de a primi suplimentar 6 colete sau pachete cu provizii şi banderole pe an;
    e) permisiunea de a avea o conversaţie telefonică cu rudele, care se achită din mijloacele de pe contul de peculiu sau de către rude;
    f) acordarea suplimentară a cel mult 4 întrevederi de scurtă durată şi 2 întrevederi de lungă durată pe an;
    g) acordarea dreptului de a viziona reprezentanţii cultural-teatrale şi sportive în afara coloniei însoţit de lucrători din colonie;
    h) acordarea dreptului de a eşi în afara coloniei însoţit de părinţi în timpul întrevedrilor;
    i) ridicarea înainte de termen a sancţiunii aplicate anterior.
    În calitate de recompensă, condamntului i se poate ridica înainte de termen, de regulă, numai o sancţiune aplicată anterior.
    (2) Condamnatului căruia i se acordă, în calitate de recompensă, dreptul de a viziona reprezentaţii cultural-teatrale şi sportive în afara coloniei de reeducare însoţit de lucrători din colonie sau dreptul de a eşi din colonie însoţit de părinţi în timpul întrevederilor se eliberează îmbrăcămintea lui civilă.Vizionarea reprezentanţiilor cultural-teatrale şi sportive noaptea este interzisă.
    Articolul 113. Sancţiunile
    Condamnatului care a încălcat regimul de executare a pedepsei şi s-a sustras de la muncă şi instruire, îi pot fi aplicate următoarele sancţiuni:
    a) avertismentul sau mustrarea;
    b) corvoada peste rînd la îngrijirea încăperilor şi a teritoriului coloniei de reeducare;
    c) privarea de dreptul de a primi coletul sau pachetul cu provizii curent;
    d) interdicţia de a procura produse alimentare în decursul unei luni;
    e) închiderea în izolatorul disciplinar, cu sau fără dreptul de a ieşi la lucru sau la învăţătură, pe o durată de pînă la 7 zile;
    f) întoarcerea la condiţiile iniţiale de deţinere a condamnatului transferat la condiţii obişnuite şi de resocializare;
    g) transferul în sectorul cu supraveghere sporită.
    Articolul 114. Modul de aplicare a sancţiunilor
    (1) Sancţiunea se aplică cel mai tîrziu la 10 zile de la data detectării contravenţiei, iar în cazul necesităţii unui control, ea se aplică de la data încheierii lui, dar nu mai tîrziu de 6 luni de la data comiterii contravenţiei. Sancţiunea se pune în executare, de regulă, imediat, iar în cazuri excepţionale cel mai tîrziu la o lună de la data aplicării ei.
    (2) Decizia privind aplicarea sancţiunii, care ţine de competenţa şefului coloniei de reeducare şi adjuncţilor lui, este luată după examinarea acestei probleme la consiliul educatorilor din detaşament.
    (3) Pe durata deţinerii în izolatorul disciplinar condamnatului îi sînt interzise întrevederile, procurarea produselor alimentare şi a obiectelor de primă necesitate, primirea coletelor, pachetelor cu provizii şi banderolelor, jocurile de masă şi fumatul.
    (4) Condamnatului închis în izolatorul disciplinar i se poate aplica sancţiune, cu excepţia închiderii repetate în izolatorul disciplinar.
    (5) Dacă aceste sancţiuni, precum şi alte măsuri de influenţă aplicate, au fost insuficiente, condamantul este transferat în sectorul cu supraveghere sporită.
    (6) Transferul condamantului în sectorul cu supraveghere sporită atrage după sine anularea condiţiilor obişnuite sau de resocializare.
    (7) Transferul condamantului în sectorul cu supraveghere sporită, inclusiv transferul repetat în cursul unui an, se efctuează prin decizie a şefului coloniei de reeducare cu menţionarea duratei deţinerii.
    (8) În cazuri excepţionale, cu condiţia unei conduite bune şi atitudini conştiincioase faţă de muncă şi învăţătură, condamnatul închis în izloatorul disciplinar sau transferat în sectorul cu supraveghere sporită poate fi eliberat înainte de termen de executarea sancţiunii disciplinare prin decizie a şefului coloniei de reeducare.
    (9) Condamnatul poate contesta în persoana şefului ierarhic superior sau a procurorului sancţiunea ce i s-a aplicat. Depunerea reclamaţiei nu suspendă executarea sancţiunii.
    (10) Dacă în decursul unui an de la data executării ultimei sancţiunii disciplinare condamnatului nu i se aplică o nouă sancţiune, sancţiunea aplicată se va considera stinsă.
    (11) Condamnatul declarat violator fraudulos al regimului de deţinere poate fi transferast în sectorul cu supraveghere sporită pe o durată de la o lună la 3 luni. În sectorul cu supraveghere sporită condamnatul este deţinut în încăpere cu izolare strictă, închisă la cheie în afara orelor de lucru sau de învăţătură. În rest regimul de deţinere cu supraveghere sporită este similar condiţiilor iniţiale de deţinere.
    Articolul 115. Factorii de decizie care stabilesc
                           recompense şi aplică sancţiuni
    (1) Dreptul deplin de a stabili recompense şi de a aplica sancţiuni îl are şeful coloniei de reeducare şi toţi şefii superiori. Şefii adjuncţi de colonie au aceleaşi drepturi, cu excepţia dreptului de a închide condamnatul în izolatorul disciplinar şi de a-l transfera în sectorul cu supravghere sporită.
    (2) Şefii de detaşamente (educatorii superiori) au dreptul să stabilească următoarele recompense:
    a) exprimarea unei mulţumiri;
    b) permisiunea de a avea o conversaţie telefonică cu rudele;
    c) acordarea suplimentară a unei întrevederi de scurtă durată;
    d) ridicarea înainte de termen a sancţiunii aplcate anterior de ei.
    (3) Şefii de dtaşamente (educatorii superiori) au dreptul să aplice următoarele sancţiuni:
    a) avertismentul sau mustarea;
    b) privarea de dreptul de a viziona reprezentaţii cultural-teatrale şi sportive în afara coloniei.
    Articolul 116. Organizarea procesului de instruire şi
                            educaţie
    (1) În scopul corijării condamnatului şi pregătirii lui pentru muncă de sine stătătoare în viaţă, în coloniile de reeducare este organizat un proces unic de instruire şi educaţie, orinetat spre educarea condamnatului minor în spiritul respectării legilor, conştiinciozităţii faţă de muncă şi studii, al conştiinţei şi moralităţii, spre ridicarea nivelului de cultură generală, de pregătire profesională.
    (2) Munca educativă se efectuează în funcţie de praticularităţile individuale, de persoana condamnatului, de gradul de delăsare social-pedagogică, de experienţa lui de viaţă.
    (3) În coloniile de reeducare se efectuează, în măsura posibilităţilor, instruirea condamnaţilor care au studii medii incomplete.
    (4) În coloniile de reeducare învăţămîntul general şi cel profesional se efectuează pe baza şcolii de cultură generală şi a atelierelor de instruire în producţie.
    (5) Sarcina de instruire în producţie pentru un condamant nu trebue în producţie să depăşescă 10 ore pe zi.
    (6) Dotarea tehnico-materială a procesului educativ-instructiv şi de producţie este efctuată de organele Ministerului Afacerilor Interne.
    Conducerea metodologică şi controlul asupra organizării procesului educativ-instructiv este asigurat de organele Ministerului Ştiinţei şi Învăţămîntului.
    Articolul 117. Punerea în executare a pedepsei antre-
                            nării la muncă socialmente utilă
    (1) Pedeapsa antrenării la muncă socialmente utilă este pusă în executare de către organul afacerilor interne de la domiciliul condamnatului.
    (2) Organul afacerilor interne ţine evidenţa condamnaţilor; lămureşte modul şi condiţiile de executare a pedepsei; stabileşte de comun acord cu organul de autoadministrare locală de la domiciliul condamnatului, obiectul la care acesta va munci; controlează conduita condamnatului şi modul în care acesta respectă condiţiile de executare a pedepsei, stabilite în sentinţa instanţei judecătoreşti; transmite instanţei judecătoreşti materialele condamnatului în cazul în care acesta se sustarge în mod fraudulos de la executarea pedepsei.
    (3) Condamnatul este obligat să respecte modul şi condiţiile de executare a pedepsei, să muncească la obiectul stabilit de organul afacerilor interne fără plată în afara timpului de lucru şi de studii, dar cel mult 4 ore în zi, şi să lucreze termenul stabilit de instanţa judecătorească (cel puţin 20 şi cel mult 100 de ore).
    Articolul 118. Punerea în executare a pedepsei amenzei
                           şi arestului minorilor
    Modul şi condiţiile de punere în executare a pedepsei amenzii şi arestului minorilor sînt reglementate de normele prevăzute în cap.5 şi 9.
    [Art.118 modificat prin LP205 din 25.11.98, MO7/28.01.99 art.38]
    Articolul 119. Locul de executare a pedpsei
    Militarii condamnaţi la arest execută pedeapsa în cameră de arest a granizoanei. Persoanele din corpul de ofiţeri, de sergenţi şi din efectivul de soldaţi sînt deţinute pe categorii, separat de cei arestaţi în alte temeiuri.
    Articolul 120. Regimul şi condiţiile de deţinere
    (1) Regimul şi condiţiile de deţinere în cameră de arest a militarului condamnat la arest sînt stabilite de Regulamentul serviciului de granizoană şi de gardă.
    (2) Militarului condamnat la arest nu i se permite să procure produse alimentare; nu i se acordă întrevederi cu rudele şi nici cu alte persoane, cu excepţia avocatului; nu i se permite să pimească bani prin mandat poştal şi nici scrisori, colete pachete cu provizii, banderole cu excepţia unui colet cu articole de echipament militar de sezon.
    (3) Militarul condamnat la arest nu este antrenat la muncă, excepţie făcînd lucrările de îngrijire a teritoriului din preajmă.
    Articolul 121. Restricţii în statutul juridic al condamnatului
    (1) Durata de executare a pedepsei arestului nu este trecută în vechimea serviciului militar şi nici în vechmea totală în muncă pentru acordarea de grad militar.
    (2) În timpul executării pedepsei condamnatul nu poate fi propus pentru a i se acorda gradul militar de rînd, nu poate fi numit în funcţie ierarhic superioară, nu poate fi transferat la alt serviciu sau eliberta din serviciul militar, cu excepţia cazurilor, în care este declarat inapt pentru serviciu militar pe motiv de sănătate.
    (3) Militarilor condamnaţi la pedeapsa arestului din corpul de ofiţeri, de sergenţi şi din efectivul de soldaţi nu li se plăteşte soldă şi nici indemnizaţii suplimentare pe durata executării pedepsei.
    Articolul 122. Sancţiunile
    Pentru încălcarea regimului de executare a pedepsei arestului militarului condamnat i se aplică pedeapsa arestului sever pe un termen de pînă la 15 zile cu deţine în celulă.
    Articolul 123. Unităţile militare care pun în executare pedeapsa
    Pedeapsa trimiterii în unitate disciplinară este pusă în executare de subunităţi militare speciale. Regulamentul unităţilor disciplinare ale forţelor armate este aprobat de Guvern.
    Articolul 124. Modul de trimitere a condamnatului
                           în unitate disciplinară
    (1) Cel condamnat la trimitere în unitate disciplinară este deţinut, pînă la rămînerea definitivă a sentinţei tribunalului militar, în camera de arest în modul stabilit de Regulamentul serviciului de garnizoană şi de gardă.
    (2) Condamnatul este trimis în unitate disciplinară după ce sentinţa tribunalului militar a rămas definitivă.
    (3) La primirea dispoziţiei tribunalului militar privind executarea sentinţei definitive, condamntul unităţii militare trimite, în decursul a 3 zile, condamnatul sub escortă la unitatea disciplinară.
    (4) Condamnatul unităţii militare trimite prin şeful escortei la unitatea disciplinară documente respective privind condamantul şi lucrurile lui personale.
    (5) Condamnatul trimis în unitate disciplinară este asigurat cu echipament şi produse alimentare în corespundere cu normele stabilite pentru militarii în termen.
    Articolul 125. Modul de primire a condamnatului
                            în unitatea disciplinară
    (1) Modul de primire a condamnatului în unitatea disciplinară este stabilit de Ministerul Apărării.
    (2) La primire în unitatea disciplinară condamnatul este perchziţionat, lucrurile sînt controlate, obiectele, articolele şi substanţele interzise de regulamentul de ordine interioară al unităţii disciplinare sînt confiscate.
    (3) Comandantul unităţii disciplinare comunică în decursul a 3 zile comandantului unităţii de unde a venit condamnatul că acesta a fost luat în primire, precum şi tribunalului militar şi rudelor apropiate.
    (4) Durata de executarea a pedepsei în unitate disciplinară se calculează de la data indicată în sentinţă tribunalului militar.
    Articolul 126. Principalele mijloace de corejare
                           şi reeducare a condamnatului
    (1) Principalele mijloace de corejare şi reeducare a militarilor condamnaţi în unitatea disciplinară sînt: regimul stabilit pentru executarea pedepsei, munca socialmente utilă, pregătirea militară şi munca educativă.
    (2) Mijloacele de corijare şi reeduacare trebuie să fie aplicate în funcţie de caracterul şi gradul pericolului social delictului comis şi de persoana condamnatului, precum şi de atitudinea lui faţă de muncă şi de serviciului militar.
    Articolul 127. Principalele cerinţe ale regimului de executare
                            a pedepsei în unitate disciplinară
    (1) Principalele cerinţe ale regimului de executare a pedepsei în unitate disciplinară sînt: izolarea condamntului; controlul permanent asupra lui; asigurarea respectării stricte de către condamant a obligaţiunilor, a ordinii şi disciplinii militare.
    (2) Ordinea interioară a unităţii disciplinare este stabilită de Ministerul Apărării.
    (3) Condamnatul care execută pedeapsă în unitate disciplinară poate fi perchiziţionat, lucrurile şi hainele celor care vizitează unitatea disciplinară pot fi controlate, iar obiectivul la care lucrează condamnatul poate fi inspectat.
    (4) Lista de obiecte, articole şi substanţe interzise condamnatului de a le avea asupra sa este stabilită de regulamentul de ordine interioară al unităţii disciplinare.
    (5) Regulamentul de ordine interioară în mod obligatoriu: munca în producţie - 8 ore, somnul - 8 ore, masa - de 3 ori pe zi, instruirea militară - o zi în săptămînă (sîmbăta).
    (6) La locul de muncă şi de instruire militară în afara unităţii disciplinare se deplasează sub escortă.
    (7) Condamnatului care a executat cel puţin o treime din durata pedepsei şi care a pornit pe calea corijării comandantul unităţii disciplinare îi poate permite, la nevoie, să se deplaseze la locul de lucru fără escortă. Permisiunea deplasării fără escortă este legalizată prin ordinul comandantului unităţii disciplinare.
    Articolul 128. Dreptul de întrevedere
    (1) Condamnatul are dreptul la întrevederi de scurtă durată şi de lungă durată.
    (2) Întrevederile de scurtă durată cu rudele şi cu alte persoane se acordă o dată în lună pe o durată de la 4 ore. Ele au loc într-o încăpere special amenajată, sub supravegherea reprezentantului unităţii disciplinare, în afara timpului de lucru şi de instruire, în zilele şi orele stabilite de comandantul unităţii.
    (3) Întrevedirile de lungă durată cu rudele apropiate (soţie, părinţi, părinţi adoptivi, tutori, fraţi, surori, bunel, bunică) se acordă odată la 6 luni pe o durată de pînă la 3 zile cu dreptul de a locui împreună în încăpere special amenajată din unitatea disciplinară sau, cu autorizaţia condamnatului unităţii, în afara ei.
    (4) Pe perioada întrevederii de lungă durată condamnatul este scutit de lucru şi de instruire militară.
    (5) La rugămintea condamnatului, întrevederea de lungă durată poate fi înlocuită cu întrevedere de scurtă durată, iar întrevederea de scurtă sau de lungă durată poate fi înlocuită cu o conversaţie telefonică, în modul stabilit de comandantul unităţii disciplinare.
    (6) Pentru a primi asistenţă juridică, condamnatului se acordă întrevederi cu avocatul. La dorinţa condamnatului sau a avocatului, întrevederea poate avea loc între patru ochi. Întrevederea cu avocatul nu poate fi limitată în timp.
    Articolul 129. Primirea coletelor, pachetelor cu provizii
                           şi a banderolelor
    (1) Condamnatul are dreptul să primească un colet pe lună, banderole în număr nelimitat, un pachet cu provizii la întrevedere.
    (2) Condamnatul destinatar deschide coletul, pachetul cu provizii sau banderola şi extrage conţinutul lor sub supravegherea reprezentantului unităţii disciplinare.
    (3) Obiectele, articolele sau substanţele a căror păstrare este intrezisă de regulamentul de ordine interioară al unităţii disciplinare, primite de condamnat în colete, pachete cu provizii şi banderole, sînt oprite, incluse în lista lucrurilor personale ale condamnatului şi păstrate împreună cu alte obiecte ale lui pînă la împlinirea duratei pedepsei.
    (4) Armele, muniţiile, cuţitele, substanţele toxice şi narcotice, băuturile alcoolice şi alte substanţe care conţin alcool sînt confiscate şi nu se restituie. În caz de necesitate comandantul unităţii disciplinare comunică procurorului militar că s-au găsit astfel de obiecte, articole şi substanţe.
    (5) Banii sosiţi pe numele condamnatului se transferă pe contul lui de peculiu, iar faptul acesta i se aduce la cunoştinţă.
    Articolul 130. Dreptul la corespondenţă
    (1) Condamnatului i se permite să primească şi să expedieze nelimitat scrisori şi telegrame.
    (2) Scrisorile şi telegramele sînt înmînate condamnatui de către reprezentantul unităţii disciplinare. Cuprinsul scrisorilor şi al telegramelor nu este controlat. Depunerile interzise din scrisori sînt confiscate.
    (3) Corespondenţa expediată de condamnat nu este cenzurată.
    Articolul 131. Plecările de scurtă durată din unitatea
                           disciplinară
    (1) Celui condamnat la trimitere în unitate disciplinară nu i se acordă concediul prevăzut pentru militarii în termen.
    (2) În cazuri excepţionale - decesul sau o boală gravă ce pericletează viaţa unei rude apropiate, calamitate naturală care a cauzat mari pagube materiale familiei - condamnatui i se poate permite să plece din unitatea disciplinară pe o durată de pînă la 7 zile.
    (3) Comandantul unităţii disciplinare trebuie să ia decizia în decursul unei zile în problema plecării.
    Articolul 132. Antrenarea la muncă
    (1) Cel condamnat la trimitere în unitate disciplinară este antrenat în mod obligatoriu la muncă.
    (2) Prin muncă în unitate disciplinară se urmăreşte corejarea condamnatului şi ocuparea lui deplină.
    (3) Munca celui condamnat la trimitere în unitate disciplinară este organizată respectîndu-se regulile de protecţie a muncii, tehnica securităţii şi igiena muncii, stabilite de Legea privind protecţia muncii. Condamnatului nu i se plăteşte salariu.
    Articolul 133. Munca educativă
    (1) Prin munca educativă cu cel condamnat la trimitere în unitate disciplinară se urmăreşte reeducarea în spirtul îndeplinirii cinstite a datoriei militare, respectării stricte a Constituţiei şi a altor legi, a jurămîntului militar şi a regulamentelor militare, a regulilor şi normelor de conduită acceptate de societate, formarea deprinderii de a respecta ordinea şi disciplina militară. Munca aceasta se efectuează, ţinîndu-se cont de persoana condamnatului, preponderent prin metoda convingerii şi a stimulării respectării ordinii şi disciplinei militare.
    (2) Comandantul unităţii militare de unde a venit condamnatul are obligaţia de a întreţine legături permanente cu comandantul unităţii disciplinare, de a urmări procesul de corejare a fostului subordonat, de a contribui la corejarea lui.
    Articolul 134. Recompensele
    (1) Pentru respectarea ordinii şi disciplinei militare, pentru atitudine conştiincioasă faţă de muncă se prevăd următoarele recompense pentru cel condamnat la trimitere în unitate disciplinară:
    a) exprimarea unei mulţumiri;
    b) permesiunea de a avea conversaţii telefonice cu rudele;
    c) acordarea suplimentară a unei întrevederi de scurtă durată sau lungă durată;
    d) premierea cu un cadou sau cu bani;
    e) ridicarea sancţiunii disciplinare aplicate anterior.
    (2) Condamnatul care, prin disciplinară militară exemplară, prin atitudine conştiincioasă faţă de muncă şi de serviciul militar, şi-a demonstrat corejarea poate fi propus, după executarea a cel puţin o jumătate din durata pedepsei, de către comandantul unităţii disciplinare, în modul stabilit de lege, pentru a fi eliberat condiţionat înainte de termen sau a i se comuta partea neexecutată de pedeapsă.
    Articolul 135. Sancţiunile
    (1) Celui condamnat la trimitere în unitate disciplinară, dacă încalcă regimul de deţinere, ordinea şi disciplina militară sau ordinea publică, i se pot aplica următoarele sancţiuni:
    a) mustrarea;
    b) mustrarea aspră;
    c) arestul cu deţinere în cameră strict izolată de pînă la 10 zile;
    d) arestul sever cu deţinere în cameră strict izolată de pînă la o lună.
    (2) Arestul sever în calitate de sancţiune este aplicat violatorului regimului de deţinere în în cazul în care aplicarea altor măsuri de influenţă a fost ineficientă.
    (3) Condamnatul supus la arest disciplinar execută pedeapsa în celulă de arest a unităţii disciplinare.
    (4) Sancţiunea aplicată trebuie să corespundă gravităţii şi caracterului contravenţiei.
    Articolul 136. Asigurarea materială a condiţiilor de trai,
                           asistenţă madico-sanitară a condamnatului
    (1) Condamnatului se crează condiţii de trai, se asigură hrană, îmbrăcăminte medico-sanitară conform normelor stabilite pentru militarii în termen.
    (2) Solda, care se virează lunar la contul de peculiu al condamnatului, constă din salariul funcţiei, stabilit conform primei categorii tarifare pentru soldaţi în primul an de serviciu în termen, şi din compensaţia bănească pentru tutun şi articole de tutungerie. Solda este înmînată la eliberare din unitatea disciplinară.
    (3) Condamnatul procură fără numerar produse alimentare şi obiecte de primă necesitate din nomenclator, permise de regulamentul de ordine interioară al unităţii disciplinare, ori le primeşte în colete, banderole cu provizii.
    (4) Condamnatul bolnav este trimis, la nevoie, la tratament în spitalul militar sub escortă şi este deţinut în salon izolat şi utilat special.
    Articolul 137. Eliberarea condamnatului
    Cel care execută pedeapsa trimiterii în unitate disciplinară şi care este declarat de comisia medicală militară inapt pentru serviciu militar din motiv de sănătate urmînd să fie scos din evidenţă militară sau care este declarat inapt pentru serviciu militar în timp de pace poate fi eliberat de pedeapsă înainte de termen de către tribunalul militar sau acesta poate să-i comute partea neexecutată a pedepsei.
    Articolul 138. Dreptul la trecerea duratei de executare a
                           a pedepsei la durata serviciului militar
    (1) Durata de executare a pedepsei în unitate disciplinară nu este trecută, de regulă, la durata serviciului militar.
    (2) Această durată poate fi trecută, ca excepţie, la durata servicului militar:
    a) condamnatului care în timpul executării pedepsei şi-a demonstrat corejarea şi care a fodt propus pentru eliberare condiţionată înainte de termen din unitatea disciplinară. În acest caz, la propunerea comandantului unităţii disciplinare, tribunalului militar ia decizia şi concomitent hotărîrea privind eliberarea condiţionată înainte de termen;
    b) condamnatului eliberat din unitatea disciplinară, după ce a executat pedeapsa, a cărui eliberare a coincis cu trecerea în rezervă a militarilor înrolaţi odată cu el pentru serviciu militar în termen, dacă a dat dovadă de atitudine conştiincioasă faţă de muncă şi serviciu, a respectat ordinea şi disciplina militară. În astfel de cazuri comandantul unităţii disciplinare face, cu 2 luni îninte de împlinirea duratei pedepsei, un demers în tribunalul militar, care ia decizia de rigoare;
    c) persoanei care s-a întors în unitatea militară pentru a satisface mai departe serviciul, dacă ea, după ce a fost eliberată de executarea pedepsei, timp de cel puţin 6 luni satisface în mod exemplar serviciul.
    În astfel de cazuri condamnatul unităţii face un demers în tribunalul militar, care ia decizia de rigoare.
    Articolul 139. Temeiurile aplicării forţei fizice, a mijloacelor
                            speciale şi a armei de foc
    Faţă de condamnaţii care execută pedeapsă în unitate disciplinară pot fi aplicate, la nevoie, forţa fizică, mijloace speciale şi arma de foc în temeiul şi în modul stabilit în art.99-101.
    Articolul 140. Punerea în executare a sentinţei instanţei judecătoreşti
                           de degradare militară sau specială
    (1) Instanţa judecătorească ce a pronunţat sentinţa de degradare militară sau specială expediază copia de pe sentinţa rămasă definitivă organului care a acordat gradul şi care consemnează, în modul stabilit, în documente degradarea şi ia măsuri pentru privarea persoanei condamnate de drepturile şi înlesnirile acordate împreună cu acest grad.
    (2) Copia de pe sentiţa pronunţată militarului în rezervă al forţelor armate este trimisă organului local de conducere militară unde se află în evidenţă militară.
    Articolul 141. Punerea în executare a sentinţei instanţei
                           judecătoreşti de confiscare a averii
                           ca pedeapsă complementară
    (1) Confiscarea averii este efectuată de executorul judecătoresc în temeiul executoriu, elberat de instanţa judecătorească ce a pronunţat sentinţa.
    (2) Instanţa judecătorească ce a pronunţat sentinţa de confiscare a averii ca pedeapsă complementară expediază executorului judecătoresc, după ce sentinţa a rămas definitivă, titlu execotoriu, copia de pe sechestrul pe avere şi copia de pe sentinţă, comunicînd acest fapt organului financiar respectiv. În cazul în care dosarul nu conţine sechestrul pe avere al condamnatului, executorului judecătoresc i se trimite o adeverinţă prin care se confirmă că nu s-a făcut sechestrul pe avere.
    Articolul 142. Averea pasibilă de confiscare
    (1) Averea condamnatului este pasibilă de confiscare, indiferent de forma de proprietate.
    (2) Nu este pasibilă de confisacare averea care figurează în lista bunurilor ce nu sînt pasibile de confiscare în conformitate cu Codul penal.
    (3) Litigii privind apartenţa averii pasibile de confiscare în temeiul sentinţei instanţei judecătoreşti se soluţionează în cadrul procedurii judiciare civile.
    Articolul 143. Acţiunile executorului judecăresc de executare
                            a sentinţei instanţei judecătoreşti de cofiscare
                            a averii
    (1) Executorul judecătoresc, imediat după ce a primit titlul executoriu, verifică prezenţa bunurilor indicate în sechestru, scoate la iveală alte bunuri pasibile de confiscare şi întocmeşte sechestrul pe ele. Dacă există adeverinţă că nu s-a făcut sechestrul pe avere, executorul judecătoresc ia măsuri pentru scoaterea la iveală a bunurilor pasibile de confiscare, întocmeşte sechestrul pe ele în conformitate cu legislaţia în vigoare, în cazul depistării lor.
    (2) Sechestrul pe avere întocmit de executorul judecătoresc urmează a fi confirmat de judecător.
    (3) Executorul judecătoresc ia măsurile necesare pentru asigurarea integrităţii averii pasibile de confiscare sechestrate.
    (4) Partea condamnatului din bunurile aflate în proprietate comună este determinată, la prezentarea executorului judecătoresc, de către judecătoria raioanlă (orăşenească) din care face parte executorul, în cadrul procedurii judiciare civile.
    Articolul 144. Transmiterea organului financiar a averii confiscate
    (1) Transmiterea organului financiar a averii confiscate se efectuează după, ce sînt satisfăcute toate revendicările faţă de condamnat, în condiţiile legislaţiei în vigoare. Faţă de pretenţiile ce urmează a fi satisfăcute din contul averii confiscate statul poartă răspundere în limitele activului în vigoare.
    (2) Modul de transmitere organului financiar a averii confiscate este stabilit de Ministerul Finanţelor de comun acord cu Ministerul Justiţiei.
    Articolul 145. Răspunderea terţilor pentru dosirea
                           sau însuşirea averii pasibile de confiscare
    (1) Unităţile şi cetăţenii la care se află averea pasibilă de confiscare a condamnatului sînt obligaţi să comunice acest fapt instanţei judecătoreşti sau organului financiar respectiv.
    (2) Pentru dosirea sau însuşirea averii vinovaţii sînt traşi la răspundere conform legii.
    Articolul 146. Confiscarea averii scoase la iveală după
                         executarea sentinţei instanţei judecătoreşti
    În cazul în care, după executarea sentinţei instanţei judecătoreşti în partea privitoare la confiscarea întregii averi dar pînă la expirarea termenilor de prescripţie a executării sentinţei de condamanre, stabilite de lege, este scoasă la iveală averea neconfiscată, dobîndită de condamnat pînă sau după pronunţarea sentinţei cu mijloace pasibile de confiscare, instanţa judecătorească ce a pronunţat sentinţa sau instanţa judecătorească de la locul de executare a sentinţei pronunţă hotărîrea de confiscare a averii scoase la iveală, dacă faptul acesta este prevăzut de lege.
    Articolul 147. Încheierea acţiunilor executorii
    (1) După ce averea confisactă este transmisă organului financiar, titlu executoriu cu consemnarea executării sentinţei de confiscare este returnat instanţei judecătoreşti care a pronunţat sentinţa.
    (2) Organele financiare comunică instanţei judecătoreşti care a pronunţat sentinţa informaţiile ce confirmă executarea sentinţei în partea privitoare la confiscarea averii.
    Articolul 148. Temeiurile pentru eliberare de executare a pedepsei
    (1) Temeiuri pentru eliberare de executare a pedepsei sînt:
    a) executarea întregii durate a pedepsei stabilite în conformitate cu sentinţa instanţei judecătoreşti;
    b) casarea sentinţei instanţei judecătoreşti şi clasarea dosarului;
    c) eliberarea condiţionată înainte de termen;
    d) comutarea pedepsei;
    e) graţierea sau amnistierea;
    f) boala gravă sau invaliditatea.
    Articolul 149. Modul de propunere pentru eliberare
                           înainte de termen
    (1) Instanţa sau organul care pune în executare pedeapsa face în instanţa judecătorească un demers pentru eliberare condiţionată înainte de termen sau pentru comutarea părţii neexecutate din pedeapsă dacă aceste acţiuni i se pot aplica celui condamant.
    (2) Instanaţa sau organul care pune în executare pedeapsa face un demers Preşedintelui Republicii Moldova, prin intermendiul ministrului afacerilor interne, pentru graţierea condamnatului.
    (3) Demersul pentru eliberarea condiţionată înainte de termen, pentru comutarea părţii neexecuttate din pedeapsă sau pentru graţiere trebuie să conţină date ce caracterizează persoana condamnatului, conduita, atitudinea lui faţă de muncă şi învăţătură în întreaga durată de executare a pedepsei.
    (4) Modul de amistiere este stabilit de organul care a emis actul amnistierii.
    (5) Demersul pentru eliberarea de executare a pedepsei din cauza bolii mintale a condamnatului este făcut în instanţa judecătorească de către şeful organului care pune în executare pedeapsa. Concomitent cu demersul, se depune în instanţă raportul medical şi dosarul condamnatului.
    (6) Demersul pentru eliberare de executare a pedepsei din cauza unei boli grave este făcut în instanţa judecătorească de către şeful organului care pune în executare pedeapsa. Concomitent cu demersul, se depune în instanţă raportul medical sau raporul comisiei de expertiză a vitalităţii şi dosarul condamnatului. Demerul trebuie să conţină date ce caracterizează conduita condamnatului, atitudinea lui faţă de muncă şi învăţătură în întreaga durată de executare a pedepsei.
    (7) În cazul în care cel condamnat la reducere de libertate este declarat invalid de gradul I sau de gradul II, instituţia sau organul care pune în executare pedepasa face în instanţa judecătorească un demers pentru eliberarea lui înainte de termen.
    [Art.149 al.(7) modificat prin LP205 din 25.11.98, MO7/28.01.99 art.38]
    (8) În cazul în care instanţa judecătorească respinge demersul privind eliberarea condiţionată înainte de termen sau comutarea pedepsei, un nou demers în instanţă în temeiurile de mai sus se admite cel mai devreme la expirarea a 6 luni de la data pronunţării hotărîrii de respingere.
    (9) Condamnatul eliberat condiţionat îninte de termen ca urmare a comutării părţii neexecutate din durata pedepsei poate fi din nou propus pentru eliberare condiţionată înainte de termen sau pentru comutarea pedepsei cel mai devreme la expirarea unui an de la data pronunţării de către instanţajudecătorească a hotărîrii privind trimiterea lui la locul de detenţiune.
    [Art.149 al.(9) modificat prin LP1404 din 07.12.00, MO27/06.03.01 art.88]
    Articolul 150. Încetarea executării pedepsei şi modul de eliberare
    (1) Executarea pedepsei privative de dreptul exercitării unei anumite funcţiuni sau practicării unei anumite activităţi, pedepsei reducerii de libertate, arestului, pedepsei privative de libertate, precum şi a pedepsei trimiterii în unitate disciplinară, încetează în ultima zi din durata de executare a pedepsei, ţinînduşse cont de schimbările ce pot fi făcute în această durată, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
    [Art. 150 al.(1) modificat prin L205/25.11.98, MO7/28.01.99 art.38]
    (2) Cel condamant la reducere de libertate, arest sau la privaţiune de libertate este pus în libertate în prima jumătate a ultemei zile din durata de executare a pedepsei. Dacă durata de executare a pedepsei expiră în zi de repaos sau în zi de sărbătoare, condamnatul este eliberat în ajunul zilei de repaos sau al zilei de sărbătoare. La calcularea cu lunile a duratei, ea expiră la data respectivă a ultimei luni, iar dacă luna în cauză nu are data respectivă, ea expiră în ultima zi a acestei luni.
    (3) La punera în liberate, condamnatului i se restituie lucrurile şi obiectele de preţ care îi aparţin, banii care se află la contul lui de peculiu, actele de identitate, precum şi mandatul de executare a pedepsei sau de eliberare înainte de termen de executare a pedepsei.
    (4) Buletinul de identitate al condamnatului eliberat de executarea pedepsei reducerii de libertate şi pedepsei privative de libertate după împlinirea duratei de executare a pedepsei stabilite de instanţa judecătorească este expediat în prealabil de administraţia penitenciarului organului afacerilor interne de la domiciliul ales de el pus în libertate şi i se remite la sosire, după ce i se acordă viză de reşedinţă. la eliberarea înainte de termen a condamnatului buletinul de identitate i se înmînează personal. Celui eliberat de executarea pedepsei arestului buletinul de identitate i se înmînează personal.
    (5) Eliberarea înainte de termen de executarea pedepsei se efectuează în ziua primirii documentelor respective, iar dacă documentele au sosit după încheierea zilei de muncă eliberarea se efectuează în dimineaţa zilei următoare.
    [Art.150 al.(6) exclus prin LP205 din 25.11.98, MO7/28.01.99 art.38]
    (7) Persoana absolvită de executarea pedepsei în urma anulării sentinţei cu clasarea acţiunii penale primeşte din partea şefului instituţiei sau organului care pune în executare pedeapsa lămuriri asupra drepturilor sale la înregistrarea dreptului patrimonial, a dreptului la muncă şi altor drepturi, precum şi scuze oficiale în numele statului.
    Articolul 151. Restabilirea în drepturi a persoanelor care
                           au executat pedeapsă
    Persoanele care au executat pedeapsă au obligaţii şi beneficiază de drepturile stabilite pentru cetăţenii Republicii Moldova, cu restricţiile prevăzute persoanelor cu antecedente penale. Astfel de restricţii pot fi prevăzute numai de lege.
    Articolul 152. Amînarea executării pedepsei femeilor
                           gravide şi femeilor care au copii mici
    (1) Femeilor gravide şi femeilor care au copii mici şi care execută o pedeapsă privativă de libertate li se poate amîna executarea pedepsei pînă cînd copilul cel mai mic va împlini vîrsta de 8 ani. Amînarea executării pedepsei nu se aplică femeilor condamnate la un termen de peste 7 ani, precum şi celor menţionate la alineatul cinci al articolului 441 din Codul penal.
    [Art.152 al.(1) modificat prin LP1404 din 07.12.00]
    (2) Administraţia instituţiei sau a organului care pune în executare pedeapsa face în instanţa judecătorească, cu acordul organului de autoadministrare locală, un demers de eliberare a condamnatei. La demers se anexeasă referinţa privind persoana condamantei, adeverinţa acordului rudelor de a o primi cu copil, de a le oferi locuinţă şi de a le crea condiţii de trai, raportul medical despre graviditate sau a cerificatului că are copil, dosarul.
    (3) Administraţia penitenciarului, primind hotărîrea instanţei judecătoreşti asupra amînării unei astefel de condamante a executării pedepsei, o elaborează în condiţiile art.149. Condamanta dă angajament în scris că se va prezenta la subdiviziunea teritorială a Departamentului de executare a deciziilor judiciare pe lîngă Ministerul Justiţiei că se va prezenta în decurs de 3 zile de la data sosirii la domiciliu.
    [Art.152 al.(3) modificat prin LP1144 din 20.06.02, MO110/01.08.02 art.835]
    [Art.152 al.(3) modificat prin LP205 din 25.11.98, MO7/28.01.99 art.38]
    (4) Condamnata ajunge la domiciliu de sine stătător din costul statului.
    (5) La data eliberării condamnatei, la subdiviziunea teritorială a Departamentului de executare a deciziilor judiciare pe lîngă Ministerul Justiţiei de la domiciliu este trimisă copia de pe hotărîrea asupra amînării executării pedepsei, indicîndu-se data eliberării.
    [Art.152 al.(5) modificat prin LP1144 din 20.06.2002, MO110/01.08.2002 art.835]
    [Art.152 al.(5) modificat prin LP205 din 25.11.98, MO7/28.01.99 art.38]
    (6) Subdiviziunea teritorială a Departamentului de executare a deciziilor judiciare pe lîngă Ministerul Justiţiei este obligat ca, în decursul a 3 zile de la sosirea condamnatei la domiciliul ales, să expedieze în penitenciarul de unde a fost eliberată o confirmare despre prezentarea ei.
    [Art.152 al.(6) modificat prin LP1144 din 20.06.02, MO110/01.08.02 art.835]
    Articolul 153. Consecinţele nerespectării de către condamnată
                           a condiţiilor de amînare a executării pedepsei
                           ale neprezentării ei la executarea pedepsei
                           după ce copilul a împlinit vîrsta de 8 ani
    [Art.153 titlul modificat prin LP1404 din 07.12.00, MO27/06.03.01 art.88]
    (1) În cazul în care condamnata nu se prezintă, în decursul a 7 zile de la data eliberării, la domiciliul ales, subdiviziunea teritorială a Departamentului de executare a deciziilor judiciare pe lîngă Ministerul Justiţiei întreprinde acţiuni iniţiale de căutare, iar dacă ele sînt zădarnice o declară persoană pusă în căutare.
    [Art.153 al.(1) modificat prin LP1144 din 20.06.02, MO110/01.08.02 art.835]
    (2) Subdiviziunea teritorială a Departamentului de executare a deciziilor judiciare pe lîngă Ministerul Justiţiei o avertizează pe condamnata căreia i s-a amînat executarea pedepsei, dar care a încălcat ordinea publică sau disciplina de muncă, dacă faţă de ea au fost aplicate, pe perioada amînării executării pedepsei, sancţiunii administrative, disciplinare sau măsuri de influenţă publică, ori dacă aceasta s-a eschivat de le educaţia ori de la îngrijirea copilului.
    [Art.153 al.(2) modificat prin LP1144 din 20.06.02, MO110/01.08.02 art.835]
    (3) În cazul în care condamnata a abandonat copilul, l-a dat la casa de copii sau a dispărut ori continuă după averisment să se eschiveze de la educaţie ori de la îngrijirea copilului, să încalce ordinea publică sau disciplina de muncă, subdiviziunea teritorială a Departamentului de executare a deciziilor judiciare pe lîngă Ministerul Justiţiei de la domiciliul ei face în instanţa judecătorească un demers pentru ca amînarea executării pedepsei să fie anulată, iar condamanta să fie dusă în acelaşi penitenciar spre a-şi executa pedeapsa stabilită de sentinţa instanţei judecătoreşti. La demers se anexează copia de pe hotărîrea instanţei judecătoreşti privind amînarea executării pedepsei.
    [Art.153 al.(3) modificat prin LP1144 din 20.06.02, MO110/01.08.02 art.835]
    (4) Cînd copilul împlineşte vîrsta de 8 ani sau în cazul morţii lui, subdiviziunea teritorială a Departamentului de executare a deciziilor judiciare pe lîngă Ministerul Justiţiei de la domiciliul condamnatei, luînd în considerare conduita, atitudinea ei faţă de educaţia copilului de caracterul crimei comise, de partea de pedeapsă neexecutată, face în instanţa judecătorească un demers pentru eliberarea condiţionată îninte de termen a condamnatei sau pentru comutarea pedepsei ori pentru trimiterea ei la locul de detenţiune.
    [Art.153 al.(4) modificat prin LP1144 din 20.06.02, MO110/01.08.02 art.835]
    [Art.153 al.(4) modificat prin LP1404 din 07.12.00, MO27/06.03.01 art.88]
    Articolul 154. Acordarea de ajutor condamnatului la plasarea
                           în cîmpul muncii şi la aranjarea traiului
    (1) Cu cel puţin 6 luni înainte de încheierea duratei de executare a pedepsei privative de libertate instituţia sau organul care pune în executare pedeapsa ia măsuri pentru plasarea condamnatului în cîmpul muncii şi aranjarea traiului la domiciliul ales de el.
    [Art.154 al.(1) modificat prin LP1404 din 07.12.2000, MO27/06.03.2001 art.88]
    (2) Invalizii de gradul I şi de gradul II, precum şi bărbaţii de peste 60 de ani şi femeile de peste 55 de ani, sînt trimişi la nevoie, cu consimţămîntul lor, la aziluri.
    Articolul 155. Acordarea de ajutor persoanei eliberate
    (1) Persoana eliberată de executarea pedepsei arestului sau a pedepsei privative de libertate este asigurată cu produse alimentare sau cu bani pentru drum pînă la domiciliu sau locul de muncă, în corespundere cu normele stabilite.
    (2) Dacă persoana eliberată din locul de detenţiune nu are îmbrăcămintea şi încălţămintea necesară de sezon, nici mijloace pentru procurarea lor, este asigurată gratuit cu îmbrăcămine şi încălţăminte, i se poate acorda ajutor unic în mărimea unui salariu minim stabilit pe republică. Se permite de asemenea să primească îmbrăcăminte şi încălţăminte de la rude.
    (3) Dacă persoana eliberată din locul de detenţiune necesită din cauză de sănătate îngrijirea unei alte persoane, precum şi minorul în vîrstă de pînă la 16 ani, sînt trimişi la domiciliu însoţiţi de rude sau de un lucrător al penitenciarului.
    Articolul 156. Plasarea în cîmpul muncii şi aranjarea traiului
    (1) Persoana eliberată de executarea pedepsei este asigurată de către organele de autoadministrare locală, în măsura posibilităţii, cu lucru în conformitate cu specialitatea sa şi cu necesităţile sociale.
    (2) Minorul eliberat de executarea pedepsei, dacă are părinţi, este plasat în cîmpul muncii de către organele de autoadministare locală.
    (3) Minorul eliberat de executarea pedepsei, dacă nu are părinţi, este repartizat la nevoie, de către comisia pentru minori la şcoală internat sau este dat în primire organului de tutelă şi curatelă.
    [Art.157 abrogat prin LP1277 din 18.07.97, MO57/04.09.97 art.513]
    [Capitolul 21, art. 158-161 excluse prin LP677/din 08.12.95, MO8/08.02.96 art.82]

    PREŞEDINTELE
    REPUBLICII MOLDOVA                         MIRCEA SNEGUR
   
    Chişinău, 22 iunie 1993
    Nr.1524-XII