CCRM1107/2002
ID intern unic:  325085
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
PARLAMENTUL
CODUL Nr. 1107
din  06.06.2002
CODUL CIVIL
AL REPUBLICII MOLDOVA
Publicat : 22.06.2002 în Monitorul Oficial Nr. 82-86     art Nr : 661
   Modernizarea Codului civil intră în vigoare la 01.03.2019


    MODIFICAT
   
LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19
    LP272 din 29.11.18, MO462-466/12.12.18 art.776; în vigoare 12.01.19
    LP304 din 21.12.17, MO7-17/12.01.18 art.64; în vigoare 12.01.18
   
LP225 din 15.12.17, MO464-470/29.12.17 art.790; în vigoare 29.12.17
    LP178 din 21.07.17, MO301-315/18.08.17 art.537
    LP58 din 06.04.17, MO119-126/14.04.17 art.197; în vigoare 30.07.18
    LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297
    LP80 din 05.05.17, MO162-170/26.05.17 art.284
    LP211 din 29.07.16, MO338-341/30.09.16 art.698
    LP200 din 28.07.16, MO338-341/30.09.16 art.696; în vigoare 30.03.17
   
LP185 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.655; în vigoare 16.03.17
    LP160 din 07.07.16, MO306-313/16.09.16 art.647
    LP201 din 28.07.16, MO293-305/09.09.16 art.630; în vigoare 09.09.16
    LP6 din 26.02.16, MO79-89/01.04.16 art.144; în vigoare 01.10.16
    LP90 din 29.05.14, MO169-173/27.06.14 art.379
    LP53 din 03.04.14, MO99-102/25.04.14 art.253
   
LP43 din 27.03.14, MO99-102/25.04.14 art.247
    LP203 din 12.07.13, MO191-197/06.09.13 art.621; în vigoare 06.03.14
   
LP155 din 28.06.13, MO173-176/09.08.13 art.582
   
LP116 din 23.05.13, MO146-151/12.07.13 art.456
   
LP31 din 07.03.13, MO69-74/05.04.13 art.223
    LP184 din 11.07.12, MO166-169a/16.08.12 art.571; în vigoare 16.11.12
    LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330
    LP23 din 01.03.12, MO54-59/23.03.12 art.172; în vigoare 23.06.12
    LP88 din 21.04.11, MO107-109/01.07.11 art.284
    LP113-XVIII din 18.12.09, MO197-200/31.12.09 art.656
   
LP163-XVI din 09.07.08, MO140-142/01.08.08 art.574
    LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art. 349
    LP250-XVI din 22.11.07, MO37-39/22.02.08 art.102
    LP130-XVI din 07.06.07, MO94-97/06.07.07 art.418
    LP262-XVI din 28.07.06, MO126-130/11.08.06 art.641
    LP60-XVI din 28.04.05, MO92-94/08.07.05 art.431
    LP206-XV din 29.05.03, MO149/18.07.03 art.598

    NOTĂ:
    În denumirea și în cuprinsul secțiunii a 3-a din capitolul XXIV, cuvintele „credit bancar”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvîntul „credit” la forma gramaticală corespunzătoare, iar după cuvîntul „bancă”, la orice formă gramaticală, se introduc cuvintele „sau organizație de creditare nebancară” la forma gramaticală corespunzătoare prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19
   
În cuprinsul capitolului III din titlul IV, cuvîntul „teren”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvîntul „imobil” la forma gramaticală corespunzătoare prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19
    În cuprinsul cărții a doua, cuvîntul „împărțire”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvîntul „partaj” la forma gramaticală corespunzătoare prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19
    În textul codului, cuvintele “titlu de valoare” se înlocuiesc cu cuvintele “valoare mobiliară” prin  LP250-XVI din 22.11.07, MO37-39/22.02.08 art.102



   
Parlamentul adoptă prezentul cod.

Cartea întîi
DISPOZIŢII GENERALE
T i t l u l I
DISPOZIŢII COMUNE
Capitolul I
LEGISLAŢIA CIVILĂ
    Articolul 1. Principiile legislaţiei civile
    [Art.1 denumirea modificată prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (1) Legislaţia civilă este întemeiată pe recunoaşterea egalităţii participanţilor la raporturile reglementate de ea, protecția vieții intime, private și de familie, recunoașterea inviolabilităţii proprietăţii, a libertăţii contractuale, protecția bunei-credințe, protecția consumatorului, recunoașterea inadmisibilităţii imixtiunii în afacerile private, necesităţii de realizare liberă a drepturilor civile, de garantare a restabilirii persoanei în drepturile în care a fost lezată şi de apărare a lor de către organele de jurisdicție competente.
    [Art.1 al.(1) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    [Art.1 al.(2) abrogat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (3) Drepturile civile pot fi limitate prin lege organică doar în temeiurile prevăzute de Constituţia Republicii Moldova.
    Articolul 2. Raporturile reglementate de legislaţia civilă
    (1) Legislaţia civilă determină statutul juridic al participanţilor la circuitul civil, temeiurile apariţiei dreptului de proprietate şi modul de exercitare a acestuia, reglementează obligaţiile contractuale şi de altă natură, alte raporturi patrimoniale şi personale nepatrimonialedintre subiectele raporturilor juridice civile.
    [Art.2 al.(1) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (2) Raporturile familiale, locative, raporturile de muncă, de exploatare a resurselor naturale şi de protecţie a mediului înconjurător, ce corespund prevederilor alin.(1), sînt reglementate de prezentul cod şi de alte legi.
    (3) Raporturile privind realizarea și apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a altor valori nepatrimoniale sînt reglementate de prezentul cod și de alte legi în lumina dispozițiilor și principiilor stabilite de tratatele internaționale în materie de drepturi ale omului și libertăți fundamentale.
    [Art.2 al.(3) în redacția LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (4) Subiecte ale raporturilor juridice civile sînt persoanele fizice și juridice, cele care au calitate de profesionist, precum și cele care nu au această calitate.
    [Art.2 al.(4) în redacția LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    Articolul 21. Consumatorul şi profesionistul
    (1) Are calitatea de consumator orice persoană fizică care, în cadrul unui raport juridic civil, acţionează predominant în scopuri ce nu țin de activitatea de întreprinzător sau profesională. Persoana fizică nu are calitatea de consumator dacă cealaltă parte a raportului juridic civil nu are calitatea de profesionist.
    (2) Are calitatea de profesionist orice persoană fizică sau juridică de drept public sau de drept privat care, în cadrul unui raport juridic civil, acţionează în scopuri ce ţin de activitatea de întreprinzător sau profesională, chiar dacă persoana nu are scopul de a obţine un profit din această activitate.
    (3) Persoana care, într-un raport juridic civil, corespunde atît dispoziţiilor alin. (1), cît şi dispoziţiilor alin. (2) se consideră consumator dacă recunoaşterea acestei calităţi îi oferă o anumită protecţie juridică, iar în celelalte cazuri persoana se consideră profesionist.
    [Art.21 introdus prin LP200 din 28.07.16, MO338-341/30.09.16 art.696; în vigoare 30.03.17]
    Articolul 3. Legislaţia civilă
    (1) Legislaţia civilă constă în prezentul cod, în alte legi, în ordonanţe ale Guvernului şi în acte normative subordonate legii, care reglementează raporturile prevăzute la art.2 şi care trebuie să fie în concordanţă cu Constituţia Republicii Moldova.
    (2) Actele normative subordonate legii se aplică la reglementarea raporturilor civile doar în cazurile în care sînt emise în temeiul legii şi nu contravin ei.
    (3) Legislația civilă se interpretează și se aplică în concordanță cu Constituția Republicii Moldova, Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.
    [Art.3 al.(3) introdus prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (4) La interpretarea și aplicarea legislației civile se ține cont de nevoia de a promova aplicarea uniformă a dispozițiilor legale, buna-credință, precum și certitudinea juridică.
    [Art.3 al.(4) introdus prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    Articolul 4. Uzanţa
    (1) Uzanța este o regulă de conduită care, deși neprevăzută de legislație, este larg recunoscută și respectată în mod regulat într-un anumit domeniu al raporturilor civile.
    [Art.4 al.(1) în redacția LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (2) Uzanţa se aplică numai dacă nu contravine legii, ordinii publice şi bunelor moravuri, precum și actului juridic.
    [Art.4 al.(2) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    Articolul 5. Analogia legii şi analogia dreptului
    (1) În cazul nereglementării prin lege ori prin acord al părţilor şi lipsei de uzanţe, raporturilor prevăzute la art.2 li se aplică, dacă aceasta nu contravine esenţei lor, norma legislaţiei civile care reglementează raporturi similare (analogia legii).
    (2) Dacă aplicarea analogiei legii este imposibilă, drepturile și obligațiile părților se determină în funcție de principiile legislației civile și de echitate (analogia dreptului).
    [Art.5 al.(2) în redacția LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (3) Nu se admite aplicarea prin analogie a normelor care limitează drepturile civile sau care stabilesc răspundere civilă.
    (4) Instanţa de judecată nu este în drept să refuze înfăptuirea justiţiei în cauzele civile pe motivul că norma juridică lipseşte sau că este neclară.
    Articolul 6. Acţiunea în timp a legii civile
    (1) Legea civilă nu are caracter retroactiv. Ea nu modifică şi nici nu suprimă condiţiile de constituire a unei situaţii juridice constituite anterior, nici condiţiile de stingere a unei situaţii juridice stinse anterior. De asemenea, legea nouă nu modifică şi nu desfiinţează efectele deja produse ale unei situaţii juridice stinse sau în curs de realizare.
    (2) Legea nouă este aplicabilă situaţiilor juridice în curs de realizare la data intrării sale în vigoare.
    (3) De la data intrării în vigoare a legii noi, efectele legii vechi încetează, cu excepţia cazurilor în care legea nouă prevede altfel.
    (4) În cazul situaţiilor juridice contractuale în curs de realizare la data intrării în vigoare a legii noi, legea veche va continua să guverneze natura şi întinderea drepturilor şi obligaţiilor părţilor, precum şi orice alte efecte contractuale, dacă legea nouă nu prevede altfel.
    (5) În situaţiile prevăzute la alin.(4), dispoziţiile legii noi se aplică modalităţilor de exercitare a drepturilor sau de executare a obligaţiilor, precum şi de înstrăinare, preluare, transformare sau de stingere a acestora. De asemenea, dacă legea nouă nu prevede altfel, clauzele unui act juridic încheiat anterior intrării în vigoare a legii noi contrare dispoziţiilor ei imperative sînt, de la această dată, lipsite de orice efect juridic.
    (6) Dispozițiile legii noi privitoare la termenele de prescripție atît extinctivă, cît și achizitivă (uzucapiune) se aplică termenului de prescripție care a început să curgă înainte de data intrării ei în vigoare și nu a expirat înainte de acea dată. În acest caz, termenul curs anterior se ia în cont. Începutul, suspendarea și întreruperea termenului de prescripție se determină, pentru perioada anterioară intrării în vigoare a legii noi, de legea veche.
    [Art.6 al.(6) introdus prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (7) Dacă termenul de prescripție prevăzut de legea nouă este mai scurt decît cel prevăzut de legea veche, atunci, începînd cu data intrării în vigoare a legii noi, începe să curgă un nou termen de prescripție în condițiile legii noi. În acest caz, termenul curs anterior nu se ia în cont. Dispozițiile prezentului alineat se aplică și în cazul în care legea nouă declară prescriptibil extinctiv dreptul la acțiune care conform legii vechi era imprescriptibil extinctiv.
    [Art.6 al.(7) introdus prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (8) În cazul menționat la alin. (7), dacă termenul de prescripție prevăzut de legea veche expiră înainte de termenul de prescripție prevăzut de legea nouă, prescripția se împlinește la expirarea termenului stabilit de legea veche.
    [Art.6 al.(8) introdus prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    Articolul 7. Legislaţia civilă şi tratatele internaţionale
    Dacă prin tratatul internaţional la care Republica Moldova este parte sînt stabilite alte dispoziţii decît cele prevăzute de legislaţia civilă, se vor aplica dispoziţiile tratatului internaţional.
Capitolul II
APARIŢIA DREPTURILOR ŞI OBLIGAŢIILOR CIVILE.
EXERCITAREA ŞI APĂRAREA DREPTURILOR CIVILE
    Articolul 8. Temeiurile apariţiei drepturilor şi obligaţiilor civile
    (1) Drepturile şi obligaţiile civile apar în temeiul legii, precum şi în baza actelor persoanelor fizice şi juridice care, deşi nu sînt prevăzute de lege, dau naştere la drepturi şi obligaţii civile, pornind de la principiile legislaţiei civile.
    [Art.8 al.(1) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (2) Drepturile şi obligaţiile civile apar:
    a) din contracte şi din alte acte juridice;
    b) din acte emise de o autoritate publică, prevăzute de lege drept temei al apariţiei drepturilor şi obligaţiilor civile;
    c) din hotărîre judecătorească în care sînt stabilite drepturi şi obligaţii;
    d) în urma creării şi dobîndirii de bunuri în temeiuri neinterzise de lege;
    [Art.8 al.(2), lit.d) modificată prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    e) în urma elaborării obiectelor de proprietate intelectuală;
    [Art.8 al.(2), lit.e) în redacția LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    f) în urma cauzării de prejudicii unei alte persoane;
    g) în urma îmbogăţirii fără justă cauză;
    h) în urma altor fapte ale persoanelor fizice şi juridice şi a unor evenimente de care legea leagă apariţia unor efecte juridice în materie civilă.
    [Art.8 al.(2), lit.h) modificată prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    Articolul 9. Exercitarea drepturilor şi executarea obligaţiilor
    (1) Persoanele fizice şi juridice participante la raporturile juridice civile trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi execute obligaţiile cu bună-credinţă, în acord cu legea, cu contractul, cu ordinea publică şi cu bunele moravuri. Buna-credinţă se prezumă pînă la proba contrară.
    (2) Neexercitarea de către persoanele fizice şi juridice a drepturilor civile ce le revin nu duce la stingerea acestora, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
    Articolul 91. Buna-credință
    (1) Buna-credință este un standard de conduită a unei părți, caracterizată prin corectitudine, onestitate, deschidere și luarea în cont a intereselor celeilalte părți la raportul juridic.
    (2) În special, este contrar bunei-credințe ca o parte să acționeze în contradicție cu declarațiile pe care le-a făcut anterior sau cu comportamentul pe care l-a avut anterior în cazul în care cealaltă parte, în detrimentul său, s-a bazat în mod rezonabil pe acele declarații sau acel comportament.
    [Art.91 introdus prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    Articolul 92. Caracterul rezonabil
    Caracterul rezonabil, prevăzut într-o dispoziție legală sau într-un act juridic, se apreciază în mod obiectiv, luînd în considerare natura și scopul elementului supus aprecierii, circumstanțele cazului, precum și uzanțele și practicile pertinente.
    [Art.92 introdus prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    Articolul 93. Abuzul de drept
    (1) Niciun drept subiectiv nu poate fi exercitat predominant în scopul de a cauza altei persoane un prejudiciu sau a-i dăuna în alt mod (abuzul de drept).
    (2) În cazul abuzului de drept, instanța de judecată, ținînd cont de natura și consecințele acestuia, refuză titularului în apărarea dreptului subiectiv exercitat abuziv sau, după caz, îl obligă la încetarea exercitării abuzive.
    (3) Dacă abuzul de drept a dus la încălcarea dreptului subiectiv al unei alte persoane, aceasta poate cere repararea prejudiciului cauzat.
    [Art.93 introdus prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    Articolul 94. Interdicția invocării comportamentului propriu ilicit
                         sau de rea-credință
    (1) Nicio persoană nu poate invoca, la întemeierea pretenției sale, fapta ilicită sau de rea-credință pe care tot ea a săvîrșit-o sau la care a participat.
    (2) Nicio persoană nu poate obține un avantaj din comportamentul său ilicit sau de rea-credință.
    [Art.94 introdus prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    Articolul 10. Apărarea judiciară a drepturilor civile
    (1) Apărarea drepturilor civile încălcate se face pe cale judiciară.
    (2) Modul de soluționare a litigiului dintre părţi pînă la adresare în instanţă de judecată poate fi prevăzut prin lege sau contract.
    [Art.10 al.(2) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (3) Apărarea drepturilor civile pe cale administrativă se face doar în cazurile prevăzute de lege. Hotărîrea emisă pe cale administrativă poate fi atacată în instanţă de judecată.
    (4) Referințele din prezentul cod la un judecător sau la o instanță de judecată sînt referințe și la alte organe de jurisdicție competente în condițiile legii, iar referințele la dispozițiile legale de procedură civilă sînt referințe și la regulile de procedură ale respectivelor organe de jurisdicție competente.
    [Art.10 al.(4) introdus prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
   Articolul 11. Metodele de apărare a drepturilor civile  
    (1) Apărarea dreptului civil se face, în condițiile legii, prin:
    a) recunoașterea dreptului;
    b) restabilirea situației anterioare încălcării dreptului și suprimarea acțiunilor prin care se încalcă dreptul sau se creează pericolul încălcării lui;
    c) constatarea sau, după caz, declararea nulității actului juridic;
    d) declararea nulității actului emis de o autoritate publică;
    e) impunerea la executarea obligației în natură;
    f) autoapărare;
    g) repararea prejudiciului patrimonial și, în cazurile prevăzute de lege, a celui nepatrimonial;
    h) încasarea dobînzii de întîrziere sau, după caz, a penalității;
    i) rezoluțiunea sau modificarea contractului;
    j) neaplicarea de către instanța de judecată a actului ce contravine legii emis de o autoritate publică;
    k) alte căi prevăzute de lege.
    (2) Metodele de apărare prevăzute la alin. (1) pot fi invocate dacă sînt întrunite condițiile stabilite de lege și, după caz, de actul juridic pentru aplicarea acestora.
    [Art.11 în redacția LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    Articolul 12. Declararea nulităţii actului ce contravine legii emis
                         de o autoritate publică
    (1) Actul, emis de o autoritate publică, ce încalcă drepturile şi interesele civile ocrotite de lege ale unei persoane fizice sau juridice va fi declarat de către instanţa de judecată nul din momentul adoptării lui.
    (2) În cazurile recunoaşterii de către instanţa de judecată a actului, prevăzut la alin.(1), ca fiind nul, dreptul încălcat este pasibil de restabilire sau apărare prin alte metode prevăzute de prezentul cod şi de alte legi.
    Articolul 13. Autoapărarea
    (1) Nu sînt ilicite acţiunile persoanei care, în scopul autoapărării, ia, sustrage, distruge sau deteriorează un bun sau, în acelaşi scop, reţine persoana obligată care ar putea să se ascundă, sau înlătură rezistenţa celui obligat să tolereze acţiunea dacă nu se poate obţine asistenţa organelor competente şi dacă, fără o intervenţie imediată, există pericolul ca realizarea dreptului să devină imposibilă sau substanţial îngreuiată.
    (2) Autoapărarea nu trebuie să depăşească limitele necesare înlăturării pericolului.
    (3) În cazul deposedării de bunuri, trebuie să se solicite imediat sechestrarea acestora dacă nu este obţinută executarea silită.
    (4) Dacă este reţinută, persoana obligată trebuie să fie adusă imediat în faţa autorităţii competente.
    (5) Persoana care a săvîrşit una dintre acţiunile prevăzute la alin.(1), presupunînd în mod eronat că are dreptul la autoapărare, este obligată să repare prejudiciul cauzat celeilalte părţi, chiar dacă eroarea nu se datorează culpei sale.
   Articolul 14. Repararea prejudiciului
    (1) În condițiile legii, persoana lezată într-un drept al ei sau într-un interes recunoscut de lege poate cere repararea integrală a prejudiciului patrimonial și nepatrimonial cauzat astfel.
    (2) Se consideră prejudiciu patrimonial cheltuielile pe care persoana lezată le-a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului sau interesului recunoscut de lege încălcat, distrugerea sau deteriorarea bunurilor sale (daună reală), precum și profitul ratat ca urmare a încălcării dreptului sau interesului recunoscut de lege (profit ratat).
    (3) Se consideră prejudiciu nepatrimonial (prejudiciu moral) suferințele fizice și psihice, precum și diminuarea calității vieții. În cazul vătămării sănătății, prejudiciul nepatrimonial cuprinde, de asemenea, pierderea sau diminuarea unei capacități a corpului uman (prejudiciu biologic).
    (4) Pierderea șansei se repară doar dacă ea constă în dispariția actuală și certă a unei eventualități favorabile. Mărimea acestui prejudiciu corespunde șansei pierdute și nu poate fi egală cu avantajul care ar fi rezultat din șansă dacă ea se materializa.
    (5) Repararea prejudiciului presupune repunerea persoanei lezate în situația în care s-ar fi aflat dacă prejudiciul nu se producea.
    (6) În locul reparării prejudiciului patrimonial conform alin. (2) și (5), persoana lezată poate cere de la cel care răspunde de prejudiciu recuperarea întregului profit pe care acesta l-a obținut în legătură cu cauzarea prejudiciului. Această regulă se aplică doar dacă legea ori contractul prevede o asemenea formă de determinare a prejudiciului patrimonial sau dacă aplicarea unei asemenea forme de determinare a prejudiciului patrimonial este rezonabilă în împrejurările cazului.
    [Art.14 în redacția LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    Articolul 141. Vinovăția
    (1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, persoana răspunde numai pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa săvîrșită cu vinovăție sub forma intenției sau imprudenței.
    (2) Fapta este săvîrșită cu intenție dacă persoana care a săvîrșit-o își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sau inacțiunii sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile, le-a dorit sau a admis, în mod conștient, survenirea acestor urmări.
    (3) Fapta este săvîrșită din imprudență (din culpă) dacă persoana care a săvîrșit-o fie își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sau inacțiunii sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile, dar a considerat în mod ușuratic că ele pot fi evitate, fie nu își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sau inacțiunii sale, nu a prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor ei prejudiciabile, deși trebuia și putea să le prevadă.
    (4) Fapta este săvîrșită din culpă gravă dacă persoana a săvîrșit-o cu o profundă lipsă de prudență de care, în împrejurările cazului, era evident că trebuia să dea dovadă.
    (5) Atunci cînd legea condiționează efectele juridice ale unei fapte de săvîrșirea ei din culpă, condiția este îndeplinită și dacă fapta a fost săvîrșită cu intenție.
    [Art.141 introdus prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    Articolul 15. Apărarea drepturilor personale nepatrimoniale
   Drepturile personale nepatrimoniale şi alte valori nemateriale sînt apărate în cazurile şi în modul prevăzut de prezentul cod şi de alte legi, în limita în care folosirea modalităţilor de apărare a drepturilor civile reiese din esenţa dreptului încălcat şi din caracterul consecinţelor acestei încălcări.
    Articolul 16. Notificările
    (1) Se consideră notificare comunicarea unui act juridic sau a unei informații într-un scop juridic.
    (2) Notificarea poate fi făcută prin orice mijloace adecvate circumstanțelor dacă legea sau actul juridic nu impune o anumită cerință de formă.
    (3) Notificarea produce efecte din momentul cînd ajunge la destinatar, cu excepția cazului în care aceasta prevede un efect întîrziat.
    (4) Notificarea se consideră ajunsă la destinatar:
    a) cînd este predată destinatarului;
    b) cînd este predată la adresa poștală indicată de destinatar în acest scop ori, în lipsa acesteia, la sediul destinatarului persoană juridică sau la domiciliul destinatarului persoană fizică;
    c) în cazul unei notificări transmise prin poștă electronică sau prin alt mijloc de comunicare individuală, cînd poate fi accesată de către destinatar; sau
    d) cînd este pusă în orice alt fel la dispoziția destinatarului într-un loc și într-un mod care fac posibil în mod rezonabil accesul destinatarului, fără întîrziere.
    (5) Notificarea se consideră că a ajuns la destinatar după îndeplinirea uneia dintre cerințele prevăzute la alin. (4), oricare dintre acestea este îndeplinită mai întîi.
    (6) Notificarea nu produce efecte dacă revocarea acesteia ajunge la destinatar înaintea notificării sau în același timp cu aceasta.
    (7) Notificarea transmisă de către un reprezentant sau ajunsă la el se consideră făcută sau, după caz, ajunsă la persoana reprezentată dacă reprezentantul era împuternicit să transmită sau, după caz, să primească notificările de acest fel.
    (8) Orice clauză contrară dispozițiilor prezentului articol în detrimentul consumatorului este nulă.
    (9) Dispozițiile legale speciale în materie de comunicări judiciare rămîn aplicabile.
    [Art.16 în redacția LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    [Art.16 modificat prin LP262-XVI din 28.07.06, MO126-130/11.08.06 art.641] 
T i t l u l II
PERSOANELE
Capitolul I
PERSOANA FIZICĂ
Secţiunea 1
Dispoziţii generale
    [Capitolul I secțiunea 1, titlul introdus prin LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297]
    Articolul 17. Noţiunea de persoană fizică
    Persoană fizică este omul, privit individual, ca titular de drepturi şi de obligaţii civile.
    Articolul 18. Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice
    (1) Capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii civile (capacitatea de folosinţă) se recunoaşte în egală măsură tuturor persoanelor fizice.
    (2) Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice apare în momentul naşterii şi încetează o dată cu moartea.
    (3) Dreptul la moştenire a persoanei fizice apare la concepţiune dacă se naşte vie.
    Articolul 19. Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice
    Capacitate de exerciţiu este aptitudinea persoanei de a dobîndi prin fapta proprie şi de a exercita drepturi civile, de a-şi asuma personal obligaţii civile şi de a le executa.
    Articolul 20. Capacitatea deplină de exerciţiu a persoanei fizice
    (1) Capacitatea deplină de exerciţiu începe la data cînd persoana fizică devine majoră, adică la împlinirea vîrstei de 18 ani.
    (2) Minorul dobîndeşte prin căsătorie capacitate deplină de exerciţiu. Desfacerea căsătoriei nu afectează capacitatea deplină de exerciţiu a minorului. În cazul declarării nulităţii căsătoriei, instanţa de judecată îl poate lipsi pe soţul minor de capacitatea deplină de exerciţiu din momentul stabilit de ea.
    (3) Minorul care a atins vîrsta de 16 ani poate fi recunoscut ca avînd capacitate de exerciţiu deplină dacă lucrează în baza unui contract de muncă sau, cuîncuviințarea părinţilor, adoptatorilor sau curatorului, practică activitate de întreprinzător. Atribuirea capacităţii depline de exerciţiu unui minor (emancipare) se efectuează prin hotărîre a autorităţii tutelare, cu încuviințarea ambilor părinţi, adoptatorilor sau curatorului, iar în lipsa unei astfel de încuviințări, prin hotărîre judecătorească.
   
[Art.20 al.(3) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    Articolul 21. Capacitatea de exerciţiu a minorului care a împlinit vîrsta
                         de 14 ani
    (1) Minorul care a împlinit vîrsta de 14 ani încheie acte juridice cu încuviinţarea părintelui, adoptatorului sau a curatorului, iar în cazurile prevăzute de lege, şi cu încuviinţarea autorităţii tutelare.
    [Art.21 al.(1) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (2) Minorul care a împlinit vîrsta de 14 ani are dreptul fără încuviințarea părintelui, adoptatorului sau al curatorului:
    [Art.21 al.(2) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    a) să dispună de salariu, bursă sau de alte venituri rezultate din activităţi proprii;
    b) să exercite dreptul de autor asupra unei lucrări ştiinţifice, literare sau de artă, asupra unei invenţii sau unui alt rezultat al activităţii intelectualeprotejate de lege;
   
[Art.21 al.(2), lit.b) modificată prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    c) să facă depuneri în instituţiile financiare şi să dispună de aceste depuneri în conformitate cu legea;
    d) să încheie actele juridice prevăzute la art.22 alin.(2).
    (3) Din motive întemeiate minorul poate fi limitat de instanţa de judecată, la cererea părinţilor, adoptatorilor sau a curatorului ori a autorităţii tutelare, în drepturile prevăzute la alin.(2) lit.a) şi b).
    (4) Din motive întemeiate și dacă aceasta o cer interesele minorului, instanța de judecată instituie o măsură de ocrotire judiciară asupra minorului care a împlinit vîrsta de 14 ani și desemnează ocrotitorul provizoriu, curatorul sau, după caz, tutorele minorului. Măsura de ocrotire judiciară astfel instituită nu poate depăși data atingerii majoratului minorului. Dispozițiile legale privind măsurile de ocrotire a persoanelor fizice adulte se aplică în mod corespunzător măsurii de ocrotire judiciare asupra minorului.
   
[Art.21 al.(4) în redacția LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    Articolul 22. Capacitatea de exerciţiu a minorului care nu a împlinit
                         vîrsta de 14 ani
    (1) Toate actele juridice pentru şi în numele minorului pînă la împlinirea vîrstei de 14 ani pot fi încheiate doar de părinte, adoptator sau tutore, în condiţiile prevăzute de lege.
    [Art.22 al.(1) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (2) Minorul în vîrstă de la 7 la 14 ani este în drept să încheie de sine stătător:
    a) acte juridice curente de mică valoare care se execută la momentul încheierii lor;
    b) acte juridice de obţinere gratuită a unor beneficii care nu necesită autentificare notarială sau înregistrarea de stat a drepturilor apărute în temeiul lor;
    c) acte de conservare.
    Articolul 221. Restricţii la încheierea actelor juridice în numele minorului
                           care nu are capacitate deplină de exerciţiu
    (1) Actele juridice prevăzute la art. 4875 alin. (1), încheiate în numele minorului care nu are capacitate deplină de exerciţiu, produc efecte juridice doar după autorizarea de către consiliul de familie sau, în absenţa acestuia, de către autoritatea tutelară. Dispozițiile art. 4875 alin. (2)–(5), art. 4884–4891, art. 4899 și  art. 48100 se aplică în mod corespunzător. 
    (2) În numele minorului care nu are capacitate deplină de exerciţiu nu se pot încheia, sub sancţiunea nulităţii absolute, actele juridice prevăzute la art. 4876
    [Art.221 introdus prin LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297]
    Articolul 222. Regimul mijloacelor băneşti ale minorului care nu are
                          capacitate deplină de exerciţiu
    (1) Operaţiunile de încasare, de plată şi de administrare a mijloacelor băneşti efectuate în numele minorului care nu are capacitate deplină de exerciţiu se fac exclusiv prin contul deschis pe numele acestuia, dacă legea nu prevede altfel pentru anumite categorii de plăţi.
    (2) Consiliul de familie sau, în absenţa acestuia, autoritatea tutelară poate prescrie ca o anumită sumă de bani care aparține minorului care nu are capacitate deplină de exerciţiu să fie depusă pe un cont special al acestuia, de pe care se vor efectua extrageri doar cu autorizarea consiliului de familie sau, în absenţa acestuia, a autorităţii tutelare. Dispoziţiile prezentului alineat nu se aplică în cazul executării silite asupra mijloacelor băneşti ale minorului. 
    (3) Consiliul de familie sau, în absenţa acestuia, autoritatea tutelară este obligată să ia toate măsurile necesare pentru a aduce la cunoştinţa instituţiei la care este deschis contul pe numele minorului care nu are capacitate deplină de exerciţiu despre regimul special instituit conform alin. (2).
    [Art.222 introdus prin LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297]
    Articolul 23. Inadmisibilitatea lipsirii şi limitării capacităţii de folosinţă
                         şi de exerciţiu
    (1) Capacitatea civilă este recunoscută în măsură egală tuturor persoanelor, indiferent de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere, origine socială, grad de cultură sau de alte criterii similare.
    (2) Persoana fizică nu poate fi lipsită de capacitate de folosinţă.
    (3) Nimeni nu poate fi limitat în capacitate de folosinţă şi în capacitate de exerciţiu decît în cazul şi în modul prevăzut de lege.
    (4) Renunţarea totală sau parţială a unei persoane fizice la capacitatea de folosinţă sau la capacitatea de exerciţiu, alte acte juridice îndreptate spre limitarea persoanei în capacitatea de folosinţă sau de exerciţiu sînt nule.
   
Articolul 24. Instituirea măsurii de ocrotire judiciară
    (1) În condiţiile prezentului cod, în privința persoanei fizice care, în urma unei boli mintale ori a unei deficienţe fizice, mintale sau psihologice, nu poate, în mod deplin, conştientiza acţiunile sale ori exprima voinţa poate fi instituită, prin hotărîre judecătorească, măsura de ocrotire judiciară sub forma curatelei, a ocrotirii provizorii sau a tutelei. 
    (2) În toate situaţiile, persoana în privința căreia a fost instituită o măsură de ocrotire judiciară este în drept să încheie de sine stătător actele juridice prevăzute la art. 22 alin. (2).
   
[Art.24 în redacția LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297]
    Articolul 25. Ineficienţa actului juridic la care este parte un minor
                         sau o persoană supusă unei măsuri de ocrotire judiciare,
                         încheiat fără încuviințarea ori autorizarea necesară
    (1) Actul juridic la care este parte un minor care a împlinit vîrsta de 14 ani și care nu are capacitate deplină de exercițiu sau o persoană în privinţa căreia este instituită o măsură de ocrotire judiciară, încheiat fără încuviinţarea părintelui, a adoptatorului, a curatorului, a tutorelui ori a altui ocrotitor sau fără autorizarea consiliului de familie, autorității tutelare ori a instanței de judecată, necesare potrivit legii sau hotărîrii judecătorești, nu produce efecte juridice decît după încuviinţarea sau, după caz, autorizarea corespunzătoare. Încuviințarea sau autorizarea necesară poate fi emisă atît înainte, cît și după încheierea actului juridic respectiv.
    [Art.25 al.(1) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (2) Persoana cu capacitate deplină de exerciţiu este obligată să repare prejudiciul cauzat celeilalte părţi dacă se demonstrează că a ştiut sau trebuia să ştie despre temeiul de ineficienţă.
    (3) După ce minorul sau persoana supusă unei măsuri de ocrotire judiciare a dobîndit capacitate deplină de exerciţiu, actul juridic încheiat în condițiile alin. (1) produce efecte juridice doar dacă este confirmat de acesta.
    [Art.25 în redacția LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297]
    Articolul 26. Activitatea de întreprinzător și profesională a persoanei fizice
    (1) Persoana fizică are dreptul să practice activitate de întreprinzător din nume și pe cont propriu din momentul înregistrării de stat în calitate de întreprinzător individual sau în alt mod prevăzut de lege.
    (2) Persoana fizică are dreptul să practice activitate profesională din nume și pe cont propriu din momentul întrunirii condițiilor stabilite de lege pentru aceasta.
    (3) Persoana care practică activitate de întreprinzător sau profesională fără a întruni condițiile stabilite de lege pentru aceasta nu poate invoca lipsa calității de profesionist.
    (4) Asupra activității de întreprinzător desfășurate fără constituirea de persoană juridică se aplică regulile care reglementează activitatea persoanelor juridice cu scop lucrativ dacă din lege sau din esența raporturilor juridice nu rezultă altfel.
    [Art.26 în redacția
LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    Articolul 27. Răspunderea patrimonială a persoanei fizice
    Persoana fizică răspunde pentru obligaţiile sale cu tot patrimoniul său, cu excepţia bunurilor care, conform legii, nu pot fi urmărite.
    Articolul 28. Numele persoanei fizice
    (1) Orice persoană fizică are dreptul la numele stabilit sau dobîndit potrivit legii.
    (2) Numele cuprinde numele de familie şi prenumele, iar în cazul prevăzut de lege, şi patronimicul.
    (3) Numele de familie se dobîndeşte prin efectul filiaţiei şi se modifică prin efectul schimbării stării civile, în condiţiile prevăzute de lege.
    (4) Prenumele se stabileşte la data înregistrării naşterii, în baza declaraţiei de naştere.
    Articolul 29. Utilizarea numelui
    (1) Orice persoană are dreptul la respectul numelui său.
    (2) Persoana fizică dobîndeşte şi exercită drepturile şi execută obligaţiile în numele său.
    (3) Cel care utilizează numele altuia este răspunzător de toate confuziile sau prejudiciile care rezultă. Atît titularul numelui, cît şi soţul sau rudele lui apropiate pot să se opună acestei utilizări şi să ceară repararea prejudiciului.
    (4) Persoana fizică este obligată să ia măsuri pentru avizarea debitorilor şi creditorilor săi despre schimbarea numelui şi poartă răspundere pentru prejudiciile cauzate prin nerespectarea acestei obligaţii.
    Articolul 30. Domiciliul și reședința temporară
    (1) Domiciliul persoanei fizice este locul unde aceasta își are reședința obișnuită. Se consideră că persoana își păstrează domiciliul atît timp cît nu și-a stabilit un altul.
    (2) Reședința obișnuită demonstrează o legătură apropiată și stabilă a persoanei fizice cu locul vizat. La determinarea reședinței obișnuite se iau în considerare toate elementele de fapt relevante, în special durata și regularitatea prezenței persoanei în locul vizat, precum și condițiile și motivele acestei prezențe.
    (3) Reședința temporară a persoanei fizice este locul unde își are locuința temporară sau secundară.
    (4) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decît atunci cînd cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo reședința obișnuită. Dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la autoritățile competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt.
    (5) Persoana al cărei domiciliu nu poate fi stabilit cu certitudine se consideră domiciliată la locul reședinței sale temporare.
    (6) În lipsă de reședință temporară, persoana este considerată că domiciliază la locul ultimului domiciliu, iar dacă acesta nu se cunoaște, la locul unde acea persoană se găsește.
    [Art.30 în redacția LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    Articolul 301. Dovada domiciliului sau a reședinței temporare
    (1) Pînă la proba contrară, domiciliul sau reședința temporară a persoanei fizice se prezumă că se află la locul menționat ca atare în buletinul de identitate sau, după caz, în alt act de identitate prevăzut de lege.
    (2) În lipsa acestor mențiuni ori atunci cînd acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței temporare nu va putea fi opusă altor persoane.
    (3) Dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința temporară a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune.
    [Art.301 introdus prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    Articolul 31. Domiciliul minorului şi al persoanei lipsite de capacitate
                         de exerciţiu
    (1) Domiciliul minorului în vîrstă de pînă la 14 ani este la părinţii săi sau la acel părinte la care locuieşte permanent.
    (2) Domiciliul minorului dat în plasament de instanţa de judecată unui terţ rămîne la părinţii săi. În cazul în care aceştia au domicilii separate şi nu se înţeleg la care dintre ei minorul va avea domiciliul, asupra acestuia decide instanţa de judecată.
    (3) Instanţa de judecată poate, în mod excepţional, avînd în vedere interesul suprem al minorului, să-i stabilească domiciliul la bunici sau la alte rude ori persoane de încredere, cu consimţămîntul acestora, ori la o instituţie de ocrotire.
    (4) Domiciliul minorului, în cazul în care numai unul din părinţi îl reprezintă ori în cazul în care se află sub tutelă, este la reprezentantul legal.
    (5) Domiciliul minorului aflat în dificultate, în cazurile prevăzute prin lege, se află la familia sau la persoanele cărora le-a fost dat în plasament ori încredinţat.
  
  [Art.31 al.(6) abrogat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    Articolul 311. Sediul profesional
    Persoana fizică care practică o activitate de întreprinzător sau profesională își are domiciliul, în tot ceea ce privește acea activitate, și la sediul formei de exercitare a activității.
    [Art.311 introdus prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    Articolul 312. Domiciliul ales
    (1) Partea unui act juridic poate să-și aleagă un domiciliu în vederea exercitării drepturilor sau a executării obligațiilor născute din acel act.
    (2) Alegerea domiciliului nu se prezumă, ci trebuie făcută în scris sub sancțiunea nulității.
    [Art.312 introdus prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
Secțiunea 11
Respectul datorat ființei umane și drepturilor ei inerente
    Articolul 313. Drepturi ale personalității
    (1) În condițiile legii, orice persoană fizică are dreptul la viață, la sănătate, la integritate fizică și psihică, la libera exprimare, la nume, la onoare, demnitate și reputație profesională, la propria imagine, la respectarea vieții intime, familiale și private, la protecția datelor cu caracter personal, la respectarea memoriei și corpului său după deces, precum și la alte asemenea drepturi recunoscute de lege.
    (2) Aceste drepturi sînt insesizabile și inalienabile.
    Articolul 314. Interzicerea unor acte patrimoniale
    Orice acte juridice care au ca obiect conferirea unei valori patrimoniale corpului uman, elementelor sau produselor sale sînt lovite de nulitate absolută, cu excepția cazurilor expres prevăzute de lege.
    Articolul 315. Dreptul la propria imagine
    (1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, în exercitarea dreptului la propria imagine, persoana poate să interzică ori să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfățișării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri. Dispozițiile art. 317 rămîn aplicabile.
    (2) Dacă o persoană consimte ca imaginea sa să fie captată în circumstanțe din care rezultă în mod evident că imaginea va fi difuzată, se prezumă că ea de asemenea consimte la reproducerea și difuzarea acesteia pe cale obișnuită, așa cum se putea aștepta în mod rezonabil în aceste circumstanțe.
    Articolul 316. Atingeri aduse vieții private
    Sub rezerva aplicării dispozițiilor art. 317, pot fi considerate ca atingeri aduse vieții private:
    a) intrarea sau rămînerea fără drept în locuință ori luarea din aceasta a oricărui obiect fără consimțămîntul celui care o ocupă în mod legal;
    b) interceptarea fără drept a unei convorbiri private, săvîrșită prin orice mijloace tehnice, sau utilizarea, în cunoștință de cauză, a unei asemenea interceptări;
    c) captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane aflate într-un spațiu privat, fără consimțămîntul acesteia;
    d) difuzarea de imagini care prezintă interioare ale unui spațiu privat, fără consimțămîntul celui care îl ocupă în mod legal;
    e) ținerea vieții private sub observație, prin orice mijloace, în afară de cazurile prevăzute expres de lege;
    f) difuzarea de știri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori audiovizuale privind viața intimă, personală sau de familie, fără consimțămîntul persoanei în cauză;
    g) difuzarea de materiale conținînd imagini privind o persoană aflată la tratament în unitățile de asistentă medicală, precum și a datelor cu caracter personal privind starea de sănătate, problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstanțe în legătură cu boala și cu alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei, fără consimțămîntul persoanei în cauză, iar în cazul în care aceasta este decedată, fără consimțămîntul familiei sau al persoanelor îndreptățite;
    h) utilizarea, cu rea-credință, a numelui, imaginii, vocii sau asemănării cu o altă persoană;
    i) difuzarea sau utilizarea corespondenței, manuscriselor ori a altor documente personale, inclusiv a datelor privind domiciliul, reședința temporară, precum și numerele de telefon ale unei persoane sau ale membrilor familiei sale, fără consimțămîntul persoanei căreia acestea îi aparțin sau care, după caz, are dreptul de a dispune de ele.
    Articolul 317. Limitele dreptului la viață privată
    (1) Nu constituie o încălcare a dreptului la viață privată atingerile care sînt permise de lege sau de tratatele internaționale privitoare la drepturile omului la care Republica Moldova este parte.
    (2) Exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu bună-credință și cu respectarea tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte nu constituie o încălcare a dreptului la viață privată.
    Articolul 318. Prezumția de consimțămînt
    (1) Cînd însuși cel la care se referă o informație sau un material le pune la dispoziția unei persoane fizice ori persoane juridice despre care are cunoștință că își desfășoară activitatea în domeniul informării publicului, consimțămîntul pentru utilizarea acestora este prezumat, nefiind necesară exprimarea lui în formă scrisă.
    (2) O persoană care a consimțit la utilizarea documentelor personale, imaginii sau înregistrărilor audio sau video privitoare la o persoană ori opiniilor personale poate retrage consimțămîntul, chiar și în cazul în care acesta a fost acordat pentru o perioadă determinată.
    (3) În cazul în care consimțămîntul acordat pentru o perioadă determinată este retras fără ca justificarea să fie fundamentată pe modificări substanțiale ale circumstanțelor sau orice alt motiv întemeiat, persoana care retrage consimțămîntul trebuie să repare prejudiciul cauzat persoanei căreia i-a acordat consimțămîntul.
    (4) Consimțămîntul nu este necesar în cazul în care imaginea, documentul personal, înregistrarea audio sau video privitoare la o persoană este făcută sau folosită pentru a exercita sau a proteja alte drepturi sau alte interese protejate de lege.
    (5) De asemenea, consimțămîntul nu este necesar în cazul în care o imagine, un document personal sau o înregistrare audio sau video privitoare la o persoană se face sau este folosită în baza legii în scopuri oficiale ori în cazul în care cineva execută un act public în interes public.
    (6) Consimțămîntul persoanei vizate nu este necesar pentru înregistrarea imaginii sau vocii și pentru utilizarea acestei înregistrări atunci cînd aceasta este făcută în mulțime sau în timpul unui eveniment public.
    (7) Prin lege se pot prevedea alte cazuri în care consimțămîntul persoanei este prezumat sau nu este necesar pentru utilizarea documentelor personale, imaginii sau înregistrărilor audio sau video privitoare la o persoană ori a opiniilor personale.
    Articolul 319. Respectul datorat persoanei decedate
    (1) Persoanei decedate i se datorează respect cu privire la memoria sa, precum și cu privire la corpul său.
    (2) Orice persoană poate determina felul propriilor funeralii și poate dispune cu privire la corpul său după moarte.
    (3) În lipsa opțiunii exprese a persoanei decedate, va fi respectată, în ordine, voința soțului, părinților, descendenților, rudelor în linie colaterală pînă la al patrulea grad inclusiv, moștenitorilor ori dispoziția primarului satului (comunei), orașului sau municipiului în a cărui rază teritorială a avut loc decesul. În toate cazurile se va ține seama de apartenența confesională sau de faptul că nu a avut apartenență confesională.
    [Secțiunea 11 introdusă prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
Secţiunea a 2-a
Tutela şi curatela minorilor
    [Capitolul I secțiunea 2, titlul introdus prin LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297]
    Articolul 32. Temeiurile instituirii tutelei şi curatelei asupra
                          minorilor
    (1) Dispoziţiile prezentei secţiuni se aplică tutelei și curatelei instituite asupra minorilor aflați în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (2), cu excepţia cazului în care aceștia au dobîndit capacitate deplină de exerciţiu. 
    (2) Tutela sau curatela asupra minorului se instituie în cazul în care acestuia i s-a atribuit statut de copil rămas temporar fără ocrotire părintească sau statut de copil rămas fără ocrotire părintească.
    (3) Dacă, în cazurile prevăzute la alin. (2), minorul a fost plasat în serviciul de plasament de tip familial sau de plasament de tip rezidenţial, atribuţiile de tutore sau, după caz, curator asupra minorului sînt exercitate de instituția în care acesta a fost plasat, cu excepţia cazului în care minorul are tutore sau curator.
    [Art.32 în redacția LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297]
    Articolul 33. Tutela minorului
    [Art.33 denumirea în redacția LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297]
    (1) Tutela se instituie asupra minorilor în vîrstă de pînă la 14 ani.
    [Art.33 al.(1) în redacția LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297]
    (2) Tutorele este reprezentantul legal al persoanei care se află sub tutelă şi încheie fără mandat în numele şi în interesul ei actele juridice necesare.
   
(3) Dispoziţiile art. 4851 se aplică în mod corespunzător.
    [Art.33 al.(3) introdus prin LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297]
    Articolul 34. Curatela minorului
    [Art.34 denumirea în redacția LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297]
    (1) Curatela se instituie asupra minorilor cu vîrstă cuprinsă între 14 și 18 ani.
    [Art.34 al.(1) în redacția LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297]
    (2) Curatorul îşi dă încuviinţarea la încheierea actelor juridice pe care persoana fizică ce se află sub curatelă nu are dreptul să le încheie de sine stătător.
   
[Art.34 al.(2) modificat prin LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297]
    (3) Curatorul ajută persoana care se află sub curatelă în realizarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor şi o protejează împotriva abuzurilor unor terţi.
   
(4) Dispoziţiile art. 4844 se aplică în mod corespunzător.
    [Art.34 al.(4) introdus prin LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297]
    [Art.35 abrogat prin LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297]
    Articolul 36. Instituirea tutelei şi curatelei
asupra minorului
    [Art.36 denumirea modificată prin LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297]
    (1) Autoritatea tutelară este obligată să hotărască asupra instituirii tutelei sau curatelei asupra minorului în termen de o lună de la data primirii informaţiei despre necesitatea instituirii.
    [Art.36 al.(1) modificat prin LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297]
    (2) Pînă la numirea tutorelui sau curatorului, atribuţiile lor sînt exercitate de autoritatea tutelară.
    Articolul 37. Obligaţia de informare despre
minorii asupra cărora
                          trebuie instituită tutela sau curatela
   
[Art.37 denumirea modificată prin LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297]
    În termen de 5 zile de la data aflării că asupra minorului trebuie instituită tutela sau curatela, au obligaţia să înştiinţeze autoritatea tutelară:
    [Art.37 alineat modificat prin LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297]
    a) cei apropiaţi minorului, precum şi administratorul şi locatarii casei în care locuieşte;
    [Art.37 lit.a) modificată prin LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297]
    b) organul de stare civilă, în cazul înregistrării unui deces, precum şi notarul public, în cazul deschiderii unei succesiuni;
   
[Art.37 lit.b) modificată prin LP80 din 05.05.17, MO162-170/26.05.17 art.284]
    c) instanţa judecătorească, lucrătorii procuraturii şi ai poliţiei, în cazul pronunţării, aplicării sau executării unei sancţiuni privative de libertate;
    d) autorităţile administraţiei publice locale, instituţiile de ocrotire, precum şi orice altă persoană.
    Articolul 38. Tutorele şi curatorul
minorului
    [Art.38 denumirea modificată prin LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297]
    (1) Poate fi tutore sau curator al minorului o singură persoană fizică ori soțul și soția împreună dacă nu se află în vreunul din cazurile de incompatibilitate prevăzute la alin. (4) şi dacă au consimțit expres. Dispozițiile art. 4843 și 4845 se aplică în mod corespunzător.
    [Art.38 al.(1) în redacția LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297]
    (2) Atribuţiile de tutore şi curator asupra minorului internat în o instituţie de asistenţă socială publică, de educaţie, de învăţămînt, de tratament sau în o altă instituţie similară sînt exercitate de aceste instituţii, cu excepţia cazului în care minorul are tutore sau curator.
   
[Art.38 al.(2) modificat prin LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297]
    (3) Cu excepţia cazului prevăzut la art. 381 alin. (7), tutorele și curatorul minorului sînt desemnați de autoritatea tutelară de la domiciliul sau reşedinţa temporară a persoanei asupra căreia trebuie instituită tutela sau curatela, din oficiu sau la sesizarea persoanelor prevăzute la art. 37.
    [Art.38 al.(3) în redacția LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297]
    (4) Nu poate fi tutore sau curator:
    a) minorul;
   
b) persoana supusă unei măsuri de ocrotire judiciare;
    [Art.38 al.(4), lit.b) în redacția LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297]
    c) cel decăzut din drepturile părinteşti;
    d) cel declarat incapabil de a fi tutore sau curator din cauza stării de sănătate;
    e) cel căruia, din cauza exercitării necorespunzătoare a obligaţiilor de adoptator, i s-a anulat adopţia;
    f) cel căruia i s-a restrîns exerciţiul unor drepturi politice sau civile, fie în temeiul legii, fie prin hotărîre judecătorească, precum şi cel cu rele purtări;
    g) cel ale cărui interese vin în conflict cu interesele
minorului pus sub tutelă sau curatelă;
   
[Art.38 al.(4), lit.g) modificat prin LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297]
    h) cel înlăturat prin act autentic sau prin testament de către părintele care exercita singur, în momentul morţii, ocrotirea părintească;
   
i) cel căruia i s-a revocat calitatea de tutore, curator sau ocrotitor provizoriu din culpa sa;
    [Art.38 al.(4), lit.i) în redacția LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297]
    j) cel care se află în relaţii de muncă cu instituţia în care este internată persoana asupra căreia se instituie tutela sau curatela.
   
Articolul 381. Consiliul de familie al minorului
    (1) Autoritatea tutelară, la instituirea tutelei sau a curatelei asupra minorului, poate institui și consiliul de familie al minorului dacă necesitatea de ocrotire a minorului ori consistenţa şi valoarea patrimoniului justifică acest lucru şi dacă componenţa familiei permite acest fapt.
    (2) Membrii consiliului de familie sînt desemnaţi de către autoritatea tutelară pentru durata tutelei sau curatelei. 
    (3) Consiliul de familie al minorului este compus din cel puţin 3 membri cu drept de vot. Tutorele sau, după caz, curatorul este membru al consiliului din oficiu, fără drept de vot.
    (4) Pot fi membri ai consiliului de familie rudele minorului, iar în absenţa acestora, alte persoane care manifestă interes pentru el şi pentru bunăstarea acestuia.
    (5) Autoritatea tutelară va depune eforturi ca ambele linii colaterale de rudenie să fie reprezentate în consiliul de familie.
    (6) Autoritatea tutelară desemnează membrii consiliului de familie bazîndu-se pe dorinţele şi sentimentele exprimate de minorul care a împlinit vîrsta de 10 ani, pe relaţiile sale obişnuite, pe interesul care îl manifestă candidaţii şi eventualele recomandări ale rudelor. 
    (7) Consiliul de familie desemnează şi revocă tutorele și curatorul minorului.
    [Art.381 introdus prin LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297]
   
Articolul 382. Tutorele supleant și curatorul supleant.
                            Tutorele special şi curatorul special
    (1) În condiţiile prevăzute la art. 4848, consiliul de familie al minorului sau, în absenţa acestuia, autoritatea tutelară poate desemna minorului un tutore supleant sau, după caz, un curator supleant. 
    (2) În condiţiile prevăzute la art. 4849, consiliul de familie al minorului sau, în absenţa acestuia, autoritatea tutelară poate desemna minorului un tutore special sau, după caz, un curator special.
    (3) Dispoziţiile art. 38 alin. (4) se aplică tutorelui supleant, tutorelui special sau, după caz, curatorului supleant, curatorului special.
    [Art.382 introdus prin LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297]
    Articolul 39. Caracterul personal şi gratuit al tutelei şi curatelei
    (1) Tutela şi curatela sînt sarcini personale.
    (2) Obligaţiile de tutelă şi curatelă se îndeplinesc gratuit. Tutorele şi curatorul au dreptul să ceară compensarea tuturor cheltuielilor aferente îndeplinirii obligaţiilor de tutelă şi curatelă.
    (3) Autoritatea tutelară poate, ţinînd seama de cuantumul şi componenţa patrimoniului celui pus sub tutelă sau curatelă, să decidă ca administrarea patrimoniului sau doar a unei părţi din el să fie încredinţată unei persoane fizice sau unei persoane juridice competente.
   
Articolul 40. Obligaţiile tutorelui minorului şi ale curatorului minorului
    [Art.40 denumirea în redacția LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297]
    (1) Tutorele şi curatorul sînt obligaţi:
    a) să locuiască împreună cu cel pus sub tutelă şi să comunice autorităţii tutelare schimbarea domiciliului. Curatorul şi
minorul pus sub curatelă care a atins vîrsta de 14 ani pot locui separat doar cu acordul autorităţii tutelare;
    [Art.40 al.(1), lit.a) modificată prin LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297]
    b) să aibă grijă de întreţinerea minorului pus sub tutelă sau curatelă;
    [Art.40 al.(1), lit.b) modificată prin LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297]
    c) să apere drepturile şi interesele minorului pus sub tutelă sau curatelă.
    [Art.40 al.(1), lit.c) modificată prin LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297]
    (2) Tutorelui şi curatorului le revin drepturile şi obligaţiile de părinte în educarea minorului.
   
Articolul 41. Administrarea patrimoniului minorului pus sub tutelă
   
[Art.41 denumirea în redacția LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297]
    (1) Tutorele administrează şi dispune eficient de bunurile celui pus sub tutelă, în numele acestuia, dacă nu este numit un administrator al bunurilor.
   
(2) Dispoziţiile art. 4867–4881 se aplică în mod corespunzător tutelei minorului.
    [Art.41 al.(2) în redacția LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297]
    (3) Sumele cuvenite celui pus sub tutelă, sub formă de pensie, ajutor, pensie alimentară şi alte venituri curente, se primesc şi se cheltuiesc de către tutore pentru întreţinerea celui pus sub tutelă.
  
  [Art.41 al.(4) abrogat prin LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297]
    [Art.41 al.(5) abrogat prin LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297]
    [Art.42 abrogat prin LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297]
    [Art.43 abrogat prin LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297]

    Articolul 44. Administrarea fiduciară a proprietăţii celui pus sub tutelă
    (1) În cazul necesităţii administrării permanente a bunurilor imobile şi mobile de valoare ale persoanei puse sub tutelă,
consiliul de familie sau, în absenţa acestuia, autoritatea tutelară încheie un contract de administrare fiduciară a proprietăţii cu administratorul pe care l-a desemnat. În astfel de cazuri, tutorele îşi păstrează împuternicirile asupra părţii din averea celui pus sub tutelă care nu este transmisă în administrare fiduciară.
   
[Art.44 al.(1) modificat prin LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297]
    (2) În exercitarea sarcinilor de administrare a proprietăţii persoanei puse sub tutelă, administratorul cade sub incidenţa art. 4867–4881.
   
[Art.44 al.(2) modificat prin LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297]
    (3) Administrarea fiduciară a proprietăţii celui pus sub tutelă încetează în temeiurile prevăzute de lege pentru încetarea contractului de administrare fiduciară a proprietăţii, precum şi în cazul încetării tutelei.
   
[Art.45 abrogat prin LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297]
   
Articolul 46. Revocarea calităţii de tutore şi curator.
                          Revocarea tutelei și a curatelei
    (1) Minorul, precum şi persoanele indicate la art. 37 pot contesta sau denunţa la autoritatea tutelară actele şi faptele tutorelui, ale tutorelui supleant și ale tutorelui special, precum și cele ale curatorului, ale curatorului supleant și ale curatorului special, care prejudiciază interesele minorului.
    (2) Tutorilor, tutorilor supleanți și tutorilor speciali, precum și curatorilor, curatorilor supleanți și curatorilor speciali li se revocă calitatea respectivă dacă au săvîrşit un abuz, o neglijenţă gravă sau alte fapte care-i fac nedemni de a fi tutori sau curatori, precum şi dacă nu şi-au îndeplinit corespunzător obligațiile.
    (3) Autoritatea tutelară revocă tutela sau curatela minorului dacă minorul a fost restituit părinţilor sau a fost înfiat.
    (4) În cazul plasării minorului pus sub tutelă sau curatelă într-o instituţie de asistenţă socială publică, de educaţie, de învăţămînt, de tratament sau într-o altă instituţie similară, autoritatea tutelară revocă tutorele sau curatorul dacă aceasta nu contravine intereselor persoanei puse sub tutelă sau curatelă.
    (5) Consiliul de familie ori, în absenţa acestuia, autoritatea tutelară revocă tutorele, tutorele supleant și tutorele special, precum și curatorul, curatorul supleant și curatorul special, la cererea acestora, dacă există motive întemeiate.
   
[Art.46 în redacția LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297]
    Articolul 47. Încetarea tutelei şi curatelei
   
(1) La atingerea vîrstei de 14 ani de către minorul pus sub tutelă, tutela asupra lui încetează, iar persoana care a avut calitatea de tutore, tutore supleant sau tutore special devine, respectiv, curator, curator supleant sau curator special, fără a fi necesară o hotărîre suplimentară în acest sens.
    [Art.47 al.(1) în redacția LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297]
    (2) Curatela încetează o dată cu dobîndirea sau restabilirea capacităţii depline de exerciţiu.
   
Articolul 48. Publicitatea tutelei şi curatelei minorului
    (1) Instituirea, revocarea și modificarea tutelei şi curatelei (inclusiv desemnarea unui alt tutore, tutore supleant sau tutore special ori, după caz, a unui alt curator, curator supleant sau curator special) devin opozabile terţilor doar după înregistrarea acestor date în modul prevăzut de Guvern. Datele respective sînt opozabile terţilor care au luat cunoştinţă de acestea prin altă modalitate.
    (2) În termen de 3 zile de la data luării deciziei de instituire, modificare sau revocare a tutelei ori curatelei, autoritatea tutelară este obligată să transmită o copie de pe aceasta autorităţii competente în scopul efectuării înregistrării respective.
    (3) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător deciziei consiliului de familie al minorului prin care se desemnează sau se revocă tutorele, tutorele supleant sau tutorele special, precum și, după caz, curatorul, curatorul supleant sau curatorul special. Autoritatea tutelară va transmite autorităţii competente o copie de pe decizia respectivă în scopul efectuării înregistrării, cu excepţia cazului contestării acesteia în instanţa de judecată. 
    (4) Tutorele, tutorele supleant și tutorele special, precum și curatorul, curatorul supleant și curatorul special sînt în drept de a obţine extrase privind tutela sau, după caz, curatela pe care o exercită, precum și privind minorul. În alte cazuri, extrasele privind tutela sau curatela minorului sînt eliberate dacă solicitantul are un interes legitim, în modul stabilit prin regulament aprobat de Guvern.
   
[Art.48 în redacția LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297]
Secţiunea a 3-a
Măsurile de ocrotire contractuale și judiciare
Subsecţiunea 1
Dispoziţii comune
    Articolul 481. Temeiurile, formele şi principiile ocrotirii
    (1) Persoana fizică care a atins majoratul sau care a dobîndit capacitate deplină de exerciţiu pe altă cale legală şi care, în urma unei boli mintale ori a unei deficienţe fizice, mintale sau psihologice, nu poate, în mod deplin, conştientiza acţiunile sale ori exprima voinţa poate beneficia de o măsură de ocrotire, instituită în funcţie de starea sau situaţia sa.
    (2) Dacă nu s-a dispus altfel, măsura de ocrotire are ca scop ocrotirea atît a persoanei, cît şi a intereselor patrimoniale ale acesteia. Măsura de ocrotire poate fi limitată la unul din aceste două domenii.
    (3) Măsurile de ocrotire pot fi contractuale (contractul de asistenţă, mandatul de ocrotire în viitor) și judiciare (ocrotirea provizorie, curatela, tutela).
    (4) Toate măsurile de ocrotire se instituie şi se exercită în condiţiile respectării drepturilor și libertăţilor fundamentale şi a demnităţii persoanei. Măsurile de ocrotire urmăresc interesul şi bunăstarea persoanei în privința căreia se instituie şi favorizează, pe cît este posibil, autonomia acesteia.
    (5) Viaţa sexuală constituie o componentă a vieţii private şi a libertăţii individuale, iar orice restricţie a acesteia trebuie să fie legitimă, adecvată şi proporţională scopului urmărit.
    (6) La luarea oricărei decizii care vizează persoana în privința căreia este instituită o măsură de ocrotire (persoana ocrotită) sau interesele patrimoniale ale acesteia, instanţa de judecată, autoritatea tutelară și persoana însărcinată cu ocrotirea (asistentul, mandatarul împuternicit prin mandat de ocrotire în viitor, ocrotitorul provizoriu, curatorul, tutorele, membrii consiliului de familie) vor acorda prioritate dorinţelor şi sentimentelor persoanei ocrotite, exprimate de sine stătător sau, la solicitarea acesteia, cu ajutorul persoanei de încredere. Dorințele și sentimentele persoanei ocrotite vor avea prioritate, chiar dacă sînt susceptibile de a expune persoana ocrotită unui anumit risc, cu excepţia cazului în care ea se expune unui risc grav ce nu poate fi diminuat prin întreprinderea anumitor măsuri suplimentare.
    (7) Persoana de încredere este orice persoană aleasă liber de către persoana ocrotită pentru a fi asistată în comunicare. În absenţa unei alegeri, persoana de încredere, solicitată de persoana ocrotită, va fi desemnată de către centrul comunitar de sănătate mintală.
    Articolul 482. Competenţa generală a instanţei de judecată şi a
                           autorităţii tutelare
    (1) Instanţa de judecată şi autoritatea tutelară exercită supravegherea generală a măsurilor de ocrotire, conform competenţei prevăzute de lege.
    (2) Instanţa de judecată şi autoritatea tutelară pot vizita sau cere să se efectueze vizite persoanelor ocrotite şi celor în privinţa cărora s-a depus o cerere de instituire a măsurii de ocrotire.
    (3) Persoanele însărcinate cu ocrotirea sînt obligate să se prezinte ori de cîte ori sînt convocate şi să comunice orice informaţie în legătură cu exercitarea ocrotirii persoanei.
    (4) Autoritatea tutelară poate, la cerere sau din oficiu, să emită prescripţii obligatorii persoanelor însărcinate cu ocrotirea.
    (5) La cererea motivată a oricărei persoane interesate, după audierea sau citarea acesteia, instanţa de judecată poate să revoce calitatea persoanei însărcinate cu ocrotirea în caz de neexecutare a obligaţiilor ce îi revin, precum şi în baza altor temeiuri prevăzute de lege.
    Articolul 483. Ocrotitorul autorizat
    (1) Poate desfăşura activitate de ocrotitor autorizat persoana care deţine autorizaţia de ocrotitor autorizat, eliberată conform prevederilor legale. 
    (2) Autorizaţia de ocrotitor autorizat poate fi solicitată de către persoana fizică cu capacitate deplină de exerciţiu, de instituţia de tratament sau de instituţia socială, precum şi de asociaţia obştească care, conform statutului, are ca principal gen de activitate apărarea drepturilor şi intereselor persoanelor cu boli mintale sau deficienţe fizice, mintale sau psihologice.
    (3) Autoritatea abilitată să autorizeze, condiţiile și modul de autorizare şi de desfăşurare a activităţii de ocrotitor autorizat se stabilesc prin regulament aprobat de Guvern.
    Articolul 484. Obligaţiile generale ale persoanei însărcinate cu ocrotirea
    (1) Persoana însărcinată cu ocrotirea, după posibilitate, informează şi consultă cu regularitate persoana ocrotită despre toate aspectele ce ţin de măsura de ocrotire, precum şi îi oferă suport sau o consultă la solicitarea persoanei ocrotite ori reieşind din circumstanţe. În cazul în care persoana însărcinată cu ocrotirea acţionează în numele persoanei ocrotite, aceasta este obligată să se conducă de opinia persoanei reprezentate, în măsura în care persoana ocrotită poate exprima o asemenea opinie.
    (2) Persoana însărcinată cu ocrotirea este obligată să evalueze şi să ia în considerare, după posibilitate, dorinţele şi sentimentele din trecut şi prezent ale persoanei ocrotite.
    (3) Persoana însărcinată cu ocrotirea este obligată să ducă o evidenţă separată a patrimoniului şi a activităţilor persoanei ocrotite şi să păstreze elementele de probă utile pentru a putea demonstra exercitarea corespunzătoare a măsurii de ocrotire.
    (4) Persoana însărcinată cu ocrotirea este obligată să păstreze confidenţialitatea informaţiilor care vizează persoana ocrotită, inclusiv a datelor cu caracter personal, sau care se referă la patrimoniul acesteia, cu excepţia cazului în care dezvăluirea acestor informaţii este necesară în procesul exercitării măsurii de ocrotire ori pentru supravegherea exercitării acesteia de către autoritatea competentă sau instanţa de judecată, precum şi a altor cazuri prevăzute de lege.
    Articolul 485. Respectarea instrucţiunilor în vederea ocrotirii
    (1) Instrucţiunile persoanei fizice cu capacitate deplină de exerciţiu referitoare la ocrotirea patrimoniului său sau a persoanei sale în situaţia în care, în urma unei boli mintale sau a unei deficienţe fizice, mintale sau psihologice, nu își va putea, în mod deplin, conştientiza acţiunile ori exprima voinţa (instrucţiuni în vederea ocrotirii) trebuie să fie respectate de către persoanele însărcinate cu ocrotirea, de autoritatea tutelară şi de instanţa de judecată, cu excepţia cazului în care persoana se expune unui risc grav care nu poate fi diminuat prin întreprinderea anumitor măsuri suplimentare.
    [Art.485 al.(1) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (2) Instrucţiunile în vederea ocrotirii, prin care se desemnează una sau mai multe persoane care vor acţiona în calitate de ocrotitor provizoriu, curator, tutore sau de altă persoană însărcinată cu ocrotirea, trebuie să fie respectate, cu excepţia cazului în care persoana desemnată refuză această calitate, se află în imposibilitate de a o exercita sau dacă persoana care a emis instrucțiunile se expune unui risc grav care nu poate fi diminuat prin întreprinderea anumitor măsuri suplimentare.
    (3) Instrucţiunile în vederea ocrotirii se întocmesc, se modifică şi se revocă în formă scrisă, sub sancţiunea nulităţii absolute, personal de către persoana care emite instrucțiunile. 
    (4) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător în cazul în care părinţii sau părintele supraviețuitor, nefiind supuși măsurii de ocrotire judiciare sub forma curatelei sau a tutelei şi exercitînd ocrotirea părintească asupra copilului minor sau asumîndu-şi îngrijirea materială şi morală a copilului adult, desemnează una sau mai multe persoane care vor acţiona în calitate, după caz, de ocrotitor provizoriu, curator sau tutore al copilului în situația în care ei vor deceda ori, în urma unei boli mintale sau deficienţe fizice, mintale sau psihologice, nu își vor putea, în mod deplin, conştientiza acţiunile ori exprima voinţa.
    [Art.485 al.(4) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (5) La cererea persoanei care a întocmit instrucţiunile în vederea ocrotirii, acestea pot fi înregistrate în modul prevăzut de Guvern. În caz de modificare sau revocare a instrucţiunilor care au fost înregistrate, persoana va cere înregistrarea modificării sau, după caz, radierea înregistrării.
    (6) Omiterea efectuării înregistrării prevăzute la alin. (5) nu afectează validitatea instrucţiunilor, a modificării sau, după caz, a revocării lor.
    (7) Orice persoană poate invoca existenţa instrucţiunilor în vederea ocrotirii. Instanţa de judecată sau, după caz, autoritatea tutelară va cerceta din oficiu înregistrările prevăzute la alin. (5).
    [Art.485 al.(7) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (8) Dacă circumstanţele care au stat la baza întocmirii unor instrucţiuni se modifică esenţial, astfel încît se poate prezuma că persoana nu ar mai întocmi acele instrucţiuni sau le-ar fi întocmit diferit, instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea unei persoane interesate, poate să modifice sau să anuleze instrucţiunile respective în cazul în care respectarea acestora va expune persoana unui risc grav care nu poate fi diminuat prin întreprinderea anumitor măsuri suplimentare. Înainte de a hotărî asupra modificării sau anulării instrucțiunilor, instanţa de judecată va audia persoana care a întocmit instrucțiunile şi va constata dorinţele acesteia privind instrucţiunile. 
    (9) Dacă instrucţiunile au fost modificate sau revocate ori dacă a fost anulată modificarea sau revocarea acestora, instanţa de judecatăsau, după caz, autoritatea tutelară le va lua în considerare, cu excepţia cazului în care există dubii că acestea reflectă dorinţele şi sentimentele persoanei.
    [Art.485 al.(9) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    Articolul 486. Regimul locuinţei persoanei ocrotite
    (1) Drepturile persoanei ocrotite asupra locuinţei, indiferent dacă constituie un domiciliu sau o reşedinţă temporară, şi asupra bunurilor mobile cu care este dotată aceasta sînt păstrate la dispoziţia persoanei ocrotite atît timp cît este necesar.
    [Art.486 al.(1) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (2) Dreptul de a administra bunurile menţionate la alin. (1) permite doar încheierea contractelor de transmitere în folosinţă temporară a bunurilor, care pot fi rezolvite la întoarcerea în locuinţă a persoanei ocrotite. Orice clauză în detrimentul persoanei ocrotite este nulă. 
    (3) Dacă devine necesar sau este în interesul persoanei ocrotite să se dispună de drepturile pe care le are asupra locuinţei sale sau asupra bunurilor mobile cu care este dotată prin încheierea unui act juridic de dispoziţie, de rezoluţiune sau transmitere în folosinţă către terţi, actul juridic trebuie autorizat de către consiliul de familie sau, în absența acestuia, de către autoritatea tutelară.
    (4) Dacă actul juridic prevăzut la alin. (3) are drept scop stabilirea persoanei ocrotite într-o instituţie de tratament sau instituţie socială, este necesar avizul prealabil al unui medic care nu exercită nicio funcţie în acea instituţie. În toate cazurile, bunurile specificate la art. 89 alin. (1) lit. a)–h) din Codul de executare trebuie să fie păstrate la dispoziţia persoanei ocrotite, după caz, în grija instituţiei în care ea este stabilită.
    (5) Dispoziţiile alin. (1)–(3) nu se aplică în caz de partaj silit sau urmărire silită.
    Articolul 487. Regimul conturilor persoanei ocrotite
    (1) Persoana însărcinată cu ocrotirea nu poate modifica conturile deschise pe numele persoanei ocrotite şi nici nu poate deschide conturi la o altă instituţie financiară.
    (2) Prin derogare de la alin. (1), consiliul de familie sau, în absenţa acestuia, autoritatea tutelară poate să autorizeze modificarea sau deschiderea contului dacă aceasta este în interesul persoanei ocrotite.
    (3) Dacă persoana ocrotită nu deţine niciun cont, persoana însărcinată cu ocrotirea va deschide un cont pe numele persoanei ocrotite.
    (4) Operaţiunile de încasare, de plată şi de administrare a mijloacelor băneşti efectuate în numele persoanei ocrotite se fac exclusiv prin contul deschis pe numele acesteia, dacă legea nu prevede altfel pentru anumite categorii de plăţi.
    (5) Fructele şi productele generate de banii şi valorile ce aparţin persoanei ocrotite îi revin acesteia în exclusivitate.
    Articolul 488. Remunerarea persoanei însărcinate cu ocrotirea
    (1) Persoanele, altele decît ocrotitorul autorizat, exercită cu titlu gratuit măsurile de ocrotire judiciare.
    (2) Prin derogare de la alin. (1), consiliul de familie sau, în absenţa acestuia, autoritatea tutelară poate autoriza, luînd în considerare bunurile administrate sau dificultatea exercitării măsurii de ocrotire, plata unei remuneraţii în folosul persoanei însărcinate cu ocrotirea, fixîndu-i mărimea. Remuneraţia se plăteşte din contul persoanei ocrotite.
    (3) Dacă măsura de ocrotire judiciară se exercită de către un ocrotitor autorizat, finanţarea se face total din contul persoanei ocrotite.
    (4) În cazul în care finanţarea măsurii de ocrotire exercitate de către un ocrotitor autorizat nu poate fi asigurată integral de către persoana ocrotită, aceasta se va asigura de către stat, în limitele şi în condiţiile legii.
    (5) Cu titlu de excepţie, consiliul de familie sau, în absenţa acestuia, autoritatea tutelară poate să autorizeze alocarea unei remuneraţii ocrotitorului autorizat pentru îndeplinirea unui act sau unui șir de acte, cerute prin măsura de ocrotire şi care implică eforturi pe o perioadă îndelungată sau sînt de o complexitate înaltă, remunerație care ar completa sumele percepute conform alin. (2) şi (3) dacă acestea se adeveresc a fi insuficiente. Această remuneraţie se plăteşte din contul persoanei ocrotite.
    (6) Mandatul de ocrotire în viitor şi contractul de asistenţă sînt cu titlu gratuit, dacă nu s-a stipulat altfel.
    Articolul 489. Răspunderea persoanei însărcinate cu ocrotirea
    (1) Persoana însărcinată cu ocrotirea poartă răspundere pentru prejudiciul cauzat în timpul exercitării măsurii de ocrotire.
    (2) Persoana însărcinată cu ocrotirea poartă răspundere pentru încuviințarea încheierii unui act juridic de către persoana ocrotită doar în cazul în care a acţionat cu intenţie sau culpă gravă.
    (3) Mandatarul împuternicit prin mandat de ocrotire în viitor poartă răspundere conform dispoziţiilor legale cu privire la mandat. 
Subsecţiunea a 2-a
Asistenţa la luarea deciziei
    Articolul 4810. Asistenţa la luarea deciziei
    (1) Dacă o persoană are nevoie de ocrotire doar prin asistenţă la luarea deciziei, aceasta poate să încheie un contract de asistenţă cu persoana care doreşte să o ofere (asistentul). Persoana poate avea unul sau mai mulţi asistenţi. 
    (2) Prin contractul de asistenţă, asistentul se obligă să fie prezent la încheierea actelor juridice şi la luarea altor decizii de către persoana ocrotită, să îi ofere informaţia şi consultaţia necesare şi să o ajute în comunicarea cu terţii, indiferent de forma de comunicare.
    (3) Dacă persoana ocrotită încheie un act juridic în formă scrisă sau autentică, asistentul poate contrasemna, cu indicarea calității şi naturii asistenţei acordate. 
    (4) Contractului de asistenţă i se aplică în mod corespunzător dispoziţiile legale cu privire la mandat, însă calitatea de asistent nu acordă împuternicirea de a reprezenta persoana ocrotită. 
    (5) Asistentul este obligat să notifice autoritatea tutelară despre inițierea şi, după caz, încetarea asistenţei. 
    Articolul 4811. Încetarea asistenţei la luarea deciziei
    (1) Orice parte a contractului de asistenţă poate declara rezoluţiunea fără motive.
    (2) În cazul instituirii unei măsuri de ocrotire judiciare, instanţa de judecată pronunţă rezoluţiunea contractului de asistenţă.
Subsecţiunea a 3-a
Mandatul de ocrotire în viitor
§ 1. Dispoziţii comune
    Articolul 4812. Mandatul de ocrotire în viitor
    (1) Persoana fizică care a atins majoratul sau care a dobîndit capacitate deplină de exerciţiu pe altă cale legală (mandantul) poate împuternici unul sau mai mulţi mandatari să o reprezinte în situaţia în care, în urma unei boli mintale sau deficienţe fizice, mintale sau psihologice, ea nu își va putea, în mod deplin, conştientiza acţiunile ori exprima voinţa. 
    (2) Dacă mandantul a împuternicit mai mulţi mandatari, el poate decide ca aceştia să acţioneze împreună, concomitent, separat sau doar pentru a înlocui un alt mandatar.
    (3) Persoana în privința căreia a fost instituită măsura de ocrotire judiciară sub forma curatelei poate încheia un mandat de ocrotire în viitor cu acordul curatorului. 
    (4) Persoana în privința căreia a fost instituită măsura de ocrotire judiciară sub forma tutelei nu poate încheia un mandat de ocrotire în viitor nici personal, nici prin reprezentant. 
    (5) Mandatului de ocrotire în viitor i se aplică dispoziţiile legale cu privire la mandat şi dispoziţiile legale cu privire la reprezentare în măsura în care nu sînt incompatibile cu dispoziţiile prezentei secţiuni. Dispoziţiile art. 252 alin. (2), art. 253, art. 254 alin. (1) şi art. 255 nu se aplică mandatului de ocrotire în viitor. 
    (6) În măsura în care mandatarul are împuterniciri de administrare a bunurilor mandantului, se aplică dispoziţiile legale privind contractul de administrare fiduciară.
    Articolul 4813. Mandatul de ocrotire în viitor a copilului
    (1) Părinţii sau părintele supravieţuitor, care nu au fost supuși măsurii de ocrotire judiciare sub forma tutelei sau curatelei şi care exercită ocrotirea părintească asupra copilului minor ori și-au asumat îngrijirea materială şi morală a copilului adult, pot împuternici unul sau mai mulţi mandatari să reprezinte acest copil în situaţia în care, în urma unei boli mintale sau deficienţe fizice, mintale sau psihologice, copilul nu își va putea, în mod deplin, conştientiza acţiunile ori exprima voinţa. 
    (2) Mandatul de ocrotire în viitor a copilului produce efecte în cazul în care părinții fie sînt decedați, fie, în urma unei boli mintale sau deficienţe fizice, mintale sau psihologice, nu își pot, în mod deplin, conştientiza acţiunile ori exprima voinţa. 
    (3) Mandatului de ocrotire în viitor a copilului i se aplică în mod corespunzător dispoziţiile legale cu privire la mandatul de ocrotire în viitor. 
    Articolul 4814. Forma mandatului de ocrotire în viitor
    (1) Mandatul de ocrotire în viitor se poate conţine într-un contract de mandat, într-o procură sau într-un alt act juridic.
    (2) Actul juridic prin care se acordă mandatul de ocrotire în viitor se încheie în formă scrisă, sub sancţiunea nulităţii absolute, sau în formă autentică. Mandantul nu poate încheia actul juridic respectiv prin reprezentant. 
    (3) Actul juridic prin care se acordă mandatul de ocrotire în viitor a copilului se încheie în formă autentică. 
    Articolul 4815. Împuternicirile mandatarului
    (1) În cazul în care mandatul de ocrotire în viitor se acordă şi pentru ocrotirea persoanei mandantului, mandatarul are drepturile şi obligaţiile tutorelui, iar mandantul are drepturile şi obligaţiile persoanei supuse măsurii de ocrotire judiciare sub forma tutelei, prevăzute la art. 4851–4855. Orice clauză care derogă de la dispozițiile respective în detrimentul mandantului este nulă. 
    (2) Mandatul de ocrotire în viitor poate să prevadă:
    a) dreptul mandatarului de a însoţi mandantul oriunde este necesar şi de a-l asista la luarea deciziilor ce țin de sănătatea sa;
    b) împuternicirea mandatarului de a consimţi, în numele mandantului, efectuarea investigaţiilor şi intervenţiilor medicale;
    c) instrucţiuni în vederea ocrotirii. 
    (3) Mandatul de ocrotire în viitor poate să prevadă modalitățile de control asupra exercitării acestuia.
    Articolul 4816. Mandatarul
    (1) Poate fi desemnat în calitate de mandatar orice persoană fizică aleasă de către mandant, precum şi orice persoană juridică care deţine calitatea de ocrotitor autorizat. 
    (2) Mandatarul persoană fizică, pe durata executării mandatului de ocrotire în viitor, trebuie să dispună de capacitate deplină de exerciţiu, să îndeplinească condiţiile legale pe care trebuie să le întrunească tutorele. 
    (3) Dacă nu s-a stipulat altfel, mandatul de ocrotire în viitor se consideră acordat pe termen nedeterminat.
    (4) Pe durata executării mandatului de ocrotire în viitor, mandatarul poate fi revocat doar prin hotărîrea instanţei de judecată, conform art. 4819.
    Articolul 4817. Efectele juridice ale mandatului de ocrotire în viitor
    (1) Pentru ca mandatul de ocrotire în viitor să înceapă să producă efecte, mandatarul îl va prezenta autorităţii tutelare împreună cu raportul de expertiză extrajudiciară psihiatrică, efectuată în scopul instituirii unei măsuri de ocrotire, eliberat în ultimele 2 luni.  Autoritatea tutelară va contrasemna, va ştampila şi va aplica data contrasemnării pe originalul mandatului, după care îl va returna mandatarului. Data contrasemnării de către autoritatea tutelară se consideră data la care mandatul de ocrotire în viitor a început să producă efecte juridice.
    (2) Mandatarul este obligat să informeze mandantul despre faptul că mandatul de ocrotire în viitor a început să producă efecte.
    (3) Faptul că mandatul de ocrotire în viitor a început să producă efecte nu afectează capacitatea de exerciţiu a mandantului. 
    (4) Dispoziţiile privind mandatul de ocrotire în viitor se aplică şi în cazul în care un mandat este formulat astfel încît acesta produce efecte înainte de data indicată la alin. (1) şi se prevede expres că el va continua să producă efecte juridice chiar şi în cazul în care mandantul, în urma unei boli mintale sau deficienţe fizice, mintale sau psihologice, nu își va putea, în mod deplin, conştientiza acţiunile ori exprima voinţa. 
    Articolul 4818. Transmiterea executării mandatului către un terţ
    (1) Mandatarul îşi exercită mandatul personal. Acesta poate acorda împuterniciri speciale unui sau mai multor terţi pentru anumite acte juridice.
    (2) Mandatarul răspunde pentru faptele terţului în condiţiile art. 1036 alin. (3)–(5).
    Articolul 4819. Încetarea și suspendarea mandatului de ocrotire în viitor
                             care a început să producă efecte
    (1) Mandatul de ocrotire în viitor care a început să producă efecte încetează în cazul:
    a) decesului persoanei ocrotite sau al instituirii unei măsuri de ocrotire judiciare în privinţa acesteia, dacă hotărîrea instanţei de judecată nu prevede altfel;
    b) decesului mandatarului persoană fizică sau al instituirii unei măsuri de ocrotire judiciare în privinţa acesteia;
    c) intentării procedurii de insolvabilitate față de mandatarul persoană juridică sau al lichidării acesteia;
    d) pierderii de către mandatar a calităţii de ocrotitor autorizat;
    e) revocării mandatului de ocrotire în viitor prin hotărîre judecătorească.
    (2) La cererea oricărei persoane interesate, instanța de judecată poate hotărî revocarea mandatului de ocrotire în viitor în cazurile în care:
    a) persoana ocrotită își poate conştientiza acţiunile ori exprima voinţa, astfel încît nu mai este necesară menţinerea măsurii de ocrotire;
    b) dispoziţiile legale privind reprezentarea între soţi şi privind regimul bunurilor soţilor sînt suficiente pentru a ocroti interesele mandantului;
    c) mandatarul exercită mandatul de ocrotire în viitor într-un mod care lezează interesele sau bunăstarea mandantului. În acest caz, instanţa de judecată poate revoca împuternicirile mandatarului total sau parţial. 
    (3) Instanţa de judecată poate suspenda efectele mandatului de ocrotire în viitor pe durata instituirii ocrotirii provizorii. 
    (4) În cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), instanţa de judecată va institui o măsură de ocrotire judiciară în temeiul şi modul stabilite de lege.
    (5) Hotărîrea judecătorească prin care se suspendă sau se revocă mandatul de ocrotire în viitor se comunică mandantului şi mandatarului, precum şi autorităţii tutelare. Dacă mandatul de ocrotire în viitor a fost înregistrat în modul prevăzut la art. 485 alin. (5), hotărîrea privind suspendarea sau revocarea se va expedia pentru a se face înregistrarea sau radierea necesară. 
    Articolul 4820. Intervenţia instanţei de judecată în modul de exercitare
                             a mandatului de ocrotire în viitor
    (1) Orice persoană interesată poate cere instanţei de judecată să anuleze contrasemnarea mandatului de ocrotire în viitor, efectuată conform art. 4817 alin. (1), dacă nu au fost întrunite condiţiile legale, precum și să interpreteze conținutul acestuia sau să determine condiţiile și modul de executare a mandatului de ocrotire în viitor. 
    (2) Înainte de a examina cererea privind anularea mandatului de ocrotire în viitor, instanţa de judecată va audia mandatarul şi, după necesitate, mandantul, precum şi va acorda preferință dorinţelor şi interesului prioritar ale mandantului şi bunăstării sale. 
    Articolul 4821. Acordarea împuternicirilor suplimentare de către instanţa
                             de judecată
    (1) Dacă, din cauza limitei împuternicirilor acordate, mandatul de ocrotire în viitor nu permite ocrotirea suficientă a intereselor personale sau patrimoniale ale persoanei ocrotite, la cererea mandatarului instanţa de judecată poate, prin hotărîre judecătorească, să îi acorde împuternicirile suplimentare necesare. Dacă se constată prezenţa unui conflict de interese între mandant şi mandatar, în temeiul cererii respective instanţa de judecată poate, prin hotărîre judecătorească, să împuternicească un mandatar special pentru îndeplinirea unor acte juridice care depăşesc limitele mandatului existent. 
    (2) Mandatarul împuternicit prin mandatul de ocrotire în viitor şi mandatarul special împuternicit de către instanţa de judecată sînt independenţi şi nu poartă răspundere unul faţă de celălalt, fiind obligaţi să se informeze reciproc despre deciziile luate.
    Articolul 4822. Obligaţia mandatarului privind inventarierea patrimoniului
                             mandantului şi întocmirea dării de seamă
    Mandatarului care are împuterniciri de administrare a patrimoniului mandantului îi revin obligaţiile prevăzute la art. 4873 şi 4877–4881.
§ 2. Mandatul autentic
    Articolul 4823. Întocmirea, modificarea şi revocarea mandatului autentic
    (1) Dacă mandatul de ocrotire în viitor a fost acordat prin act juridic unilateral încheiat în formă autentică, mandatarul îl poate accepta prin contrasemnare.
    (2) Pînă la momentul în care mandatul începe să producă efecte juridice, mandantul îl poate modifica, în aceeaşi formă, sau îl poate revoca prin notificarea mandatarului şi notarului privind revocarea, iar mandatarul poate să renunţe la mandat prin notificarea mandantului şi notarului. Pentru terți, revocarea mandatului respectiv produce efecte din momentul îndeplinirii formalităților de publicitate.
    Articolul 4824. Formalităţile de publicitate
    Mandatul de ocrotire în viitor acordat printr-un act juridic încheiat în formă autentică se supune aceloraşi formalităţi de publicitate ca şi procurile autentice. 
    Articolul 4825. Împuternicirile acordate de mandatul autentic
    (1) Prin derogare de la dispoziţiile art. 1032, mandatul de ocrotire în viitor formulat în termeni generali împuterniceşte mandatarul la încheierea tuturor actelor juridice prevăzute la art. 4874–4875. Mandatul poate stipula anumite limite ale împuternicirilor mandatarului.
    [Art.4825 al.(1) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (2) Mandatarul poate încheia un act juridic de dispoziţie cu titlu gratuit doar cu autorizarea autorităţii tutelare, cu excepția donațiilor neînsemnate pentru îndeplinirea unor obligații morale.
   
[Art.4825 al.(2) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
§ 3. Mandatul în formă scrisă
    Articolul 4826. Întocmirea, modificarea şi revocarea mandatului în formă scrisă
    (1) Mandatul de ocrotire în viitor acordat prin act juridic încheiat în formă scrisă trebuie datat şi semnat personal de către mandant.
    (2) Mandatarul acceptă mandatul prin contrasemnarea acestuia.
    (3) Pînă la momentul în care mandatul începe să producă efecte, mandantul îl poate modifica sau revoca în aceeaşi formă, iar mandatarul poate renunţa la mandat prin notificarea mandantului.
    Articolul 4827. Limitele împuternicirilor acordate de mandatul în formă scrisă
    (1) În partea ce ţine de administrarea patrimoniului, mandatul de ocrotire în viitor acordat prin act juridic încheiat în formă scrisă se limitează la actele juridice prevăzute la art. 4874.
    (2) Dacă în interesul mandantului sau pentru bunăstarea acestuia este necesară încheierea unui act juridic prevăzut la art. 4875 ori a unui act juridic pentru care mandatarul nu este împuternicit prin mandatul de ocrotire în viitor, mandatarul poate cere instanţei de judecată să autorizeze încheierea de către mandatar a actului juridic respectiv, conform art. 4821.
    (3) Orice clauză din mandatul în formă scrisă care contravine dispoziţiilor alin. (1) şi (2) este nulă.
Subsecţiunea a 4-a
Dispoziţii comune privind măsurile de ocrotire judiciare
    Articolul 4828. Caracterul subsidiar al măsurilor de ocrotire judiciare
    (1) Măsura de ocrotire judiciară poate fi instituită de către instanţa de judecată doar în cazul în care aceasta este necesară şi dacă persoana nu este ocrotită suficient prin aplicarea dispoziţiilor legale privind obligaţia de întreţinere a soţului şi a rudelor, privind regimul bunurilor comune ale soţilor, privind asistenţa la luarea deciziei sau prin mandatul de ocrotire în viitor a persoanei respective.
    (2) Măsura de ocrotire judiciară trebuie să fie individualizată şi proporţională gradului în care, în urma unei boli mintale sau deficienţe fizice, mintale sau psihologice, persoana nu își poate conştientiza acţiunile ori exprima voinţa. 
    Articolul 4829. Persoanele în privinţa cărora poate  fi instituită măsura
                             de ocrotire judiciară
    (1) Măsura de ocrotire judiciară poate fi instituită în privinţa unei persoane cu capacitate deplină de exerciţiu. 
    (2) Cererea privind instituirea măsurii de ocrotire judiciare poate fi depusă şi în privinţa unui minor care nu are capacitate deplină de exerciţiu, dar care a împlinit vîrsta de 17 ani. În acest caz, măsura de ocrotire judiciară se va considera instituită doar din data la care persoana devine majoră. 
    Articolul 4830. Cererea de instituire a măsurii de ocrotire judiciare
    (1) Cererea de instituire a măsurii de ocrotire judiciare poate fi depusă de către:
    a) persoana fizică în privinţa căreia se cere instituirea măsurii de ocrotire judiciare;
    b) soţul persoanei indicate la lit. a);
    c) persoana cu care persoana indicată la lit. a) locuieşte împreună de mai mult de 3 ani;
    d) ruda sau afinul persoanei indicate la lit. a);
    e) mandatarul împuternicit printr-un mandat de ocrotire în viitor, indiferent dacă mandatul produce sau a încetat să producă efecte;
    f) autoritatea tutelară. 
    (2) Autoritatea tutelară poate depune cererea prevăzută la alin. (1) doar dacă persoanele indicate la alin. (1) lit. a)–e) au omis să o depună în termen de 3 luni de la data sesizării acestora de către autoritatea tutelară. 
    Articolul 4831 Revocarea măsurii de ocrotire judiciare
    (1) La cererea persoanei ocrotite sau a persoanelor indicate la art. 4830 alin. (1), instanţa de judecată poate dispune revocarea măsurii de ocrotire judiciare dacă necesitatea acesteia a dispărut.
    (2) Orice persoană poate sesiza autoritatea tutelară privind dispariţia necesităţii măsurii de ocrotire judiciare. În acest caz, autoritatea tutelară este obligată, fără întîrzieri nejustificate, să examineze sesizarea şi, după caz, să ceară revocarea măsurii conform alin. (1).
    Articolul 4832. Publicitatea instituirii, modificării şi revocării măsurii de ocrotire
                             judiciare
    (1) Instituirea măsurii de ocrotire judiciare, condiţiile acesteia, modificarea (inclusiv desemnarea altui ocrotitor provizoriu, curator sau tutore) şi revocarea acesteia devin opozabile terţilor doar după înregistrarea acestor date în modul prevăzut de Guvern.
    (2) În scopul efectuării înregistrării indicate la alin. (1), instanța de judecată va transmite autorității competente, în termen de 3 zile de la data rămînerii definitive a hotărîrii prin care se instituie, se modifică sau se revocă măsura de ocrotire judiciară, o copie de pe dispozitivul hotărîrii respective. 
    (3) Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător deciziei consiliului de familie prin care se desemnează ori se revocă tutorele, precum şi deciziei consiliului de familie sau, după caz, a autorităţii tutelare prin care, în temeiul art. 4872, se limitează împuternicirile tutorelui. Autoritatea tutelară este obligată să transmită autorităţii competente o copie de pe această decizie în scopul efectuării înregistrării respective, cu excepţia cazului contestării deciziei în instanţa de judecată. 
    (4) Persoana are dreptul de a obţine extrase privind măsurile de ocrotire judiciare referitoare la propria persoană, la copiii săi minori, precum și la persoana asupra căreia exercită ocrotirea provizorie, curatela sau tutela. În alte cazuri, extrase privind măsurile de ocrotire judiciare se eliberează, în modul prevăzut de Guvern, dacă solicitantul are un interes legitim. 
    (5) Absența notării prevăzute la art. 28327 alin. (2) pct. 15) nu înlătură opozabilitatea față de terți dacă au fost îndeplinite formalitățile de publicitate prevăzute în prezentul articol.
    [Art.4832 al.(5) introdus prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    [Prevederile art. 4832 intră în vigoare după crearea condiţiilor necesare, dar nu mai tîrziu de 2 ani de la data publicării prezentei legi - LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297] 
Subsecţiunea a 5-a
Ocrotirea provizorie
    Articolul 4833. Instituirea ocrotirii provizorii
    (1) Instanţa de judecată poate institui, prin hotărîre judecătorească, ocrotirea provizorie în privinţa persoanei care, în temeiul art. 481 alin. (1), are nevoie de ocrotire temporară sau de reprezentare pentru îndeplinirea doar a anumitor acte juridice. 
    (2) Prin derogare de la alin. (1), ocrotirea provizorie poate fi instituită de către instanţa de judecată prin încheiere, pentru perioada desfăşurării procedurii de instituire a curatelei sau a tutelei.
    (3) În caz de urgenţă, instanţa de judecată poate institui ocrotirea provizorie cu amînarea audierii persoanei. Instanţa de judecată va audia persoana în cel mai scurt termen. În cazul în care prezența persoanei nu este posibilă din motive obiective, instanța de judecată urmează să asigure audierea acesteia la locul aflării ei, constatînd, după caz, imposibilitatea comunicării cu aceasta.
    Articolul 4834. Efectele juridice ale ocrotirii provizorii asupra capacității
                             de exercițiu
    (1) Persoana în privința căreia este instituită ocrotirea provizorie îşi păstrează capacitatea deplină de exerciţiu. 
    (2) Persoana în privința căreia este instituită ocrotirea provizorie nu poate să încheie de sine stătător acte juridice pentru care instanţa de judecată a desemnat un ocrotitor provizoriu conform art. 4836.
    Articolul 4835. Ocrotirea patrimoniului
    (1) Contractul prin care persoana ocrotită a însărcinat o altă persoană cu administrarea bunurilor continuă să producă efecte pe durata ocrotirii provizorii, cu excepţia cazurilor în care instanţa de judecată l-a revocat sau suspendat, cu audierea sau citarea administratorului. 
    (2) În absenţa unui mandat, se aplică regulile privind gestiunea de afaceri. 
    (3) Persoanele care sînt în drept să ceară instituirea curatelei sau tutelei sînt obligate să îndeplinească actele de conservare, necesare pentru păstrarea patrimoniului persoanei ocrotite, din momentul în care au luat cunoștință atît despre urgenţa acestor acte, cît şi despre instituirea ocrotirii provizorii. Dispoziţiile respective se aplică persoanei sau instituţiei de tratament ori instituţiei sociale la care este stabilită persoana în privinţa căreia este instituită ocrotirea provizorie. 
    Articolul 4836. Desemnarea ocrotitorului provizoriu
    (1) Dacă este necesară o ocrotire care depăşeşte condiţiile prevăzute la art. 4835, orice persoană interesată poate cere instanţei de judecată să desemneze un ocrotitor provizoriu, în condiţiile şi conform modalităţilor prevăzute la art. 4842–4847, în scopul încheierii unui sau mai multor acte juridice, inclusiv de dispoziţie, necesare pentru administrarea patrimoniului persoanei ocrotite.
    (2) Ocrotitorul provizoriu poate fi împuternicit de către instanţa de judecată să încheie actele juridice şi să săvîrşească alte acţiuni prevăzute la art. 4834.
    (3) Ocrotitorul provizoriu este obligat să depună dare de seamă în privinţa activităţii sale persoanei ocrotite şi autorităţii tutelare în condiţiile prevăzute la art. 4877–4881.
    (4) Ocrotitorul provizoriu poate fi împuternicit de către instanţa de judecată cu ocrotirea persoanei conform art. 4851–4857.
    Articolul 4837. Termenul şi încetarea ocrotirii provizorii
    (1) Ocrotirea provizorie poate fi instituită pentru un termen nu mai mare de un an şi poate fi reînnoită o singură dată în condiţiile prevăzute la art. 4840 alin. (4).
    (2) Dacă nu s-a dispus revocarea în sensul art. 4831, ocrotirea provizorie încetează:
    a) prin expirarea termenului pentru care a fost instituită;
    b) după îndeplinirea actelor juridice pentru care a fost instituită;
    c) din momentul la care se consideră instituită curatela sau tutela. 
Subsecţiunea a 6-a
Măsurile de ocrotire judiciare sub forma curatelei şi tutelei
§ 1. Dispoziţii generale
    Articolul 4838. Cazurile cînd pot fi instituite măsurile de ocrotire judiciare sub
                             forma curatelei și tutelei
    (1) În privința persoanei care, fără a fi lipsită complet de discernămînt, are nevoie, în temeiul dispoziţiilor art. 481 alin. (1), să fie asistată în mod continuu poate fi instituită măsura de ocrotire judiciară sub forma curatelei. 
    (2) Curatela se instituie doar dacă prin ocrotirea provizorie nu se va putea asigura ocrotirea suficientă a persoanei. 
    (3) În privința persoanei care, în temeiul dispoziţiilor art. 481 alin. (1), trebuie să fie reprezentată în mod continuu poate fi instituită măsura de ocrotire judiciară sub forma tutelei.
    (4) Tutela se instituie doar dacă nici prin ocrotirea provizorie şi nici prin curatelă nu se va putea asigura ocrotirea suficientă a persoanei.
    Articolul 4839. Termenul măsurilor de ocrotire judiciare sub forma curatelei
                             și tutelei
    (1) Instanţa de judecată stabileşte termenul pentru care se instituie măsura de ocrotire judiciară sub forma curatelei sau tutelei, care poate fi de maximum 5 ani.
    (2) Prin derogare de la alin. (1), în cazul instituirii tutelei, instanța de judecată, în baza raportului de expertiză psihiatrică care confirmă că, avînd în vedere stadiul dezvoltării științei, nu există semne vădite că starea persoanei se va îmbunătăți, poate stabili, prin hotărîre motivată, un termen de pînă la 10 ani.
    Articolul 4840. Reînnoirea măsurii de ocrotire judiciare
    (1) Instanţa de judecată poate reînnoi măsura de ocrotire judiciară pentru un termen egal cu termenul iniţial.
    (2) Prin derogare de la alin. (1), în cazul reînnoirii tutelei, instanţa de judecată, în baza raportului de expertiză psihiatrică prin care se confirmă că nu există semne vădite că starea persoanei se va îmbunătăţi, poate stabili, prin hotărîre motivată, un termen de pînă la 20 de ani.
    (3) Instanţa de judecată, în orice moment, poate revoca sau modifica măsura de ocrotire judiciară, precum și înlocui cu o altă măsură de ocrotire judiciară, după audierea persoanei însărcinate cu ocrotirea.
    (4) Instanţa de judecată pronunţă hotărîrea la cererea uneia dintre persoanele indicate la art. 4830 alin. (1) după examinarea unui certificat medical eliberat de către un medic psihiatru. Instanţa de judecată poate dispune, prin încheiere, efectuarea unei expertize judiciare psihiatrice. 
    Articolul 4841. Încetarea măsurilor de ocrotire judiciare sub forma curatelei
                             și tutelei
    (1) Măsurile de ocrotire judiciare sub forma curatelei și tutelei încetează la expirarea termenului pentru care au fost instituite, dacă nu s-a dispus reînnoirea acestora, la rămînerea definitivă a hotărîrii judecătoreşti privind revocarea măsurii respective și în cazul decesului persoanei ocrotite.
    (2) Instanţa de judecată poate dispune încetarea măsurii de ocrotire judiciare dacă persoana ocrotită domiciliază în afara teritoriului Republicii Moldova, iar acest fapt face imposibilă supravegherea şi controlul exercitării măsurii respective. 
§ 2. Persoanele însărcinate cu ocrotirea
    Articolul 4842. Incompatibilități la exercitarea măsurilor de ocrotire judiciare
                             sub forma curatelei și a tutelei
    (1) Sarcina curatelei şi tutelei poate fi îndeplinită doar de persoana care nu se află în una din incompatibilităţile prevăzute la art. 38 alin. (4).
    (2) Lucrătorii medicali şi farmaciştii, precum şi asistenţii medicali care se află în relaţii de muncă cu instituţia în care este internată persoana asupra căreia se instituie tutela sau curatela ori care prestează servicii acestei persoane, inclusiv la domiciliu, nu pot exercita sarcini de curatelă sau tutelă în privinţa pacienţilor săi. 
    Articolul 4843. Desemnarea curatorului și tutorelui
    (1) Curatorul și tutorele sînt desemnați de către instanţa de judecată. În cazul în care a fost instituit consiliul de familie, tutorele este desemnat de către acesta conform art. 4850 alin. (7). 
    (2) Avînd în vedere situaţia persoanei ocrotite, aptitudinile celor interesaţi, precum şi componenţa şi valoarea patrimoniului supus administrării, instanţa de judecată poate desemna mai mulţi curatori sau mai mulţi tutori pentru exercitarea comună a măsurii de ocrotire.
    (3) Fără încuviinţarea celorlalţi curatori sau tutori, curatorul și, respectiv, tutorele poate încheia doar actele juridice prevăzute la art. 4874
    (4) Instanţa de judecată poate diviza măsura de ocrotire între un curator (sau tutore) însărcinat cu ocrotirea persoanei şi un curator (sau tutore) însărcinat cu administrarea patrimoniului, precum și poate încredinţa administrarea anumitor bunuri unui curator supleant (sau tutore supleant).
    (5) Dacă instanţa de judecată nu a stabilit altfel, persoanele desemnate în aplicarea alin. (2)–(4) sînt independente şi nu poartă răspundere una faţă de alta, fiind obligate să se informeze reciproc despre deciziile luate.
    Articolul 4844. Desemnarea în absenţa instrucţiunilor în vederea ocrotirii
    (1) În absenţa instrucţiunilor în vederea ocrotirii, indicate la art. 485, instanţa de judecată desemnează în calitate de curator sau tutore soţul persoanei ocrotite ori pe cel cu care persoana ocrotită a locuit cel puţin 3 ani, cu excepţia cazului în care convieţuirea lor a încetat sau dacă un alt motiv întemeiat împiedică desemnarea acestuia. 
    (2) Dacă desemnarea curatorului sau tutorelui conform alin. (1) este imposibilă, instanţa de judecată desemnează în calitate de curator sau tutore părintele, ruda sau o altă persoană care locuieşte cu persoana ocrotită ori care menţine legături puternice şi stabile cu aceasta, cu excepţia cazului în care un motiv întemeiat împiedică desemnarea persoanei respective.
    (3) La desemnarea curatorului și a tutorelui, instanţa de judecată va lua în considerare dorințele și sentimentele exprimate de persoana ocrotită, relaţiile sale obişnuite, interesul manifestat de candidaţi şi eventualele recomandări ale părinţilor şi rudelor, precum şi ale persoanelor din anturajul persoanei ocrotite.
    Articolul 4845. Desemnarea ocrotitorului autorizat
    (1) Dacă niciun membru al familiei şi nicio persoană apropiată nu îşi poate asuma exercitarea măsurii de ocrotire sub forma curatelei sau a tutelei, instanţa de judecată va desemna un ocrotitor autorizat.
    (2) Ocrotitorul autorizat nu poate refuza încheierea actelor juridice urgente pe care le impune interesul persoanei ocrotite sau bunăstarea acesteia, în special a actelor juridice de conservare. 
    (3) Dacă este în interesul persoanei stabilite ori îngrijite într-o instituţie de tratament sau instituţie socială, instanţa de judecată poate desemna în calitate de curator sau tutore o persoană ori un serviciu din cadrul instituţiei respective, în cazul în care instituţia este ocrotitor autorizat.
    Articolul 4846. Exercitarea personală a curatelei și a tutelei
    (1) Curatela şi tutela sînt sarcini personale.
    (2) Curatorul şi tutorele, păstrînd răspunderea, pot beneficia de asistenţa terţilor.
    Articolul 4847. Renunțarea la calitatea de curator și de tutore
    Curatorul și tutorele nu pot renunța la calitatea lor dacă aceasta este deținută de mai puţin de 5 ani, cu excepţia cazului cînd există motive întemeiate (dificultatea exercitării măsurii de ocrotire din cauza bolii sau stării de neputinţă a curatorului sau tutorelui, schimbării domiciliului în altă ţară, dezacordul cu dorinţele şi sentimentele persoanei ocrotite etc.). Soţul şi copiii persoanei ocrotite, precum şi ocrotitorul autorizat pot renunţa la calitatea de curator și tutore doar din motiv întemeiat. 
    Articolul 4848. Curatorul supleant şi tutorele supleant
    (1) Instanţa de judecată poate, dacă consideră necesar şi sub rezerva împuternicirilor consiliului de familie, dacă acesta există, să desemneze un curator supleant sau, după caz, un tutore supleant.
    (2) Dacă curatorul sau tutorele este părinte sau rudă a persoanei ocrotite pe o linie colaterală, curatorul supleant sau, după caz, tutorele supleant se desemnează, după posibilitate, din cealaltă linie colaterală. 
    (3) Dacă niciun membru al familiei şi nicio persoană apropriată nu poate fi  curator supleant sau tutore supleant, instanţa de judecată poate desemna un ocrotitor autorizat.
    (4) Curatorul supleant sau, după caz, tutorele supleant supraveghează actele juridice încheiate de curator sau, după caz, de tutore în vederea exercitării măsurii de ocrotire şi informează fără întîrziere autoritatea tutelară dacă se constată încălcări în exercitarea acesteia. În caz contrar, el va fi obligat să repare prejudiciul cauzat persoanei ocrotite.
    (5) Curatorul supleant sau, după caz, tutorele supleant asistă sau, după caz, reprezintă persoana ocrotită dacă interesele ei contravin intereselor curatorului sau, după caz, tutorelui ori dacă curatorul sau tutorele nu pot să o asiste sau să o reprezinte din cauza limitei împuternicirilor lor.
    (6) Calitatea de curator supleant și de tutore supleant încetează în momentul încetării calităţii de curator și, respectiv, de tutore. Curatorul supleant și tutorele supleant sînt obligaţi să ceară substituirea curatorului sau, după caz, a tutorelui în caz de încetare a calităţii acestuia. În caz contrar, el va fi obligat să repare prejudiciul cauzat persoanei ocrotite.
    Articolul 4849. Curatorul special şi tutorele special
    (1) Dacă nu a fost desemnat curatorul supleant sau, după caz, tutorele supleant, curatorul și tutorele ale căror interese contravin intereselor persoanei ocrotite, datorită încheierii unui act juridic sau unui șir de acte juridice, precum și curatorul și tutorele care nu pot să asiste sau să reprezinte persoana ocrotită din cauza limitei împuternicirilor lor trebuie să solicite consiliului de familie sau, în absenţa acestuia, autorităţii tutelare desemnarea unui curator special ori, după, caz, a unui tutore special.
    (2) Desemnarea curatorului special și a tutorelui special poate fi efectuată și la cererea oricărei persoane interesate ori din oficiu. 
    (3) În cazurile prevăzute la art. 581 din Codul de procedură civilă, curatorul special sau tutorele special se desemnează de către instanţa de judecată care examinează pricina la care participă persoana ocrotită.
    Articolul 4850. Consiliul de familie al persoanei ocrotite
    (1) La instituirea măsurii de ocrotire judiciare sub forma tutelei, instanţa de judecată poate institui consiliul de familie dacă necesitatea de ocrotire a persoanei sau componența și valoarea patrimoniului justifică aceasta şi dacă componenţa familiei şi a anturajului persoanei ocrotite permit acest lucru.
    (2) Membrii consiliului de familie sînt desemnaţi de instanţa de judecată pentru durata tutelei. 
    (3) Consiliul de familie este compus din cel puţin 3 membri cu drept de vot.  Tutorele este membru din oficiu al consiliului de familie, fără drept de vot.
    (4) Pot fi membri ai consiliului de familie părinţii şi alte rude ale persoanei ocrotite, precum şi alte persoane care manifestă interes pentru persoana ocrotită şi pentru bunăstarea acesteia.
    (5) Instanţa de judecată va asigura, în măsura posibilităților, reprezentarea în consiliu a ambelor linii colaterale de rudenie. 
    (6) Instanţa de judecată desemnează membrii consiliului de familie în baza dorinţelor şi sentimentelor exprimate de persoana ocrotită, a relaţiilor sale obişnuite, a interesului pe care îl manifestă candidaţii şi a eventualelor recomandări ale părinţilor şi rudelor, precum şi ale anturajului său. 
    (7) Consiliul de familie desemnează şi revocă tutorele, tutorele supleant şi, după caz, tutorele special conform art. 4843–4849.
    (8) În cazul absenţei consiliului de familie, atribuţiile legale ale acestuia sînt exercitate de către autoritatea tutelară. Pentru perioada în care nu există un consiliu de familie, tutorele, tutorele supleant sau, după caz, tutorele special sînt desemnați şi revocați de către instanţa de judecată. 
§ 3. Ocrotirea intereselor personale nepatrimoniale
    Articolul 4851. Obligaţia de informare despre situaţia personală
    Tutorele și curatorul sînt obligați să ofere persoanei ocrotite, fără a prejudicia interesele acesteia, informaţiile, pe care terţii sînt obligaţi să i le ofere, privind situaţia sa personală, privind actele şi deciziile care o vizează, gradul de urgenţă și efectele acestora, precum şi consecinţele neîndeplinirii actului sau neluării deciziei dacă persoana ocrotită le refuză.
    Articolul 4852. Actele strict personale
    (1) Dacă legea nu prevede altfel, actele care implică consimţămîntul strict personal al persoanei ocrotite nu pot fi încheiate de către persoana însărcinată cu ocrotirea şi nici nu necesită încuviinţarea acesteia. 
    (2) Se consideră acte strict personale declaraţia de naştere a copilului, recunoaşterea acesteia, actele de ocrotire părintească a copilului, declaraţia de alegere sau schimbare a numelui copilului şi consimţămîntul pentru adopţia persoanei ocrotite ori a copilului persoanei respective.
    Articolul 4853. Asistenţa și reprezentarea în alte acte personale
    (1) În afară de cazurile prevăzute la art. 4852, persoana ocrotită ia de sine stătător decizii privitoare la interesele sale personale nepatrimoniale în măsura în care starea sa permite acest lucru.
    (2) Dacă starea persoanei ocrotite nu îi permite să ia de sine stătător o decizie, consiliul de familie sau, în absenţa acestuia, autoritatea tutelară poate să prevadă că aceasta va beneficia de asistenţa persoanei însărcinate cu ocrotirea fie în toate actele privitoare la persoana sa, fie doar în anumite acte indicate expres. Dacă această asistenţă nu este suficientă, instanţa de judecată poate, suplimentar, să împuternicească tutorele cu reprezentarea persoanei ocrotite în actele respective.
    (3) Persoana însărcinată cu ocrotirea poate întreprinde în privinţa persoanei ocrotite măsuri de protecţie, necesare evitării pericolului generat de comportamentul persoanei ocrotite. Persoana însărcinată cu ocrotirea va informa neîntîrziat consiliul de familie despre aceasta sau, în absenţa consiliului, autoritatea tutelară.
    (4) În caz de urgenţă, persoana însărcinată cu ocrotirea nu poate, fără autorizarea consiliului de familie sau, în absenţa acestuia, a autorităţii tutelare, lua o decizie care are ca efect atingerea gravă a integrităţii corporale a persoanei ocrotite ori a intimităţii vieţii private a acesteia. 
    Articolul 4854. Soluţionarea conflictului de interese
    (1) Aplicarea dispoziţiilor art. 4851–4855 nu poate avea drept efect derogarea de la dispoziţiile legii speciale care impun intervenţia unui reprezentant legal.
    (2) Dacă exercitarea măsurii de ocrotire a fost încredinţată unei persoane ori unei instituţii de tratament sau sociale  în condiţiile art. 4845 alin. (3) şi dacă acea persoană ori instituţie trebuie să realizeze un act pentru care se cere autorizarea autorităţii tutelare sau a consiliului de familie, conform art. 4853 alin. (3) şi (4), sau trebuie să îndeplinească în beneficiul persoanei ocrotite o diligenţă ori un act pentru care legea specială cere intervenţia autorităţii tutelare, aceasta din urmă poate decide, dacă consideră că există un conflict de interese, să încredinţeze realizarea actului respectiv curatorului supleant sau tutorelui supleant, dacă a fost desemnat, iar în absenţa acestuia, unui curator special sau unui tutore special.
    Articolul 4855. Libertatea de alegere a reşedinţei şi libertatea de comunicare
    (1) Persoana ocrotită are dreptul de a alege liber domiciliul sau reședința sa temporară.
   
[Art.4855 al.(1) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (2) Persoana ocrotită are dreptul de a comunică cu terţii, fie că sînt părinţii sau alte persoane. Persoana ocrotită are dreptul de a fi vizitată şi, după caz, de a fi găzduită de către aceştia.
    (3) În cazul în care persoana însărcinată cu ocrotirea impune restricții în exercitarea drepturilor stabilite la alin. (1) și (2), decide consiliul de familie sau, în absenţa acestuia, autoritatea tutelară.
    Articolul 4856. Autorizarea căsătoriei
    (1) Căsătoria persoanei în privinţa căreia s-a instituit curatela este permisă la propria dorinţă dacă instanţa de judecată nu a dispus, în hotărîrea de instituire a curatelei, că aceasta este permisă doar cu încuviințarea curatorului sau, în caz de refuz al curatorului, cu autorizarea autorităţii tutelare.
    (2) Căsătoria persoanei în privinţa căreia s-a instituit tutela este permisă doar cu autorizarea consiliului de familie sau, în absenţa acestuia, a autorităţii tutelare, după audierea viitorilor soţi şi, după caz, a părinţilor. 
    Articolul 4857. Darea de seamă asupra ocrotirii intereselor personale
                             nepatrimoniale
    La momentul instituirii măsurilor de ocrotire judiciare sub forma curatelei și tutelei sau ulterior, consiliul de familie ori, în absenţa acestuia, autoritatea tutelară stabileşte condiţiile în care curatorul sau, după caz, tutorele depune darea de seamă privind ocrotirea intereselor personale nepatrimoniale ale persoanei ocrotite. 
§ 4. Actele juridice încheiate pe durata curatelei
    Articolul 4858. Asistenţa curatorului
    (1) Persoana supusă măsurii de ocrotire judiciare sub forma curatelei nu poate, fără asistenţa curatorului şi autorizarea autorităţii tutelare, să încheie niciun act juridic prevăzut la art. 4875.
    (2) La încheierea unui act juridic în formă scrisă sau în formă autentică, asistenţa curatorului constă în aplicarea semnăturii lîngă semnătura persoanei ocrotite.
    (3) Curatorul este obligat să explice persoanei ocrotite conţinutul actului juridic şi efectele acestuia, de asemenea este obligat să dea dovadă de diligenţa pe care o manifestă în propriile activităţi. 
    (4) Sub sancţiunea nulităţii absolute, orice înştiinţare aferentă actelor prevăzute la art. 4875 transmisă persoanei ocrotite trebuie transmisă şi curatorului.
    (5) Nu se poate autoriza, iar curatorul nu este în drept să încuviinţeze încheierea de către persoana ocrotită a actelor juridice prevăzute la art. 4876 alin. (1) lit. a) și b), cu excepţiile prevăzute la art. 4876 alin. (2).
    Articolul 4859. Împuternicirile de reprezentare ale curatorului
    (1) Curatorul, în exercitarea atribuţiilor de ocrotire a persoanei ocrotite, nu poate substitui persoana ocrotită pentru a acționa din numele acesteia.
    (2) Dacă constată că persoana supusă măsurii de ocrotire judiciare sub forma curatelei îşi compromite grav interesele, curatorul poate cere instanţei de judecată să fie împuternicit cu încheierea unui anume act juridic sau să ceară instituirea tutelei. 
    (3) Dacă curatorul refuză să ofere asistenţă la încheierea unui act juridic pentru care se cere asistenţa sa, persoana ocrotită poate cere autorizarea autorităţii tutelare pentru a încheia actul juridic respectiv de sine stătător. 
    Articolul 4860. Liberalităţile persoanei supuse măsurii de ocrotire judiciare
                             sub forma curatelei
    (1) Persoana ocrotită poate să întocmească testament de sine stătător. 
    (2) Persoana ocrotită  poate face donaţii doar cu asistenţa curatorului.
    (3) Se consideră că curatorul are interes care contravine intereselor persoanei ocrotite dacă el este donatar.
    Articolul 4861. Determinarea conţinutului capacităţii de exerciţiu
    La instituirea măsurii de ocrotire judiciare sub forma curatelei, prin derogare de la dispoziţiile art. 4858 și în scopul respectării dispozițiilor art. 4828 alin. (2), instanţa de judecată va enumera categoriile de acte juridice pe care persoana ocrotită are capacitatea de a le încheia de sine stătător ori va enumera categoriile de acte juridice pentru care este necesară asistenţa sau reprezentarea curatorului.  Dispozițiile art. 4863 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
    [Art.4861 modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    Articolul 4862. Curatela restrînsă
    (1) În orice moment, instanţa de judecată poate dispune instituirea curatelei restrînse.
    (2) În cazul curatelei restrînse, curatorul doar percepe veniturile persoanei ocrotite pe un cont deschis pe numele acesteia.
    (3) Curatorul asigură de sine stătător plata datoriilor persoanei ocrotite faţă de terţi şi depune excedentul pe contul lăsat la dispoziţia persoanei ocrotite sau îl transmite în numerar. 
    (4) Fără a aduce atingere dispoziţiilor art. 4855, autoritatea tutelară poate autoriza încheierea de către curator a contractului de închiriere a spaţiului locativ sau a unui alt contract care asigură o locuinţă persoanei ocrotite. 
    (5) Curatela restrînsă este supusă dispoziţiilor art. 4873 şi 4877–4881, care se aplică în mod corespunzător.
§ 5. Actele juridice încheiate pe durata tutelei
    Articolul 4863. Împuternicirile de reprezentare ale tutorelui
    (1) Cu excepţia cazurilor în care legea sau uzanţele împuternicesc persoana supusă măsurii de ocrotire judiciare sub forma tutelei să acţioneze de sine stătător și doar în cazul în care persoana ocrotită este lipsită în totalitate de discernămînt, tutorele o reprezintă în toate actele juridice. 
    (2) În cazul în care persoana nu este lipsită în totalitate de discernămînt, în scopul respectării dispozițiilor art. 4828 alin. (2), instanţa de judecată, în hotărîrea judecătorească privind instituirea tutelei, va enumera actele juridice pe care persoana ocrotită are capacitatea să le încheie de sine stătător sau cu asistenţa tutorelui, fără a fi necesare alte autorizări. 
    (3) În special, în hotărîrea judecătorească privind instituirea tutelei pot fi scutite de la cerința autorizării actele juridice prevăzute la art. 4875 alin. (1) care au ca obiect bunuri mobile a căror valoare individuală nu depășește 10000 de lei.
    [Art.4863 al.(3) introdus prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    Articolul 4864. Administrarea patrimoniului persoanei supuse măsurii
                            de ocrotire judiciare sub forma tutelei
    Sub rezerva dispozițiilor art. 4863 alin. (2), persoana supusă măsurii de ocrotire judiciare sub forma tutelei este reprezentată în actele juridice necesare administrării patrimoniului său conform art. 4867–4881.
    Articolul 4865. Reprezentarea în procedurile judiciare
    (1) Tutorele poate reprezenta persoana ocrotită în vederea apărării drepturilor personale nepatrimoniale ale acesteia doar după autorizarea consiliului de familie sau, în absenţa consiliului, a autorității tutelare ori dacă reprezentarea i-a fost prescrisă de către una dintre acestea.
    (2) Consiliul de familie sau, în absenţa acestuia, autoritatea tutelară poate prescrie tutorelui renunţarea la acţiune sau încheierea unui contract de tranzacţie. 
    Articolul 4866. Testamentul persoanei supuse măsurii de ocrotire judiciare
                             sub forma tutelei
    (1) Persoana ocrotită poate să întocmească sau să modifice de sine stătător un testament după instituirea tutelei doar cu autorizarea consiliului de familie sau, în absenţa acestuia, a autorităţii tutelare. În acest caz, tutorele nu poate asista şi reprezenta persoana ocrotită. 
    (2) Persoana ocrotită poate revoca de sine stătător testamentul întocmit anterior sau după instituirea tutelei. 
Subsecţiunea a 7-a
Administrarea patrimoniului persoanei supuse
măsurii de ocrotire judiciare sub forma tutelei
§ 1. Dispoziţii generale
    Articolul 4867. Principiile administrării
    (1) Tutorele reprezintă persoana ocrotită în actele necesare administrării patrimoniului acesteia.
    (2) În procesul administrării, tutorele este obligat să îngrijească în mod prudent, diligent şi să acţioneze exclusiv în interesul şi întru bunăstarea persoanei ocrotite.
    Articolul 4868. Rolul tutorelui supleant
    Tutorele supleant supraveghează derularea operaţiunilor pe care tutorele este obligat să le realizeze, precum și modul de investire sau reinvestire a capitalului conform prescripţiilor consiliului de familie sau, în absenţa acestuia, a autorităţii tutelare.
    Articolul 4869. Intervenţia terţilor
    (1) Terţii pot să informeze autoritatea tutelară despre acţiunile sau omisiunile tutorelui care sînt de natură să lezeze interesul sau bunăstarea persoanei ocrotite.
    (2) Dacă la desemnarea tutorelui, terţii cunosc despre unele acţiuni sau omisiuni ale acestuia care compromit vădit interesul sau bunăstarea persoanei ocrotite, ei sînt obligaţi să informeze autoritatea tutelară despre aceasta. 
§ 2. Competenţa consiliului de familie și a autorităţii tutelare
    Articolul 4870. Bugetul anual şi contractarea profesioniştilor
    (1) Tutorele aprobă bugetul necesar pentru exercitarea tutelei în funcţie de importanţa bunurilor persoanei ocrotite, aprobă operaţiunile necesare pentru administrarea acestor bunuri şi sumele anuale necesare pentru întreţinerea persoanei ocrotite şi pentru rambursarea cheltuielilor de administrare a bunurilor.
    (2) Tutorele informează consiliul de familie sau, în absenţa acestuia, autoritatea tutelară despre aprobarea bugetului. În caz de dificultate, bugetul este aprobat de către consiliul de familie sau, în absenţa acestuia, de către autoritatea tutelară.
    (3) Consiliul de familie sau, în absenţa acestuia, autoritatea tutelară poate împuternici tutorele să includă la cheltuieli de administrare remuneraţia administratorilor contractaţi sub propria lui răspundere.
    (4) Consiliul de familie sau, în absenţa acestuia, autoritatea tutelară poate împuternici tutorele să încheie un contract de administrare a valorilor mobiliare şi a instrumentelor financiare care aparţin persoanei ocrotite. Acesta va alege terţul contractant luînd în considerare experienţa profesională şi solvabilitatea acestuia.
    (5) Contractul prevăzut la alin. (4) poate fi rezolvit în numele persoanei ocrotite în orice moment.  Orice clauză contrară prezentului articol este nulă. 
    Articolul 4871. Efectuarea investiţiilor
    (1) Consiliul de familie sau, în absenţa acestuia, autoritatea tutelară determină suma pe care tutorele este obligat s-o investească în capitalul (bani, valori mobiliare sau alte instrumente financiare, părţi sociale, creanţe etc.) persoanei ocrotite.
    (2) Consiliul de familie sau, în absenţa acestuia, autoritatea tutelară prescrie toate măsurile pe care le consideră utile la investirea sau reinvestirea capitalului fie în avans, fie pentru fiecare operaţiune.
    (3) Investirea sau reinvestirea se realizează de către tutore în termenul şi în modul prescrise. Dacă omite termenul prescris, tutorele va datora persoanei ocrotite dobînzi de întîrziere. 
    (4) Consiliul de familie sau, în absenţa acestuia, autoritatea tutelară poate prescrie ca o anumită sumă de bani să fie depusă pe un cont special al persoanei ocrotite, de pe care tutorele va putea efectua extrageri doar cu autorizarea acestora. 
    Articolul 4872. Limitarea împuternicirilor tutorelui
    (1) Consiliul de familie sau, în absenţa acestuia, autoritatea tutelară poate stabili categoria de acte juridice pe care tutorele nu le poate încheia fără autorizarea acestora.
    (2) În cazul în care consiliul de familie refuză să ofere tutorelui autorizarea necesară, acesta o poate solicita de la autoritatea tutelară dacă se constată că încheierea actului juridic este în interesul persoanei ocrotite sau pentru bunăstarea acesteia. 
§ 3. Împuternicirile tutorelui
    Articolul 4873. Întocmirea inventarului
    (1) În termen de 3 luni de la instituirea tutelei, tutorele iniţiază, în prezenţa tutorelui supleant, dacă acesta a fost desemnat, inventarierea bunurilor persoanei ocrotite şi transmite autorităţii tutelare actul inventarierii. Tutorele este obligat să asigure actualizarea inventarului.
    (2) Pentru întocmirea inventarului, tutorele este în drept să obţină toate informațiile şi documentele necesare de la orice persoană publică sau privată, fără a-i putea fi opus secretul profesional, secretul bancar sau caracterul personal al datelor. 
    (3) Dacă inventarul nu a fost întocmit sau se confirmă că acesta este incomplet ori inexact, persoana ocrotită, iar după decesul acesteia – succesorul, poate face dovada valorii şi componenţei bunurilor prin orice mijloace de probă. 
    Articolul 4874. Actele juridice care nu sînt supuse autorizării
    (1) Tutorele poate încheia doar actele juridice de conservare şi, sub rezerva dispoziţiilor art. 4863 alin. (2), actele de administrare necesare administrării patrimoniului persoanei ocrotite.
    (2) Tutorele acţionează de sine stătător în instanţa de judecată pentru a apăra drepturile patrimoniale ale persoanei ocrotite.
    (3) Prin derogare de la dispoziţiile legale, contractul de locaţiune încheiat de către tutore în calitate de locator nu acordă persoanei ocrotite în calitatea sa de locatar, față de care a încetat tutela, niciun drept de preemţiune la expirarea contractului de locaţiune. Aceste dispoziţii nu se aplică contractului de locaţiune încheiat înainte de instituirea tutelei şi prelungit de către tutore.
    Articolul 4875. Actele juridice supuse autorizării
    (1) Dacă hotărîrea judecătorească prin care se instituie sau se modifică măsura de ocrotire sau legea nu prevede altfel, următoarele acte juridice, încheiate în numele persoanei ocrotite, nu produc efecte juridice decît după autorizare din partea consiliului de familie sau, în absenţa acestuia, a autorităţii tutelare:
    [Art.4875al.(1) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    a) contractul de vînzare-cumpărare şi alte acte juridice de dispoziţie;
    b) contractul de locaţiune şi alte acte juridice de administrare a bunurilor persoanei ocrotite al căror termen depăşeşte termenul măsurii de ocrotire;
    с) contractul de tranzacţie;
    d) contractul de partaj al bunurilor comune;
    e) actul de acceptare sau renunţare la moştenire;
    f) contractul de primire a unui împrumut;
    g) contractul dintre tutore sau persoanele afiliate acestuia şi persoana ocrotită, cu excepţia actelor cu titlu gratuit, încheiate în folosul persoanei ocrotite. La încheierea acestui act juridic, tutorele se consideră că are un interes care contravine interesului persoanei ocrotite. 
    (2) Decizia de autorizare trebuie să determine condiţiile esenţiale ale actului juridic şi, după caz, preţul sau altă contraprestaţie. Autorizarea nu este necesară în caz de vînzare silită ori în cazul exercitării dreptului de gaj sau ipotecă.
    (3) Autorizarea unui act juridic de dispoziţie privitor la un drept real al persoanei ocrotite asupra unui bun imobil sau a unei cote în capitalul unei persoane juridice de drept privat se poate acorda doar după evaluarea valorii de piaţă a acestora. 
    (4) Este posibilă dispunerea de dreptul real prevăzut la alin. (3) contra unui preţ sau altei contraprestaţii mai mici decît valoarea sa de piaţă doar din motive întemeiate, bazate exclusiv pe interesul persoanei ocrotite, care va fi argumentat în decizia de autorizare. 
    (5) Persoana care încheie actul juridic în numele persoanei ocrotite este obligată, fără întîrziere, să depună la autoritatea tutelară o copie de pe actul juridic autorizat conform dispoziţiilor prezentului articol, precum şi copiile de pe elementele de probă care demonstrează executarea obligaţiilor apărute din actul juridic respectiv.
    Articolul 4876. Actele juridice interzise
    (1) Nu pot fi autorizate, iar tutorele nu este în drept să încheie:
    a) acte privind înstrăinarea gratuită a bunurilor sau a drepturilor persoanei ocrotite, inclusiv privind remiterea datoriei, renunţarea gratuită la un drept dobîndit, eliberarea unei garanţii reale sau personale constituite în folosul persoanei ocrotite, fără ca obligaţia garantată să fi fost stinsă integral, precum şi acte privind constituirea unei garanţii reale sau personale pentru a garanta obligaţiile unui terţ;
    b) acte privind dobîndirea de la un terţ a unui drept sau a unei creanţe pe care acesta o are faţă de persoana ocrotită;
    c) acte privind exercitarea activității de întreprinzător sau profesionale în numele persoanei ocrotite. 
    (2) Excepţie de la prevederile alin. (1) lit. a) fac donaţiile neînsemnate pentru îndeplinirea unor obligaţii morale.
§ 4. Pregătirea, verificarea şi aprobarea dării de seamă
    Articolul 4877. Darea de seamă anuală
    (1) Tutorele întocmeşte anual o dare de seamă privind administrarea patrimoniului, la care se anexează documentele primare.
    (2) La întocmirea dării de seamă, tutorele va solicita instituţiilor la care sînt deschise conturi în numele persoanei ocrotite descifrarea operaţiunilor pentru anul de referinţă, fără a i se putea opune secretul profesional, secretul bancar sau caracterul personal al datelor.
    (3) Tutorele este obligat să asigure confidenţialitatea dării de seamă. Copiile de pe darea de seamă şi de pe documentele primare se remit de către tutore persoanei ocrotite, dacă aceasta are cel puţin 16 ani, precum şi tutorelui supleant, dacă a fost desemnat, şi, dacă tutorele consideră necesar, altor persoane însărcinate cu ocrotirea.
    (4) După audierea persoanei ocrotite şi obţinerea consimţămîntului ei, dacă aceasta a împlinit vîrsta de 16 ani şi dacă starea ei permite, autoritatea tutelară poate să autorizeze remiterea copiilor de pe darea de seamă şi de pe documentele primare sau o parte din acestea soţului, părintelui sau unei alte persoane apropiate dacă aceştia au un interes legitim.
    Articolul 4878. Verificarea dării de seamă
    (1) Tutorele depune anual darea de seamă privind administrarea patrimoniului, împreună cu documentele primare, în vederea verificării acestora de către autoritatea tutelară. 
    (2) Dacă a fost desemnat un tutore supleant, el va verifica darea de seamă înainte de transmiterea acesteia împreună cu observaţiile sale.
    (3) Pentru verificarea dării de seamă, autoritatea tutelară este în drept să obțină datele prevăzute la art. 4877 alin. (2).
    (4) Autoritatea tutelară poate dispune verificarea dării de seamă de către tutorele supleant, dacă acesta a fost desemnat.
    (5) Dacă a fost instituit consiliul de familie, autoritatea tutelară poate dispune verificarea şi aprobarea darii de seamă de către acesta. 
    Articolul 4879. Scutirea de obligaţia întocmirii dării de seamă
    Dacă tutela nu a fost încredinţată unui ocrotitor autorizat, autoritatea tutelară poate, prin derogare de la dispoziţiile art. 4877 şi 4878 şi avînd în vedere valoarea neînsemnată a patrimoniului persoanei ocrotite, să scutească tutorele de obligația întocmirii dării de seamă. 
    Articolul 4880. Auditarea dării de seamă
    În cazul în care componenţa și valoarea patrimoniului persoanei ocrotite justifică și permit efectuarea verificării şi aprobării dării de seamă de către un expert sau auditor, autoritatea tutelară poate dispune acest lucru pe cheltuiala persoanei ocrotite și luînd în considerare interesul patrimonial al persoanei ocrotite. 
    Articolul 4881. Darea de seamă la încetarea calităţii de tutore
    (1) La încetarea calității de tutore, tutorele este obligat să întocmească o dare de seamă a operaţiunilor intervenite de la întocmirea ultimei dări de seamă anuale şi să o supună verificării şi aprobării conform art. 4878 şi 4880.
    (2) În termen de 3 luni de la încetarea calităţii de tutore, tutorele sau succesorii lui sînt obligaţi să remită copiile de pe dările de seamă pentru ultimii 3 ani şi de pe darea de seamă indicată la alin. (1) persoanei însărcinate cu administrarea bunurilor persoanei ocrotite sau succesorilor acesteia și, după caz, persoanei care a dobîndit capacitate deplină de exerciţiu, dacă nu le-a primit.
    (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) nu se aplică în cazul prevăzut la art. 4865.
    (4) Tutorele este obligat să remită persoanelor indicate la alin. (2) documentele primare necesare continuării administrării bunurilor persoanei ocrotite sau să asigure devoluţiunea patrimoniului succesoral, precum şi actul inventarierii iniţiale şi actualizările întocmite.

    [Secțiunea 3 introdusă prin LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297]
Secţiunea a 4-a
Dispoziţii comune privind tutela și curatela
minorilor şi măsurile de ocrotire

§ 1. Autoritatea tutelară
    Articolul 4882. Autoritatea tutelară şi competenţa în domeniul măsurilor
                            de ocrotire
    (1) Autorităţi tutelare sînt autorităţile administraţiei publice locale.
    (2) Autoritatea tutelară de la domiciliul sau reşedinţa temporară a persoanei fizice minore ori a persoanei supuse unei măsuri de  ocrotire (denumită în sensul prezentei secțiuni – persoană ocrotită) supraveghează activitatea tutorelui, curatorului sau altei persoane însărcinate cu ocrotirea.
    [Art.4882al.(2) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (3) Autoritatea tutelară:
    a) exercită atribuţiile prevăzute expres de lege în domeniul măsurilor de ocrotire;
    b) îndeplinește alte atribuţii de supraveghere a exercitării măsurii de ocrotire, cu excepţia celor date prin lege în competenţa instanţei de judecată şi consiliului de familie;
    c) ţine dosarul personal al persoanei ocrotite, îl transmite instanţei de judecată şi asigură restituirea lui după finalizarea procesului. 
    Articolul 4883. Procedura aplicabilă autorităţii tutelare
    La luarea deciziei cu privire la tutela și curatela minorului, precum și la măsurile de ocrotire, autoritatea tutelara va respecta dispozițiile prezentei secţiuni. 
    Articolul 4884. Audierea persoanei ocrotite
    (1) Autoritatea tutelară trebuie să audieze persoana ocrotită care a împlinit vîrsta de 10 ani. Aceasta poate fi însoţită de o altă persoană pe care a ales-o, care nu va avea calitatea de reprezentant al său.
    (2) Audierea persoanei ocrotite se poate desfăşura la sediul autorităţii tutelare, la domiciliul sau reşedinţa temporară a persoanei, în instituţia de tratament sau instituţia socială, precum şi în orice alt loc corespunzător.
   
[Art.4884al.(2) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (3) Audierea are loc în şedinţă închisă, la care pot participa persoanele enumerate la art. 4830 alin. (1). Persoana poate solicita să fie audiată în regim individual şi închis, fiind însoţită, la dorinţă, de o persoana de încredere. Dacă autoritatea tutelară consideră necesar, persoana ocrotită poate fi audiată în prezenţa celorlalţi participanţi. 
    (4) Dacă consideră oportun, autoritatea tutelară poate efectua audierea persoanei în prezenţa medicului care o tratează sau în prezenţa altei persoane pertinente. 
    (5) Autoritatea tutelară va depune toate eforturile posibile pentru a constata dorinţele şi sentimentele persoanei ocrotite privind decizia care urmează a fi luată, folosind metodele de comunicare care corespund stării sau situaţiei persoanei audiate. 
    Articolul 4885. Audierea persoanei ocrotite la locul aflării
    În cazul în care prezența persoanei nu este posibilă din motive obiective, autoritatea tutelară asigură audierea acesteia la locul aflării ei, constatînd prin actul său, după caz, imposibilitatea comunicării cu aceasta.
    Articolul 4886. Dezbaterea în contradictoriu a chestiunii
    La cererea oricărei persoane interesate sau din oficiu, autoritatea tutelară poate dispune ca soluţionarea unei chestiuni să se desfăşoare în contradictoriu.
    Articolul 4887. Dreptul la asistenţă juridică
    (1) În cadrul oricărei proceduri desfăşurate de autoritatea tutelară, minorul care a împlinit vîrsta de 10 ani și persoana supusă unei măsuri de ocrotire îşi pot alege un avocat sau pot solicita desemnarea unui avocat care acordă asistenţă juridică garantată de stat, indiferent de opinia sau opoziţia persoanei însărcinate cu ocrotirea.
    (2) Dreptul de a fi asistat de un avocat ales sau de un avocat care acordă asistenţă juridică garantată de stat va fi adus la cunoştinţa persoanei ocrotite în textul citaţiei şi la prima prezentare a acesteia.
    (3) Dacă, pe durata desfăşurării procedurii de către autoritatea tutelară, persoana ocrotită nu este asistată de avocat, la cererea acesteia, în cazul în care a împlinit vîrsta de 10 ani, autoritatea tutelară solicită coordonatorului oficiului teritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat desemnarea unui avocat, care va dispune de împuternicirile unui reprezentant legal în procedura respectivă.
    (4) Asistenţa juridică prevăzută la alin. (3) se acordă gratuit.
    Articolul 4888. Audierea altor persoane
    La cererea participanţilor sau din oficiu, autoritatea tutelară audiază persoanele indicate la art. 4830 alin. (1).
    Articolul 4889. Efectuarea constatărilor
    La cererea participanţilor sau din oficiu, autoritatea tutelară poate dispune efectuarea unei anchete sociale sau efectuarea unor constatări, evaluări sau expertize.
    Articolul 4890. Consultarea dosarului personal
    (1) Pot lua cunoştinţă cu materialele dosarului personal şi efectua extrase şi copii de pe acestea persoana ocrotită sau persoana însărcinată cu ocrotirea, precum şi avocaţii acestora. 
    (2) În cazul în care cererea de consultare a dosarului este depusă de către persoana ocrotită, autoritatea tutelară poate, prin decizie motivată, comunicată persoanei ocrotite, să excludă unul sau mai multe acte din dosar dacă acestea ar putea cauza un prejudiciu moral grav. 
    (3) Avocatul persoanei ocrotite poate să facă extrase şi copii de pe materialele dosarului. Avocatului i se interzice să transmită copiile astfel obţinute către persoana ocrotită sau terţi.
    (4) Copiile de pe deciziile consiliului de familie, de pe deciziile autorităţii tutelare şi de pe hotărîrile judecătoreşti, aferente tutelei și curatelei minorilor și măsurilor de ocrotire, se păstrează în dosarul personal şi se pot elibera doar participanţilor şi persoanelor care au participat la luarea deciziilor ori au fost vizate în decizii sau hotărîri.
    (5) Terţii care justifică un interes legitim pot obţine copii de pe dispozitivul deciziilor şi hotărîrilor menţionate la alin. (4) cu autorizarea autorităţii tutelare. 
    Articolul 4891. Decizia autorităţii tutelare
    (1) Autoritatea tutelară soluţionează cererile care îi sînt adresate în termen de 30 de zile de la data depunerii dacă acestea nu necesită obținerea unor informaţii suplimentare, prezentarea de probe suplimentare sau orice altă cercetare, cu excepţia cazurilor în care autoritatea tutelară dispune efectuarea unei dezbateri în contradictoriu conform art. 4886. Autoritatea tutelară va avertiza petiţionarul despre aceasta şi îl va informa despre data la care se va lua decizia.
    (2) Deciziile autorităţii tutelare în chestiunile privind tutela și curatela minorilor și măsurile de ocrotire trebuie să fie motivate şi adoptate într-un termen care nu va depăşi 3 luni din data depunerii cererii respective. Dispozitivul deciziei se comunică persoanei ocrotite, persoanei însărcinate cu ocrotirea şi, după caz, membrilor consiliului de familie în termen de 3 luni din data luării acesteia. 
§ 2. Consiliul de familie
    Articolul 4892. Convocarea consiliului de familie
    (1) Şedinţa consiliului de familie se convoacă de către autoritatea tutelară la cererea:
    a) a  2 membri din consiliu;
    b) tutorelui sau tutorelui supleant;
    c) minorului pus sub curatelă sau tutelă care a împlinit vîrsta de 10 ani;
    d) persoanei supuse unei măsuri de ocrotire.
    (2) Înştiinţarea despre şedinţă se expediază membrilor consiliului cu cel puţin 10 zile înainte de data desfăşurării şedinţei. 
    (3) Membrii consiliului de familie sînt obligaţi să se prezinte personal la şedinţă. Membrului care, fără motiv întemeiat, nu se prezintă la şedinţă i se poate revoca calitatea respectivă.
    (4) Prin hotărîrea judecătorească în baza căreia se desemnează membrii consiliului de familie sau printr-o hotărîre ulterioară, la cererea unui membru sau din oficiu, instanţa de judecată poate stabili faptul că consiliul adoptă decizii fără participarea autorităţii tutelare. 
    Articolul 4893. Şedinţa consiliului de familie
    Şedinţa consiliului de familie este deliberativă şi în cadrul acesteia pot fi adoptate decizii dacă la ea participă majoritatea membrilor consiliului cu drept de vot. În cazul în care nu există cvorum, autoritatea tutelară poate convoca o şedinţă repetată sau, în caz de urgenţă, poate lua o decizie de sine stătător. 
    Articolul 4894. Adoptarea deciziei consiliului de familie fără convocarea în şedinţă
                            (prin corespondență)
    (1) Dacă autoritatea tutelară consideră că consiliul de familie se poate pronunţa pe o problemă fără a se convoca în şedinţă, aceasta va comunica fiecărui membru textul deciziei, anexînd explicaţiile necesare.
    (2) Membrului care, fără motiv întemeiat, nu îşi exprimă votul i se poate revoca calitatea respectivă.
    Articolul 4895. Adoptarea deciziei de către consiliul de familie
    (1)    Decizia consiliului de familie se adoptă cu votul majorităţii membrilor cu drept de vot. 
    (2) Fiecare membru al consiliului de familie, cu excepția tutorelui și, după caz, a curatorului, are dreptul la un vot, care nu este transmisibil. 
    (3) Membrul consiliului de familie este obligat să declare dacă are un interes direct sau indirect în privinţa chestiunii supuse dezbaterii (conflictul de interese) şi să se abţină de la vot. Prezența membrului aflat în conflict de interese se ia în calcul la determinarea cvorumului pentru adoptarea deciziei, dar votul acestuia nu se ia în considerare la adoptarea deciziei vizate de conflictul de interese. Dispoziţiile legale privind conflictul de interese în cazul reprezentării la încheierea actelor juridice se aplică în mod corespunzător. 
    Articolul 4896. Secretul şedinţelor consiliului de familie
    (1) Şedinţele consiliului de familie sînt închise.
    (2) Membrii consiliului de familie sînt obligaţi să păstreze confidenţialitatea datelor în relaţiile cu terţii.
    (3) Persoana ocrotită poate asista la şedinţa consiliului doar cu titlu consultativ, cu excepţia cazului cînd autoritatea tutelară consideră că aceasta ar contraveni interesului persoanei ocrotite.
    (4) Deciziile consiliului de familie trebuie să fie motivate. Dacă decizia nu este adoptată în unanimitate, opinia fiecărui membru se va anexa la decizie.
    Articolul 4897. Întocmirea deciziei consiliului de familie
    (1) Fiecare membru prezent la şedinţa consiliului de familie trebuie să semneze decizia adoptată în cadrul şedinţei.
    (2) În decurs de 10 zile din data adoptării deciziei, președintele ales al şedinţei consiliului de familie depune decizia adoptată la autoritatea tutelară.
    Articolul 4898. Opoziţia autorităţii tutelare
    (1) Dacă autoritatea tutelară constată că decizia consiliului de familie contravine intereselor persoanei ocrotite sau dorinţelor şi sentimentelor acesteia, trebuie să facă opoziţie la decizia consiliului de familie în termen de 15 zile de la data recepționării conform art. 4897 alin. (2), prin luarea unei decizii privind opoziția în acest sens, care nu se supune contestării.
    (2) Prin cerere motivată, persoana ocrotită sau persoana însărcinată cu ocrotirea poate să facă opoziţie la decizia consiliului de familie în termen de 15 zile de la recepţionarea acesteia de către autoritatea tutelară conform art. 4897 alin. (2). 
    (3) În cazul existenţei unei opoziţii conform alin. (1) sau (2), autoritatea tutelară, în termen de 10 zile din data depunerii cererii respective, va convoca consiliul de familie şi va organiza desfăşurarea unei noi ședințe, pe care o va prezida, fără a avea drept de vot, pentru a se delibera din nou asupra chestiunii faţă de care s-a făcut opoziţia. 
    (4) Decizia consiliului de familie produce efecte juridice după expirarea termenului de 15 zile de la recepţionarea acesteia de către autoritatea tutelară conform art. 4897 alin. (2) dacă pe parcursul termenului dat nu s-a făcut opoziţie. 
§ 3. Contestarea deciziilor autorităţii tutelare
și ale consiliului de familie
    Articolul 4899. Contestarea în instanţa de judecată
    (1) Deciziile autorităţii tutelare, precum şi deciziile consiliului de familie, adoptate conform art. 4898 alin. (3), pot fi contestate în instanţa de judecată în termen de 30 de zile de la data adoptării acestora, cu excepţia cazului cînd contestarea se depune de către persoana ocrotită, persoana însărcinată cu ocrotirea şi autoritatea  tutelară, în acest caz, termenul de contestare curgînd din data comunicării dispozitivului deciziei. În cazul contestării deciziei autorităţii tutelare, depunerea unei cereri prealabile nu este necesară.
    (2) Decizia contestată se anulează de către instanţa de judecată, în tot sau în parte, în cazul în care:
    a) este ilegală în fond ca fiind emisă contrar prevederilor legii;
    b) este ilegală ca fiind emisă cu încălcarea competenţei;
    c) este ilegală ca fiind emisă cu încălcarea esenţială a procedurii stabilite. 
    (3) La cererea persoanei care depune contestaţia sau din oficiu, instanţa de judecată, pe lîngă anularea deciziei contestate, dispune fie obligarea emitentului să adopte o nouă decizie, fie pronunţarea unei hotărîri judecătoreşti prin care va soluţiona fondul chestiunii vizate de decizia contestată. 
    Articolul 48100. Persoanele care au dreptul de a depune contestaţie
    (1) Contestaţia poate fi depusă de către persoanele enumerate la art. 4830 alin. (1), precum şi de către persoanele însărcinate cu ocrotirea, chiar dacă acestea nu au participat la procedura desfăşurată de autoritatea tutelară sau la şedinţa consiliului de familie.
    (2) Citaţia despre judecarea contestaţiei se va expedia tuturor persoanelor care au dreptul de a depune contestaţie şi care vor avea dreptul să participe la examinarea acesteia.
    (3) Instanţa de judecată care soluţionează contestaţia decide din oficiu asupra suspendării sau nesuspendării deciziei contestate, ţinînd cont de interesele persoanei ocrotite.
    [Secțiunea 4 introdusă prin LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297]
Secţiunea a 5-a
Declararea persoanei dispărute fără veste sau decedate
    [Secțiunea 5 denumirea introdusă prin LP66 din 13.04.17, MO171-180/02.06.17 art.297]
    Articolul 49. Declararea persoanei dispărută fără veste
    (1) Persoana fizică poate fi declarată dispărută fără veste dacă lipseşte de la domiciliu şi a trecut cel puţin un an din ziua primirii ultimelor ştiri despre locul aflării ei. Dispariţia se declară de instanţa de judecată la cererea persoanei interesate.
    (2) În cazul imposibilităţii de a se determina ziua primirii ultimelor informaţii despre dispărut, termenul pentru declararea dispariţiei fără veste va începe să curgă din prima zi a lunii următoare celei în care au fost primite ultimele informaţii despre dispărut, iar în cazul imposibilităţii de a determina această lună, de la întîi ianuarie al următorului an.
    Articolul 50. Protecţia bunurilor celui dispărut fără veste
    (1) Dacă este necesară administrarea permanentă a patrimoniului persoanei declarate dispărută fără veste, instanţa de judecată numeşte un administrator, cu care autoritatea tutelară încheie un contract de administrare fiduciară. La cererea persoanei interesate, instanţa de judecată poate numi un administrator şi înainte de expirarea unui an din ziua primirii ultimilor ştiri despre locul aflării persoanei dispărute.
    (2) Declararea dispariţiei persoanei nu atrage modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor acesteia.
    Articolul 51. Efectele apariţiei persoanei declarate dispărută fără veste
    (1) Dacă persoana declarată dispărută fără veste apare sau dacă sînt ştiri despre locul aflării ei, instanţa de judecată, la cererea persoanei interesate, anulează hotărîrea de declarare a dispariţiei şi desfiinţează, după caz, administrarea fiduciară a patrimoniului acesteia.
    (2) Cel declarat dispărut poate cere administratorului fiduciar repararea prejudiciului cauzat prin administrarea necorespunzătoare a patrimoniului său.
    Articolul 52. Declararea persoanei decedată
    (1) Persoana poate fi declarată decedată prin hotărîre a instanţei de judecată dacă timp de 3 ani la domiciliul său lipsesc ştiri despre locul unde se află sau după 6 luni dacă a dispărut în împrejurări ce prezentau o primejdie de moarte sau care dau temei a presupune că a decedat în urma unui anumit accident.
    (2) Un militar sau o altă persoană dispărută fără veste în legătură cu acţiuni militare poate fi declarată decedată numai după expirarea a 2 ani de la încetarea acţiunilor militare.
    (3) Ziua morţii persoanei declarate decedată se consideră ziua la care hotărîrea judecătorească privind declararea decesului ei a rămas definitivă. Dacă o persoană dispărută în împrejurări care prezentau o primejdie de moarte sau care dau temei de a presupune că a decedat în urma unui accident este declarată decedată, instanţa de judecată poate să declare ca dată a decesului ziua morţii ei prezumate.
    (4) Declararea decesului produce aceleaşi efecte juridice ca şi decesul fizic constatat.
    Articolul 53. Efectele apariţiei persoanei declarate decedată
    (1) În cazul apariţiei sau descoperirii locului de aflare a persoanei declarate decedată, instanţa de judecată anulează hotărîrea privind declararea decesului ei.
    (2) Independent de momentul apariţiei sale, persoana declarată decedată poate cere de la oricare altă persoană să-i restituie bunurile care s-au păstrat şi care au trecut cu titlu gratuit la aceasta după declararea decesului său.
    (3) Dobînditorul cu titlu oneros nu este obligat să restituie bunurile dacă nu se dovedeşte că la data dobîndirii lor ştia sau trebuia să știe că cel declarat decedat este în viaţă. Dacă bunurile nu s-au păstrat, dobînditorul de rea-credinţă este obligat să restituie valoarea lor.
    [Art.53 al.(3) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (4) Dacă bunurile persoanei declarate decedată au trecut pe baza dreptului de succesiune la stat şi au fost vîndute, după anularea hotărîrii de declarare a decesului persoanei i se restituie suma realizată din vînzarea bunurilor.
    Articolul 54. Înregistrarea de stat a actelor de stare civilă
    (1) Înregistrării de stat sînt supuse următoarele acte de stare civilă:
    a) naşterea;
    b) adopţia;
    c) stabilirea paternităţii;
    d) încheierea căsătoriei;
    e) desfacerea căsătoriei;
    f) schimbarea numelui;
    g) decesul.
    (2) Înregistrarea actelor de stare civilă se efectuează de către organele de înregistrare a actelor de stare civilă prin înscrierea datelor în registrele actelor de stare civilă şi eliberarea de certificate în baza acestor înscrieri.
    (3) Organele care efectuează înregistrarea actelor de stare civilă, procedura de înregistrare a acestor acte, procedura de rectificare şi modificare a lor, restabilirea şi anularea înscrierilor actelor de stare civilă, forma registrelor actelor de stare civilă şi a certificatelor, precum şi modalitatea şi termenele de păstrare a registrelor actelor de stare civilă, se stabilesc prin lege.
Capitolul II
PERSOANA JURIDICĂ
S e c ţ i u n e a 1
DISPOZIŢII GENERALE
§1. Dispoziții comune
    [Denumirea secțiunii 1 introdusă prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    Articolul 55. Noţiunea de persoană juridică
    (1) Persoana juridică este subiectul de drept constituit în condițiile legii, avînd o organizare de sine stătătoare și un patrimoniu propriu și distinct, afectat realizării unui anumit scop conform cu legea, ordinea publică și bunele moravuri.
 
   [Art.55 al.(1) în redacția LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (11) Persoană juridică poate să dobîndească şi să exercite în nume propriu drepturi patrimoniale şi personale nepatrimoniale, să-şi asume obligaţii, poate fi reclamant şi pîrît în instanţă de judecată.
    [Art.55 al.(11) introdus prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (2) Persoana juridică poate fi organizată în mod corporativ sau în baza calităţii de membru, poate fi dependentă sau independentă de un anumit număr de membri, poate avea scop lucrativ sau nelucrativ.
    (3) În funcţie de participare la constituirea patrimoniului persoanei juridice, fondatorii (membrii) au sau nu au drepturi de creanţă faţă de ea. Persoane juridice în a căror privinţă fondatorii (membrii) au drepturi de creanţă sînt societăţile comerciale şi cooperativele. Persoane juridice în a căror privinţă fondatorii (membrii) nu au drepturi de creanţă sînt organizaţiile necomerciale.
    Articolul 56. Regimul juridic aplicabil persoanelor juridice străine
    Persoanele juridice străine sînt asimilate, în condiţiile legii, cu persoanele juridice ale Republicii Moldova.
    Articolul 57. Tipurile de persoane juridice
    Persoanele juridice sînt de drept public sau de drept privat care, în raporturile civile, sînt situate pe poziţii de egalitate.
    Articolul 58. Persoanele juridice de drept public
    (1) Statul şi unităţile administrativ-teritoriale participă la raporturile juridice civile pe poziţii de egalitate cu celelalte subiecte de drept. Atribuţiile statului şi ale unităţilor administrativ-teritoriale se exercită în asemenea raporturi de organele acestora, în conformitate cu competenţa lor.
    (2) Organele împuternicite să exercite o parte din funcţiile (atribuţiile) Guvernului posedă personalitate juridică doar dacă aceasta decurge din prevederile legii sau, în cazurile expres prevăzute de lege, din actele autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale.
    (3) Prin derogare de la prevederile alin.(2), persoanele juridice de drept public se pot înfiinţa şi altfel, în cazuri expres prevăzute de lege.
    (4) Următoarele articole ale acestui capitol nu se aplică persoanelor juridice de drept public, cu excepţia cazurilor prevăzute expres.
    Articolul 59. Persoane juridice de drept privat
    (1) Persoanele juridice de drept privat se pot constitui liber doar în una din formele prevăzute de lege.
    (2) Persoanele juridice de drept privat pot avea scop lucrativ (comercial) şi scop nelucrativ (necomercial).
    Articolul 60. Capacitatea de folosinţă a persoanei juridice
    (1) Capacitatea de folosinţă a persoanei juridice se dobîndeşte la data înregistrării de stat şi încetează la data radierii ei dinregistrul de publicitate prevăzut de lege.
    [Art.60 al.(1) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (2) Persoana juridică cu scop lucrativ poate desfăşura orice activitate neinterzisă de lege, chiar dacă nu este prevăzută în actul de constituire.
    (3) Persoana juridică cu scop nelucrativ poate desfăşura numai activitatea prevăzută de lege şi de actul de constituire.
    (4) Persoanele juridice de drept public participă la circuitul civil în măsura în care aceasta este necesar atingerii scopurilor sale. Ele sînt asimilate persoanelor juridice de drept privat în măsura în care participă la circuitul civil.
    (5) Persoana juridică poate practica anumite tipuri de activităţi, a căror listă este stabilită de lege, doar în baza unui permis special (licenţă). Dreptul persoanei juridice de a practica activitatea pentru care este necesară licenţă apare în momentul obţinerii ei sau în momentul indicat în ea şi încetează o dată cu expirarea, suspendarea sau retragerea licenţei dacă legea nu prevede altfel.
    [Art.60 al.(5) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (6) Persoana juridică poate fi limitată în drepturi doar în cazurile şi în modul prevăzut de lege.
    Articolul 61. Capacitatea de exercițiu a persoanei juridice
    (1) Persoana juridică își exercită, de la data constituirii, drepturile și își execută obligațiile prin administrator. Persoana juridică poate avea unul sau mai mulți administratori.
    (2) Are calitatea de administrator persoana fizică sau, în cazurile expres prevăzute de lege, persoana juridică care, în condițiile legii și ale actului de constituire, este desemnată să acționeze, în raporturile cu terții, individual sau colectiv, în numele și pe contul persoanei juridice. Persoana juridică cu scop lucrativ poate avea în calitate de administrator o altă persoană juridică.
    (3) În raporturile cu terții, persoana juridică este angajată prin actele juridice ale organelor sale competente, cu excepția cazului cînd actele astfel încheiate depășesc limitele împuternicirilor sale prevăzute de lege. Dispozițiile actului de constituire ori hotărîrile organelor persoanei juridice care limitează împuternicirile conferite de lege administratorului sînt inopozabile terților, chiar dacă au fost îndeplinite formalitățile de publicitate.
    (4) Înregistrarea administratorului sau altei persoane cu drept de reprezentare a persoanei juridice în registrul de publicitate prevăzut de lege face inopozabilă terților orice încălcare cu privire la desemnarea acestora, cu excepția cazului în care persoana juridică demonstrează că terții în cauză cunoșteau încălcarea.
    (5) În cazul în care persoana juridică are mai mulți administratori, fiecare dintre ei poate acționa în mod individual în numele și pe contul persoanei juridice, cu excepția cazului cînd obligativitatea consimțămîntului suplimentar al altui administrator sau al tuturor administratorilor rezultă expres din lege sau din actul de constituire. O asemenea excepție este opozabilă terților doar dacă este notată în registrul de publicitate în care este înregistrată persoana juridică respectivă. În orice caz, oricare dintre administratori are împuternicirea de a recepționa în mod individual acte juridice sau alte notificări.
    (6) Raporturilor juridice dintre persoana juridică și administrator li se aplică dispozițiile legale cu privire la reprezentare și mandat dacă legea sau actul de constituire nu prevede altfel.
    (7) Persoana juridică trebuie să aibă cel puțin un administrator. În cazul în care administratorul nu este desemnat, membrii sau creditorii persoanei juridice pot cere instanței de judecată desemnarea acestuia. Administratorul desemnat de instanța de judecată este revocat de aceasta în cazul în care organul competent al persoanei juridice decide desemnarea organului executiv. Pînă la desemnarea administratorului, persoana juridică este reprezentată de către oricare dintre membrii săi în scopul recepționării actelor juridice sau altor notificări. Membrul va transmite de îndată administratorului desemnat toate actele juridice și alte notificări primite.
   
[Art.61 în redacția LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    Articolul 62. Actele de constituire ale persoanei juridice
    (1) Persoana juridică activează în baza contractului de constituire sau în baza contractului de constituire şi a statutului, sau doar în baza statutului. Persoanele juridice de drept public, iar în cazurile prevăzute de lege, şi persoanele juridice de drept privat cu scop nelucrativ activează în baza normelor generale cu privire la organizaţiile de tipul respectiv.
    (2) Contractul de constituire a persoanei juridice se încheie, iar statutul se aprobă de către fondatorii (membrii) ei. Persoana juridică constituită de către un singur fondator activează în baza statutului aprobat de acesta.
    (3) Actele de constituire ale persoanei juridice trebuie să conţină denumirea şi sediul ei, modul de administrare a activităţii şi alte date prevăzute de lege pentru persoanele juridice de tipul respectiv. În actele de constituire ale persoanei juridice cu scop nelucrativ se stabileşte obiectul şi scopurile activităţii ei.
    Articolul 63. Înregistrarea de stat a persoanei juridice
    (1) Persoana juridică se consideră constituită în momentul înregistrării ei de stat dacă legea nu prevede altfel.
    [Art.63 al.(1) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (2) Persoana juridică de drept public se consideră constituită la data intrării în vigoare a actului prin care se dispune constituirea sa, dacă acesta nu prevede o altă dată.
   
[Art.63 al.(2) în redacția LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (3) Persoana juridică este pasibilă de înregistrare de stat în modul prevăzut de lege. Datele înregistrării de stat se înscriu în registrul de publicitate prevăzut de lege, fiind accesibile oricărei persoane.
   
[Art.63 al.(3) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (4) Încălcarea modului, prevăzut de lege, de constituire a persoanei juridice sau faptul că actul de constituire nu este în conformitate cu legea atrage refuzul înregistrării de stat a persoanei juridice. Nu se admite refuzul înregistrării din motivul inoportunităţii constituirii persoanei juridice.
    (5) Persoana juridică este supusă reînregistrării de stat doar în cazurile prevăzute de lege.
    (6) Dacă s-a acționat în numele unei persoane juridice în curs de constituire înainte ca aceasta să fi dobîndit personalitate juridică și dacă persoana juridică nu își asumă ulterior obligațiile ce rezultă din acțiunile în cauză ori dacă persoana juridică nu se mai constituie, persoanele care au acționat răspund solidar pentru acțiunile în cauză, în absența unei clauze contractuale contrare.
   
[Art.63 al.(6) introdus prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    Articolul 64. Registrele de publicitate privind persoanele juridice
    (1) Pînă în momentul în care faptul nu a fost înregistrat în registrul de publicitate prevăzut de lege, persoana în al cărei interes faptul trebuia înregistrat nu poate să-l opună terților, cu excepția cazului cînd demonstrează că terțul cunoștea sau trebuia să cunoască faptul.
    (2) Dacă faptul este înregistrat în registrul de publicitate prevăzut de lege, terțul trebuie să-l recunoască în raport cu sine. Această prevedere nu se aplică pentru actele juridice săvîrșite în decursul a 15 zile din momentul cînd faptul a fost făcut public, în măsura în care terțul demonstrează că nu a știut și nici nu trebuia să știe despre acest fapt.
    (3) În cazul în care faptul care trebuia înregistrat a fost înregistrat în mod greșit ori comunicat terțului în mod greșit, terțul poate opune faptul făcut public persoanei în al cărei interes trebuia înregistrat, cu excepția cazului cînd terțul știa despre neveridicitate.
    [Art.64 în redacția LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    Articolul 65. Durata persoanei juridice
    (1) Persoana juridică este perpetuă dacă legea sau actele de constituire nu prevăd altfel.
    (2) La expirarea termenului stabilit pentru existenţa persoanei juridice, aceasta se dizolvă dacă pînă la acel moment actele de constituire nu se modifică.
    Articolul 66.
Denumirea persoanei juridice
    (1) Persoana juridică participă la raporturile juridice numai sub denumire proprie, stabilită prin actele de constituire şi înregistrată în modul corespunzător.
    (2) Denumirea persoanei juridice trebuie să includă, în limba de stat, forma juridică de organizare.
    (3) Persoana juridică nu poate fi înregistrată dacă denumirea ei coincide cu denumirea unei alte persoane juridice înregistrate deja.
    (4) Se interzice utilizarea în denumirea persoanei juridice a sintagmelor ce contravin prevederilor legale sau normelor morale, precum şi a numelor proprii, dacă acestea nu coincid cu numelemembrilor la constituirea organizaţiei şi dacă nu există în acest sens acordul persoanei respective sau al moştenitorilor ei cu privire la folosirea numelui.
    [Art.66 al.(4) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (5) Persoana juridică nu poate folosi în denumirea sa cuvinte sau abrevieri care ar induce în eroare cu privire la forma sa.
    (6) Persoana juridică a cărei denumire este înregistrată are dreptul să o utilizeze. Cel care foloseşte denumirea unei alte persoane juridice este obligat, la cererea ei, să înceteze utilizarea denumirii şi să îi repare prejudiciul.
    (7) Persoana juridică este obligată să publice un aviz în “Monitorul Oficial al Republicii Moldova” despre modificarea denumirii, sub sancţiunea plăţii dedespăgubiri.
   
[Art.66 al.(7) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (8) În actul emis de persoana juridică trebuie să se menţioneze denumirea, numărul înregistrării de stat, codul fiscal şi sediul, sub sancţiunea plăţii dedespăgubiri.
    [Art.66 al.(8) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    Articolul 67. Sediul persoanei juridice
    (1) Persoana juridică are un sediu, indicat în actele de constituire.
    (2) Stabilirea şi schimbarea sediului sînt opozabile terţilor din momentul înregistrării de stat.
    (3) Adresa poştală a persoanei juridice este cea de la sediu. Persoana juridică poate avea şi alte adrese pentru corespondenţă.
    (4) Toate documentele şi scrisorile intrate la sediu se consideră recepţionate de către persoana juridică.
    (5) Persoana juridică este obligată să publice un aviz în “Monitorul Oficial al Republicii Moldova” despre modificarea sediului sub sancţiunea plăţii dedespăgubiri.
    [Art.67 al.(5) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    Articolul 68. Răspunderea persoanei juridice
   
(1) Persoana juridică răspunde pentru obligaţiile sale cu tot patrimoniul ce îi aparţine.
   
(2) Membrul persoanei juridice nu răspunde pentru obligaţiile persoanei juridice, iar persoana juridică nu răspunde pentru obligaţiile membrului, cu excepţiile stabilite de lege sau de actul de constituire.
    [Art.68 al.(2) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
§ 2. Dispoziții comune privind funcționarea persoanelor juridice
de drept privat
    Articolul 681. Obligația de a respecta limitele împuternicirilor
    Administratorul trebuie să acționeze în conformitate cu dispozițiile actului de constituire al persoanei juridice și ale hotărîrilor organelor cărora acesta se subordonează.
    Articolul 682. Obligația de a urmări scopul persoanei juridice
    (1) Administratorul trebuie să acționeze alegînd calea pe care o consideră, cu bună-credință, cea mai bună pentru a atinge scopurile persoanei juridice, ținînd cont în special de:
    a) consecințele probabile pe termen lung ale modului în care acționează;
    b) interesele salariaților persoanei juridice;
    c) necesitatea de a încuraja raporturile persoanei juridice cu furnizorii, clienții și cu alți cocontractanți;
    d) impactul activității persoanei juridice asupra comunității și mediului înconjurător;
    e) dezideratul de a menține o reputație că persoana juridică activează conform unor standarde înalte în domeniul său de activitate;
    f) necesitatea de a trata în mod echitabil membrii persoanei juridice.
    (2) Cu toate acestea, în cazurile expres prevăzute de lege, administratorul trebuie să acționeze pentru a proteja interesele creditorilor persoanei juridice.
    Articolul 683. Obligația de a acționa cu competență și diligență
    (1) Administratorul trebuie să acționeze conform nivelului de competență și diligență corespunzătoare cunoștințelor, competenței și experienței pe care le deține, precum și celor care se pot aștepta de la un bun administrator.
    (2) Se consideră că administratorul nu încalcă obligația prevăzută la alin. (1) dacă, în momentul cînd acționează, este în mod rezonabil îndreptățit să considere că acționează în interesul persoanei juridice și că deține informații adecvate.
    Articolul 684. Obligația de a evita conflictul de interese
    (1) Administratorul trebuie să evite situația în care are sau poate avea un interes direct ori indirect care intră în conflict ori ar putea intra în conflict cu interesele persoanei juridice. Administratorul trebuie să informeze organul competent despre această situație.
    (2) Administratorul aflat în conflict de interese trebuie să se abțină de la negocierea și luarea deciziei persoanei juridice referitoare la actul juridic sau operațiunea la care se referă conflictul.
    (3) Administratorul trebuie să se abțină de la utilizarea în folos propriu ori al persoanelor sale afiliate a bunurilor persoanei juridice, a denumirii persoanei juridice sau a calității sale de administrator al persoanei juridice în cazurile în care desfășoară activități proprii sau prin persoanele sale afiliate.
    (4) Administratorul trebuie să se abțină de la valorificarea în folos propriu sau al persoanelor sale afiliate a oportunităților de a efectua investiții sau de a desfășura activități pe care le-a cunoscut pe durata exercitării funcției dacă investiția sau activitatea a fost propusă persoanei juridice sau persoana juridică avea în ea un interes economic ori alt interes conform cu scopul urmărit, cu excepția cazului cînd persoana juridică a refuzat oportunitatea fără influența administratorului.
    (5) Administratorul trebuie să se abțină de la implicarea, în nume propriu sau prin persoanele sale afiliate, în activități identice, similare sau complementare cu cele desfășurate de persoana juridică (obligația de neconcurență).
    (6) Obligațiile prevăzute de prezentul articol nu se aplică dacă administratorul a obținut aprobarea corespunzătoare de la organul competent al persoanei juridice.
    Articolul 685. Obligația de a nu accepta beneficii de la terți
    (1) Administratorul trebuie să refuze orice beneficiu de la un terț acordat în considerarea faptului că el este administrator sau că el săvîrșește o acțiune sau inacțiune în calitate de administrator.
    (2) Obligația prevăzută la alin. (1) nu se consideră încălcată dacă acceptarea beneficiului nu poate, în mod rezonabil, să ducă la apariția unui conflict de interese.
    Articolul 686. Obligația de a declara interesul într-un act juridic sau operațiune
                            care se propune persoanei juridice
    (1) Dacă administratorul persoanei juridice are un interes direct sau indirect într-un act juridic sau o operațiune care se propune persoanei juridice, acesta trebuie să declare în prealabil natura și măsura acelui interes în modul determinat în actul de constituire și în lege.
    (2) În special, administratorul trebuie să comunice interesul direct sau indirect în privința unui terț care desfășoară o activitate identică, similară sau complementară cu cea a persoanei juridice.
    (3) Administratorul nu poartă răspundere pentru nedeclararea unui interes dacă nu cunoștea și nici nu trebuia, în mod rezonabil, să cunoască existența interesului ori a împrejurării că se propune încheierea acelui act juridic sau acelei operațiuni.
    (4) Administratorul nu este obligat să declare interesul:
    a) care, în mod rezonabil, nu poate să ducă la apariția unui conflict de interese;
    b) dacă organul competent al persoanei juridice deja cunoaște existența interesului.
    Articolul 687. Obligația de confidențialitate
    (1) Administratorul trebuie să păstreze confidențialitatea informațiilor deținute în virtutea exercitării funcției a căror dezvăluire ar putea prejudicia interesele persoanei juridice ori ar angaja răspunderea persoanei juridice față de terți.
    (2) Obligația prevăzută la alin. (1) nu se aplică:
    a) dacă o dispoziție legală permite comunicarea sau dezvăluirea informațiilor către terți;
    b) dacă informațiile trebuie transmise, în temeiul legii, unei autorități și transmiterea se efectuează în condițiile prevăzute de lege;
    c) dacă informațiile au devenit cunoscute publicului pe altă cale decît prin încălcarea de către administrator a obligației prevăzute la alin. (1).
    Articolul 688. Derogări, limitări și excluderi de la obligațiile și răspunderea
                           administratorului
    (1) Este lovită de nulitate absolută orice prevedere din actul de constituire, alt act al persoanei juridice sau contract cu administratorul prin care:
    a) se limitează sau se exclud obligațiile prevăzute de lege ale administratorului;
    b) în mod anticipat se limitează sau se exclude răspunderea pe care administratorul o poartă conform legii față de persoana juridică.
    (2) Cu condiția informării suficiente despre cazul respectiv și a respectării regulilor privind conflictul de interese, organul care are competența de a desemna administratorul ori alt organ competent conform actului de constituire poate hotărî:
    a) să aprobe derogări de la obligațiile care revin administratorului față de persoana juridică, pentru fiecare caz în parte;
    b) să elibereze de răspundere administratorul, să încheie contract de tranzacție sau să renunțe la acțiune pentru încălcările obligațiilor față de persoana juridică, săvîrșite de către administrator, pentru fiecare caz în parte.
    (3) Hotărîrea organului competent al persoanei juridice privind chestiunile prevăzute la alin. (2) nu poate fi invocată față de creditorii persoanei juridice sau terții prejudiciați direct de către administrator, chiar dacă administratorul a acționat în baza hotărîrii organului competent al persoanei juridice.
    Articolul 689. Condițiile acțiunii de tragere la răspundere a administratorului
    (1) În cazul încălcării uneia dintre obligațiile prevăzute la art. 681–688, persoana juridică poate înainta față de administrator acțiune de încetare a încălcării și plată a despăgubirilor conform art. 14.
    (2) Dacă persoana juridică contractează o asigurare care acoperă riscurile administratorului legate de exercitarea funcției, asigurarea trebuie să prevadă o franșiză de cel puțin 10% din prejudiciu.
    (3) Aprobarea situațiilor financiare sau a rapoartelor anuale nu afectează dreptul persoanei juridice de tragere la răspundere a administratorului.
    (4) Administratorului îi revine sarcina să demonstreze că a acționat cu competență și diligență.
    Articolul 6810. Răspunderea administratorului pentru fapta altora
    (1) În cazul în care persoana juridică are mai mulți administratori, toți administratorii răspund solidar, cu excepția administratorului care demonstrează că:
    a) nu a participat la aprobarea sau săvîrșirea încălcării;
    b) nu cunoștea și nu era obligat să cunoască existența încălcării ori, dacă cunoștea existența ei, a luat toate măsurile necesare pentru a preveni prejudiciul sau, cel puțin, s-a opus în mod expres încălcării și a comunicat acest fapt organului competent al persoanei juridice.
    (2) Administratorul răspunde față de persoana juridică pentru prejudiciul cauzat prin actele îndeplinite de salariați cînd prejudiciul nu s-ar fi produs dacă el ar fi exercitat supravegherea impusă de obligațiile funcției sale.
    (3) Administratorul este solidar răspunzător cu predecesorul său imediat dacă, avînd cunoștință de încălcările săvîrșite de acesta din urmă, nu le comunică cenzorului sau, după caz, auditorului intern.
    Articolul 6811. Dreptul membrului de a înainta acțiunea pe cale oblică
    (1) Membrul persoanei juridice are dreptul să înainteze acțiunea de tragere la răspundere a administratorului față de persoana juridică dacă persoana juridică nu a înaintat-o în termen de 3 luni de la data cînd membrul a depus la persoana juridică o cerere de tragere la răspundere a administratorului.
    (2) În caz de admitere totală sau parțială a acțiunii, persoana juridică este obligată să ramburseze membrului reclamant toate cheltuielile necesare și rezonabile suportate, în partea în care ele nu au fost rambursate din contul administratorului prin hotărîrea instanței de judecată.
    Articolul 6812. Acțiunea directă față de administrator și/sau față de persoana
                            juridică
    Prevederile art. 688–6811 nu afectează dispozițiile legale conform cărora un membru al persoanei juridice sau un terț poate înainta o acțiune față de administrator și/sau față de persoana juridică în cazul în care i-a fost cauzat un prejudiciu.
    Articolul 6813. Administratorul de fapt și administratorul aparent
    (1) Persoana care nu este indicată în registrul de publicitate prevăzut de lege în calitate de administrator al unei persoane juridice se consideră administrator de fapt al acelei persoane juridice pe perioada în care dă instrucțiuni administratorului, iar acesta le respectă.
    (2) Persoana indicată în registrul de publicitate prevăzut de lege în calitate de administrator al unei persoane juridice se consideră administrator aparent al acelei persoane juridice pe perioada în care:
    a) desemnarea ei în această calitate poate fi în mod întemeiat contestată;
    b) deși mandatul ei a expirat sau a încetat pe altă cale, calitatea sa de administrator nu a fost radiată din registrul de publicitate prevăzut de lege.
    (3) Administratorului de fapt îi revin, în raport cu persoana juridică, obligațiile prevăzute la art. 682–685 și 687, care se aplică în mod corespunzător.
    (4) Administratorul aparent poartă față de persoana juridică obligațiile prevăzute la art. 681–688.
    (5) Administratorul de fapt și administratorul aparent poartă răspundere pentru încălcarea obligațiilor care le revin întocmai ca administratorul persoanei juridice.
    Articolul 6814. Fostul administrator
    (1) Încetarea calității de administrator, pe orice temei, nu afectează răspunderea persoanei pentru încălcarea obligațiilor în perioada în care era administrator.
    (2) Persoana care încetează să fie administrator continuă să fie ținută de:
    a) obligația prevăzută la art. 684 alin. (3) și (4) privind folosirea informației sau a oportunităților de care a luat cunoștință atunci cînd era administrator;
    b) obligația de neconcurență prevăzută la art. 684 alin. (5), în măsura în care ea a fost asumată de către administrator în scris și nu depășește un termen de 3 ani din data cînd el încetează să fie administrator;
    c) obligația prevăzută la art. 685, dacă beneficiul i se acordă pentru acțiunile sau inacțiunile sale săvîrșite atunci cînd era administrator;
    d) obligația de confidențialitate prevăzută la art. 687, în măsura în care ea a fost asumată de către administrator în scris;
    e) alte obligații rezultate din contractul dintre administrator și persoana juridică.
    (3) Dispozițiile legale privind tragerea la răspundere a administratorului se aplică în mod corespunzător în cazul încălcării de către fostul administrator a obligațiilor prevăzute la alin. (2).
    Articolul 6815. Administratorul persoană juridică
    (1) În cazul în care a fost desemnată în calitate de administrator, persoana juridică desemnează o singură persoană fizică care va exercita permanent funcțiile sale.
    (2) Persoana fizică desemnată trebuie să îndeplinească cerințele legale pentru administratori, avînd aceleași obligații și răspunzînd solidar cu persoana juridică desemnată în calitate de administrator.
    (3) Revocarea persoanei fizice desemnate de persoana juridică administrator nu produce efecte pînă cînd nu este desemnat înlocuitorul său.
    (4) Desemnarea și revocarea reprezentantului desemnat al persoanei juridice administrator se supun formalităților de publicitate instituite pentru administrator, care se vor îndeplini în temeiul hotărîrii de desemnare sau, după caz, revocare emise de persoana juridică administrator.
    Articolul 6816. Eliberarea din funcție a administratorului
    (1) Administratorul poate fi eliberat din funcție prin hotărîre a organului competent al persoanei juridice conform temeiului prevăzut de lege sau contract, precum și fără invocarea unui motiv, fără termen de preaviz.
    (2) În cazul în care între administrator și persoana juridică există un raport juridic de muncă, eliberarea din funcție conform alin. (1) atrage încetarea contractului individual de muncă din aceeași dată. Dispozițiile legislației muncii nu pot fi invocate pentru a contesta hotărîrea de eliberare din funcție a administratorului.
    (3) În cazul în care eliberarea din funcție a administratorului, pentru care s-a invocat un temei prevăzut de lege sau contract, nu se încadrează în acel temei, administratorul poate cere instanței să constate că a fost eliberat din funcție fără invocarea unui motiv, dar nu poate contesta, din acest motiv, hotărîrea de eliberare din funcție a administratorului.
    (4) Dispozițiile alin. (1)–(3) nu afectează dreptul administratorului la indemnizația de eliberare din funcție prevăzută de lege. Contractul poate să prevadă o indemnizație mai mare, precum și cazuri suplimentare în care se plătește indemnizația.
    (5) La cererea persoanei juridice, a membrului său ori a administratorului insolvabilității/lichidatorului, instanța de judecată reduce mărimea indemnizației de eliberare din funcție prevăzută de contract dacă constată că ea este vădit disproporționată, luînd în considerare toate circumstanțele relevante, în particular:
    a) circumstanțele existente la data stipulării clauzei privind indemnizația de eliberare din funcție, în special calitățile speciale cerute de lege sau de o autoritate de reglementare ori supraveghere față de administrator și particularitățile domeniului de activitate a persoanei juridice;
    b) performanțele înregistrate de către administrator pe durata raportului său juridic cu persoana juridică și stimulentele financiare acordate administratorului;
    c) mărimea activelor persoanei juridice.
    (6) Se prezumă că este vădit disproporționată indemnizația care depășește componenta fixă a remunerației administratorului pentru 2 ani.
    (7) Indemnizația de eliberare din funcție nu se plătește administratorului dacă el este eliberat din funcție din motiv de neatingere a indicatorilor de performanță prevăzuți în contractul încheiat cu persoana juridică. Orice clauză contrară este lovită de nulitate absolută.
    (8) Persoana juridică poate cere restituirea componentei variabile a remunerației plătite administratorului în măsura în care ea s-a bazat pe situații financiare în care ulterior s-au constatat erori.
    Articolul 6817. Împuternicirile acordate de către organul suprem ori de supraveghere
    (1) Organul suprem al persoanei juridice sau organul ei de supraveghere (consiliul) poate, prin hotărîre, împuternici un terț (cu sau fără drept de delegare) să acționeze în numele persoanei juridice pentru a pune în executare hotărîrea acestui organ. În acest caz, terțul împuternicit deține împuterniciri fără a fi necesară acordarea de împuterniciri de către administrator. Procesul-verbal care cuprinde hotărîrea de împuternicire valorează procură din partea acelei persoane juridice.
    (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică în particular în cazul în care administratorul este în conflict de interese față de hotărîrea adoptată, cum ar fi cea de:
    a) încheiere sau modificare a contractului dintre administrator și persoana juridică;
    b) efectuare a investigației de serviciu, suspendare din funcție a administratorului sau aplicare a altor măsuri similare;
    c) eliberare din funcție;
    d) tragere la răspundere față de persoana juridică;
    e) îndeplinire a formalităților de publicitate în vederea operării modificărilor privind persoana juridică în registrul de publicitate prevăzut de lege.
    Articolul 6818. Nulitatea hotărîrii organului persoanei juridice
    (1) Dispozițiile legale privind nulitatea actului juridic se aplică în mod corespunzător nulității hotărîrii adunării generale a membrilor ori a membrului unic al persoanei juridice, a organului colegial de supraveghere ori a organului executiv colegial al persoanei juridice (hotărîrea organului persoanei juridice), sub rezerva dispozițiilor legale aplicabile anumitor persoane juridice și, în completare, a dispozițiilor prezentului articol.
    (2) Hotărîrea organului persoanei juridice este supusă nulității relative:
    a) dacă s-a săvîrșit o încălcare esențială a regulilor privind convocarea sau desfășurarea ședinței la care s-a adoptat hotărîrea. În cazul în care organul care asigură convocarea sau desfășurarea ședinței încalcă intenționat regulile de convocare sau, după caz, desfășurare a ședinței, hotărîrea astfel adoptată este supusă nulității relative chiar și atunci cînd încălcarea este neesențială;
    b) dacă reprezentantul participantului la ședință nu era împuternicit în mod corespunzător, cu excepția cazului în care împuternicirile au fost confirmate ulterior conform art. 249;
    c) dacă la desfășurarea ședinței s-au încălcat drepturile unui participant;
    d) dacă s-a săvîrșit o încălcare esențială a regulilor privind întocmirea procesului-verbal al ședinței, inclusiv neîntocmirea acestuia în formă scrisă. Cu toate acestea, nulitatea este înlăturată prin întocmirea procesului-verbal al ședinței înainte de desfășurarea următoarei ședințe a aceluiași organ;
    e) dacă nu întrunește alte condiții prevăzute de dispozițiile imperative ale legii sau ale actului de constituire al persoanei juridice a căror nerespectare nu se sancționează cu nulitate absolută.
    (3) Nulitatea relativă a hotărîrii organului persoanei juridice se consideră înlăturată dacă hotărîrea a fost confirmată printr-o hotărîre ulterioară valabilă a organului competent al persoanei juridice pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii judecătorești de declarare a nulității relative.
    (4) Nulitatea relativă a hotărîrii organului persoanei juridice poate fi invocată de către:
    1) membrul cu drept de vot al organului persoanei juridice care a adoptat hotărîrea:
    a) care nu a participat la ședință sau, dacă a participat la ea, a votat împotriva hotărîrii; sau
    b) care a votat pentru adoptarea hotărîrii ori s-a abținut de la vot, dacă s-a comis o greșeală la calificarea sau numărarea votului exprimat de el;
    2) persoana juridică al cărei organ a adoptat hotărîrea;
    3) membrul persoanei juridice dacă contestă hotărîrea unui alt organ decît adunarea generală a membrilor.
    (5) Dreptul la acțiunea în declararea nulității relative a hotărîrii organului persoanei juridice se prescrie în termen de 6 luni.
    (6) Hotărîrea organului persoanei juridice este lovită de nulitate absolută:
    a) dacă a fost adoptată pe o chestiune care nu era inclusă în ordinea de zi, cu excepția cazului în care la ședință au participat toți membrii cu drept de vot ai organului respectiv și au votat unanim pentru includerea chestiunii respective în ordinea de zi;
    b) dacă a fost adoptată la un moment cînd ședința nu era deliberativă;
    c) dacă se referă la o chestiune care nu se află în competența acelui organ;
    d) dacă contravine ordinii publice sau bunelor moravuri.
    (7) Nulitatea absolută sau relativă a hotărîrii organului persoanei juridice nu afectează actul juridic încheiat de către persoana juridică, pe baza acelei hotărîri, cu terțul care, la data încheierii actului juridic, nu cunoștea și nici nu trebuia în mod rezonabil să cunoască temeiul de nulitate.
    (8) În condițiile legii, acțiunea în nulitate absolută sau relativă a hotărîrii organului persoanei juridice se notează în registrul de publicitate în care este înregistrată persoana juridică. Terțul nu poate invoca, din data efectuării notării, necunoașterea temeiului de nulitate pe care se întemeiază acțiunea notată.
    (9) Inadmisibilitatea acțiunii în nulitate absolută sau relativă ori tardivitatea ei nu împiedică persoana al cărei drept a fost încălcat prin hotărîrea organului persoanei juridice să ceară repararea prejudiciului conform dispozițiilor legale aplicabile.
    Articolul 6819. Persoanele afiliate
    (1) În sensul prezentului cod, sînt persoane afiliate persoanei juridice:
    a) membrii consiliului, membrii organului executiv, membrii comisiei de cenzori, persoanele cu funcții de răspundere ale organizației gestionare (administrator fiduciar), conducătorul auditorului care exercită funcțiile comisiei de cenzori, alte persoane cu funcții de răspundere, după caz (conducătorii sucursalelor, contabilul-șef etc.);
    b) soțul/soția, rudele și afinii pînă la gradul al doilea inclusiv ale persoanelor fizice specificate la lit. a);
    c) persoana fizică sau juridică care, individual ori împreună cu persoanele specificate la lit. a) și b), deține controlul în persoana juridică respectivă;
    d) societatea comercială în care persoana juridică respectivă, individual sau împreună cu persoanele specificate la lit. a) și b), deține controlul;
    e) persoana juridică împreună cu persoanele specificate la lit. a) sau persoana fizică care acționează în numele ori pe contul persoanei juridice respective;
    f) persoana juridică împreună cu persoanele sale afiliate specificate la lit. a) sau persoana fizică în numele ori pe contul căreia acționează persoana juridică respectivă;
    g) persoana juridică împreună cu persoanele specificate la lit. a) sau persoana fizică care acționează în comun cu persoana juridică respectivă;
    h) persoana juridică care, în comun cu persoana juridică dată, se află sub controlul unei persoane terțe.
    (2) În sensul prezentului cod, sînt persoane afiliate persoanei fizice:
    a) soțul/soția, rudele și afinii pînă la gradul al doilea inclusiv ale persoanei fizice respective;
    b) societatea comercială în al cărei capital persoana fizică respectivă, individual sau împreună cu persoanele specificate la lit. a), deține controlul;
    c) persoana juridică care împreună cu persoanele specificate la alin. (1) lit. a) sau persoana fizică care acționează în numele sau pe contul persoanei fizice respective;
    d) persoana juridică sau fizică în numele sau pe contul căreia acționează persoana fizică respectivă.
    (3) Există control în situația în care persoana fizică sau juridică corespunde cel puțin uneia dintre următoarele condiții:
    a) deține, singură sau împreună cu persoanele care acționează în mod concertat, majoritatea participațiunilor cu drept de vot ale unei persoane juridice;
    b) deține, singură sau împreună cu persoanele care acționează în mod concertat, un număr de participațiuni cu drept de vot ce îi permite să numească ori să revoce majoritatea membrilor organului de supraveghere (consiliului) al persoanei juridice, organul executiv sau majoritatea membrilor organului executiv și/sau cenzorul ori majoritatea membrilor comisiei de cenzori;
    c) exercită o influență dominantă asupra unei persoane juridice al cărei membru este, în temeiul unui contract încheiat cu persoana juridică în cauză sau al unei clauze din actul de constituire ori din statutul persoanei juridice;
    d) este membru al unei persoane juridice și controlează singură, în temeiul unui acord încheiat cu alți membri ai persoanei juridice în cauză, majoritatea drepturilor de vot.
    (4) Controlul se prezumă atunci cînd majoritatea membrilor organului de supraveghere (consiliului) a fost desemnată prin votul unui membru al persoanei juridice pe parcursul a 2 ani financiari succesivi. Acel membru se consideră că a votat pentru aceste desemnări dacă, în decursul anului financiar în cauză, a deținut direct sau indirect mai mult de 40% din drepturile de vot și dacă nu există niciun alt membru care deține direct sau indirect o cotă mai mare în drepturile totale de vot.
    (5) Pentru calcularea drepturilor de vot prevăzute de prezentul articol se vor lua în considerare, de asemenea, drepturile de subscriere și cumpărare de cote în capital care acordă drepturi de vot ce pot fi exercitate la moment.
    (6) Drepturile de vot acordate de participațiunile deținute de însăși persoana juridică controlată sau de persoana juridică pe care ea o controlează nu se vor lua în cont la determinarea drepturilor de vot pe care persoana juridică care deține control le deține în persoana juridică controlată.
    (7) Dispozițiile prezentului articol se aplică doar în cazul în care prin dispoziții speciale nu s-au instituit, pentru anumite categorii de persoane sau domenii de reglementare, criterii diferite de determinare a afilierii și a controlului.
    [Secțiunea 2 introdusă prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
§ 3. Reorganizarea și lichidarea persoanei juridice
    [Denumirea Secțiunii 3 introdusă prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    Articolul 69. Reorganizarea persoanei juridice
    (1) Persoana juridică se reorganizează prin fuziune (contopire şi absorbţie), dezmembrare (divizare şi separare) sau transformare.
    (2) Hotărîrea de reorganizare se ia de fiecare persoană juridică în parte, în condiţiile stabilite pentru modificarea actelor de constituire.
    (3) În cazurile prevăzute de lege, reorganizarea persoanei juridice prin divizare sau separare se efectuează în baza unei hotărîri judecătoreşti.
    (4) Dacă prin fuziune sau dezmembrare se înfiinţează o nouă persoană juridică, aceasta se constituie în condiţiile prevăzute de lege pentru forma persoanei juridice respective.
    (5) Reorganizarea produce efecte numai după data înregistrării de stat a noilor persoane juridice, cu excepţia reorganizării prin absorbţie, care produce efecte la data înregistrării modificărilor în actele de constituire ale persoanei juridice absorbante.
    [Art.69 al.(5) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (6) Fuziunea sau dezmembrarea se poate face și între persoane juridice de forme diferite cu condiția că toate persoanele juridice participante sînt înregistrate în același registru de publicitate prevăzut de lege.
    (7) Fuziunea sau dezmembrarea poate fi efectuată chiar dacă persoanele juridice care se vor dizolva sînt în lichidare, cu condiția ca acestea să nu fi început repartizarea activelor în procedura de lichidare.
    [Art.69 al.(7) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    Articolul 70. Succesiunea de drept în cazul reorganizării persoanelor juridice
    (1) În cazul contopirii persoanelor juridice, drepturile şi obligaţiile fiecăreia din ele trec la noua persoană juridică, în conformitate cu actul de transmitere.
    (2) În cazul absorbţiei unei persoane juridice de către alta, drepturile şi obligaţiile persoanei juridice absorbite trec la persoana juridică absorbantă în conformitate cu actul de transmitere.
    (3) În cazul divizării persoanei juridice, drepturile şi obligaţiile ei trec la noile persoane juridice în conformitate cu bilanţul de repartiţie.
    (4) În cazul separării, o parte din drepturile şi obligaţiile persoanei juridice reorganizate trece, la fiecare din persoanele juridice participante la reorganizare (existente sau care iau fiinţă), în corespundere cu bilanţul de repartiţie.
    (5) În cazul reorganizării persoanei juridice prin transformare, drepturile şi obligaţiile persoanei juridice reorganizate trec la noua persoană juridică în conformitate cu actul de transmitere.
    (6) Persoana juridică care a dobîndit, prin efectul reorganizării, un drept supus unor formalități de publicitate este obligată să îndeplinească formalitățile de publicitate cu privire la dreptul dobîndit fără întîrzieri nejustificate, dar nu mai tîrziu de 6 luni de la înregistrarea de stat a reorganizării. Terții afectați de întîrzierea îndeplinirii formalităților de publicitate pot iniția îndeplinirea formalităților pe cale oblică, precum și pot cere persoanei juridice și administratorului acesteia repararea prejudiciului cauzat astfel.
    [Art.70 al.(6) introdus prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    Articolul 71. Actul de transmitere şi bilanţul de repartiţie
    (1) Actul de transmitere şi bilanţul de repartiţie trebuie să conţină dispoziţii cu privire la succesiunea întregului patrimoniu al persoanei juridice reorganizate, în privinţa tuturor drepturilor şi obligaţiilor faţă de toţi debitorii şi creditorii acesteia, inclusiv obligaţiile contestate de părţi.
    (2) Actul de transmitere şi bilanţul de repartiţie se aprobă de adunarea generală a membrilor persoanei juridice sau de organul persoanei juridice împuternicit cu astfel de atribuţii prin lege sau act de constituire, care au decis reorganizarea persoanei juridice, şi se prezintă, împreună cu actele de constituire ale persoanelor juridice create, pentru înregistrarea lor de stat sau pentru introducerea modificărilor în actele de constituire ale persoanelor juridice existente.
    [Art.71 al.(2) introdus prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    Articolul 72. Garantarea drepturilor creditorilor persoanei juridice în cazul
                          reorganizării ei
    (1) În termen de 15 zile de la adoptarea hotărîrii de reorganizare, organul executiv al persoanei juridice participante la reorganizare este obligat să informeze în scris toţi creditorii cunoscuţi şi să publice în „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”  şi, în mod gratuit, pe pagina web oficială a organului înregistrării de stat un aviz privind reorganizarea.
    [Art.72 al.(1) modificat prin LP90 din 29.05.14, MO169-173/27.06.14 art.379]
    (2) Creditorii pot, în termen de o lună de la publicarea avizului, să ceară persoanei juridice care se reorganizează garanţii în măsura în care nu pot cere satisfacerea creanţelor. Dreptul la garanţii aparţine creditorilor doar dacă vor dovedi că prin reorganizare se va periclita satisfacerea creanţelor lor.
    [Art.72 al.(2) modificat prin LP90 din 29.05.14, MO169-173/27.06.14 art.379]
    (3) Creditorii sînt în drept să informeze organul înregistrării de stat cu privire la creanţele faţă de debitorul care se reorganizează.
    (4) Persoanele juridice participante la reorganizare răspund solidar pentru obligaţiile apărute pînă la reorganizarea acestora dacă din actul de transmitere şi din bilanţul de repartiţie nu este posibilă determinarea succesorului.
    (41) Dacă un creditor nu a obținut realizarea creanței sale de la persoana juridică căreia îi este repartizată obligația corelativă prin dezmembrare, toate persoanele juridice care au dobîndit o parte din patrimoniul persoanei juridice dezmembrate răspund pentru obligația în cauză pînă la concurența valorii activelor nete care le-au fost repartizate prin dezmembrare, cu excepția persoanei juridice căreia i-a fost repartizată obligația respectivă, care răspunde nelimitat.
    [Art.72 al.(41) introdus prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (5) Membrii organului executiv al persoanei juridice participante la reorganizare răspund solidar, pe parcursul a 3 ani de la data reorganizării, pentru prejudiciul cauzat prin reorganizare creditorilor persoanelor juridice reorganizate.
   
[Art.72 al.(5) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    Articolul 73. Fuziunea persoanelor juridice
    (1) Fuziunea se realizează prin contopire sau absorbţie.
    (2) Contopirea are ca efect dizolvarea fără a intra în lichidare apersoanelor juridice participante la contopire şi trecerea integrală a drepturilor şi obligaţiilor acestora la persoana juridică ce se înfiinţează.
    [Art.73 al.(2) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (3) Absorbţia are ca efect dizolvarea fără a intra în lichidare a persoanelor juridice absorbite şi trecerea integrală a drepturilor şi obligaţiilor acestora la persoana juridică absorbantă.
    [Art.73 al.(3) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (4) În cazurile stabilite de lege, fuziunea poate fi condiţionată de permisiunea organului de stat competent.
    (5) În cazul în care la fuziune participă persoane juridice cu scop lucrativ, membrilor persoanelor juridice care se dizolvă li se repartizează participațiuni în persoana juridică ce se înființează sau în persoana juridică absorbantă și, dacă s-a prevăzut, li se plătește o sultă, care nu va depăși 10% din valoarea nominală sau, în absența unei valori nominale, din valoarea contabilă a participațiunii astfel repartizate.
   
[Art.73 al.(5) introdus prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    Articolul 74. Proiectul contractului de fuziune
    (1) În scopul fuziunii, organul executiv al persoanei juridice elaborează proiectul contractului de fuziune.
   
[Art.74 al.(1) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (2) În proiectul contractului de fuziune trebuie să se indice:
    a) forma (felul) fuziunii;
    b) denumirea şi sediul fiecărei persoane juridice participante la fuziune;
    c) fundamentarea şi condiţiile fuziunii;
    d) patrimoniul care se transmite persoanei juridice beneficiare;
   
[Art.74 al.(2), lit.e) abrogată prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    [Art.74 al.(2), lit.f) abrogată prin
LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    g) în cazul în care la fuziune participă persoane juridice cu scop lucrativ:
    – coraportul de schimb al participațiunilor și, după caz, mărimea sultei;
    – condițiile de alocare a participațiunilor la persoana juridică absorbantă sau nou-creată;
    – data de la care deținerea noilor participațiuni conferă membrilor dreptul de a participa la împărțirea beneficiilor persoanei juridice absorbante sau nou-create, precum și, dacă există, orice condiții speciale care afectează acest drept;
    – drepturile acordate de persoana juridică absorbantă deținătorilor de participațiuni care conferă drepturi speciale și deținătorilor de titluri, altele decît acțiuni, sau măsurile propuse în privința acestora;
    [Art.74 al.(2), lit.g) introdusă prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    h) dacă există, orice avantaj special acordat experților angajați pentru a întocmi raportul asupra fuziunii în folosul membrilor persoanei juridice care fuzionează, precum și membrilor organelor executive, de supraveghere, de control ale persoanelor juridice care fuzionează;
    [Art.74 al.(2), lit.h) introdusă prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    i) data situațiilor financiare ale persoanelor juridice participante, care au fost folosite pentru a se stabili condițiile fuziunii;
    [Art.74 al.(2), lit.i) introdusă prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    j) data ori modul de determinare a datei de la care actele juridice și operațiunile persoanei juridice care se dizolvă se vor considera, din punct de vedere contabil, ca aparținînd persoanei juridice absorbante sau uneia ori alteia dintre persoanele juridice participante.
    [Art.74 al.(2), lit.j) introdusă prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (3) Dacă persoanele juridice fuzionează prin contopire, în proiectul contractului de fuziune trebuie să se indice şi denumirea, sediul şi organul executiv al persoanei juridice ce se constituie. La proiectul contractului de fuziune se anexează proiectul actului de constituire al persoanei juridice care se constituie.
    (4) Proiectul contractului de fuziune se întocmeşte în scris.
    (5) Dacă contractul de fuziune aprobat este afectat de o condiţie, acesta se desfiinţează cu efect retroactiv în cazul în care condiţia nu s-a realizat timp de un an de la data aprobării. Contractul poate prevedea un termen mai scurt sau un termen de prevenire.
    Articolul 75.
Hotărîrea de fuziune
    (1) Contractul de fuziune produce efecte numai dacă este aprobat de adunarea generală a membrilor fiecărei persoane juridice participante la fuziune.
    (2) Hotărîrea de fuziune se adoptă cu 2/3 din numărul total de voturi reprezentate la adunare dacă o majoritate mai mare nu este prevăzută de lege sau actul de constituire.
    [Art.75 al.(2) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    Articolul 76. Cererea de înregistrare a fuziunii
    (1) După expirarea
unei luni de la publicarea avizului privind fuziunea, organul executiv al persoanei juridice absorbite sau al persoanei juridice participante la contopire depune, la organul care a efectuat înregistrarea ei de stat, o cerere prin care solicită înregistrarea fuziunii. La cerere se anexează:
   
[Art.76 al.(1) modificat prin LP272 din 29.11.18, MO462-466/12.12.18 art.776; în vigoare 12.01.19]
    [Art.76 al.(1) modificat prin LP90 din 29.05.14, MO169-173/27.06.14 art.379]
    a) copia legalizată de pe contractul de fuziune;
   
[Art.76 al.(1), lit.a) modificată prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    b) procesul-verbal al ședinței la care s-a adoptat hotărîrea de fuziune a fiecărei persoane juridice participante;
   
[Art.76 al.(1), lit.b) modificată prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    c) dovada oferirii garanţiilor acceptate de creditori sau a plăţii datoriilor;
    d) autorizaţia de fuziune, după caz.
    (2) După expirarea termenului prevăzut la alin.(1), organul executiv al persoanei juridice absorbante sau al persoanelor juridice care se contopesc depune o cerere de înregistrare la organul de stat unde este înregistrată persoana juridică absorbantă sau unde urmează a fi înregistrată noua persoană juridică. La cerere se anexează actele indicate la alin.(1). Persoana juridică ce se constituie anexează, de asemenea, actele necesare înregistrării persoanei juridice de tipul respectiv.
    Articolul 77.
Înregistrarea fuziunii
    (1) Înregistrarea fuziunii se face la organul care a efectuat înregistrarea de stat a persoanei juridice absorbante sau care urmează să înregistreze noua persoană juridică.
    (2) Organul care a efectuat înregistrarea de stat a persoanei juridice absorbante sau a noii persoane juridice informează despre înregistrarea fuziunii organul unde este înregistrată persoana juridică absorbită sau persoanele juridice contopite.
    (3) Organul care a efectuat înregistrarea de stat a persoanei juridice absorbite sau a persoanelor juridice contopite înscrie în registrul de publicitate prevăzut de lege data la care s-a produs absorbţia sau contopirea şi expediază spre păstrare organului care a înregistrat fuziunea toate actele persoanelor juridice dizolvate.
    [Art.77 al.(3) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (4) După înregistrarea efectuată conform alin.(1), persoanele juridice absorbite sau cele contopite se consideră dizolvate şi se radiază din registrul de publicitate prevăzut de lege.
    [Art.77 al.(4) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    Articolul 78. Efectele fuziunii
    (1) De la data înregistrării fuziunii, patrimoniul persoanei juridice absorbite sau al persoanelor juridice care se contopesc trece la persoana juridică absorbantă sau la noua persoană juridică.
    (2) După înregistrarea fuziunii, persoana juridică absorbantă sau noua persoană juridică include în bilanţul său activele şi pasivele persoanei juridice absorbite sau ale persoanelor juridice contopite, iar bunurile sînt înregistrate ca bunuri ale persoanei juridice absorbante sau ale noii persoane juridice.
    Articolul 79.
Dezmembrarea persoanei juridice
    (1) Dezmembrarea persoanei juridice se face prin divizare sau separare.
    (2) Divizarea persoanei juridice are ca efect încetarea existenţei acesteia şi trecerea drepturilor şi obligaţiilor ei la două sau mai multe persoane juridice, care iau fiinţă.
    (3) Separarea are ca efect desprinderea unei părţi din patrimoniul persoanei juridice, care nu îşi încetează existenţa, şi transmiterea ei către una sau mai multe persoane juridice existente sau care iau fiinţă.
    (4) În cazul în care la dezmembrare participă persoane juridice cu scop lucrativ, membrilor persoanei juridice supusă dezmembrării li se repartizează participațiuni în persoana juridică la care trece o parte din patrimoniul persoanei juridice supuse dezmembrării și, dacă s-a prevăzut, li se plătește o sultă, care nu poate depăși 10% din valoarea nominală sau, în absența unei valori nominale, din valoarea contabilă a participațiunii astfel repartizate.
    [Art.79 al.(4) introdus prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    Articolul 80. Proiectul dezmembrării
    (1) Proiectul dezmembrării persoanei juridice este elaborat de organul executiv.
    (2) În proiectul dezmembrării trebuie să se indice:
    a) forma (felul) dezmembrării;
    b) denumirea şi sediul persoanei juridice care se dezmembrează;
    c) denumirea şi sediul fiecărei persoane juridice care se constituie în urma dezmembrării sau cărora li se dă o parte din patrimoniu;
    d) partea de patrimoniu care se transmite;
    e) numărul de membri care trec la persoana juridică ce se constituie;
    [Art.80 al.(2), lit.e) modificată prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    e1) în cazul în care la dezmembrare participă persoane juridice cu scop lucrativ:
    – coraportul de schimb al participațiunilor și, după caz, mărimea sultei;
    – condițiile de alocare a participațiunilor la persoana juridică nou-creată ori la care trece o parte din patrimoniu;
    – data de la care deținerea noilor participațiuni conferă membrilor dreptul de a participa la împărțirea beneficiilor persoanei juridice la care trece o parte din patrimoniu, precum și, dacă există, orice condiții speciale care afectează acest drept;
    – drepturile acordate de persoana juridică nou-creată ori la care trece o parte din patrimoniu deținătorilor de participațiuni care conferă drepturi speciale și deținătorilor de titluri, altele decît acțiuni, sau măsurile propuse în privința acestora;
    [Art.80 al.(2), lit.e1) introdusă prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    e2) dacă există, orice avantaj special acordat experților angajați pentru a întocmi raportul asupra dezmembrării în folosul membrilor persoanei juridice care se dezmembrează, precum și membrilor organelor executive, de supraveghere, de control ale persoanelor juridice care se dezmembrează;
   
[Art.80 al.(2), lit.e2) introdusă prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    f) raportul valoric al participaţiunilor;
   
[Art.80 al.(2), lit.g) abrogată prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    h) data întocmirii bilanţului de repartiţie;
    i) consecinţele dezmembrării pentru salariaţi;
    j) data situațiilor financiare ale persoanelor juridice participante, care au fost folosite pentru a se stabili condițiile dezmembrării;   
    [Art.80 al.(2), lit.j) introdusă prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    k) data ori modul de determinare a datei de la care actele juridice și operațiunile persoanei juridice care se dizolvă se vor considera, din punct de vedere contabil, ca aparținînd uneia ori alteia dintre persoanele juridice participante.
    [Art.80 al.(2), lit.k) introdusă prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (2) Proiectul dezmembrării se întocmeşte în scris.
    (3) La proiectul dezmembrării se anexează proiectul actului de constituire al noii persoane juridice, după caz.
    Articolul 81.
Aprobarea proiectului dezmembrării
    (1) Proiectul dezmembrării se aprobă de adunarea generală a membrilor cu 2/3 din numărul total de voturi reprezentate la adunare dacă legea sau actul de constituire nu prevede o majoritate mai mare.
   
[Art.81 al.(1) în redacția LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (2) Adunarea generală a membrilor, cu majoritatea indicată la alin.(1), aprobă actul de constituire al noii persoane juridice şi desemnează organul ei executiv.
   
[Art.81 al.(2) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    Articolul 82. Cererea de înregistrare a dezmembrării
    (1) Organul executiv al persoanei juridice care se dezmembrează depune, după expirarea unei luni de la publicarea avizului privind dezmembrarea, o cerere de înregistrare a dezmembrării la organul care a efectuat înregistrarea ei de stat şi o alta la organul care va efectua înregistrarea de stat a persoanei juridice care se constituie sau unde este înregistrată persoana juridică la care trece o parte din patrimoniu. La cerere se anexează proiectul dezmembrării, semnat de reprezentanţii persoanelor juridice participante, şi dovada oferirii garanţiilor, acceptate de creditori, sau a plăţii datoriilor.
   
[Art.82 al.(1) modificat prin LP272 din 29.11.18, MO462-466/12.12.18 art.776; în vigoare 12.01.19]
    [Art.82 al.(1) modificat prin LP90 din 29.05.14, MO169-173/27.06.14 art.379]
    (2) La cererea depusă organului care va efectua înregistrarea de stat a persoanei juridice care se constituie se anexează, de asemenea, actele necesare înregistrării persoanei juridice de tipul respectiv.
    Articolul 83.
Î
nregistrarea dezmembrării
    (1) Înregistrarea dezmembrării se face la organul care a efectuat înregistrarea de stat a persoanei juridice dezmembrate. Înregistrarea dezmembrării se face numai după înregistrarea noilor persoane juridice sau a modificării actului de constituire al persoanei juridice la care trece o parte din patrimoniu.
    (2) Organul care urmează să efectueze înregistrarea de stat a noii persoane juridice sau care a înregistrat persoana juridică ce primeşte o parte din patrimoniu informează organul unde este înregistrată persoana juridică dezmembrată despre înregistrarea noii persoane juridice sau despre modificarea actului de constituire al persoanei juridice care primeşte o parte din patrimoniu.
    (3) Organul care a efectuat înregistrarea de stat a persoanei juridice dezmembrate înregistrează dezmembrarea şi, după caz, radiază persoana juridică ce s-a divizat şi informează despre aceasta organul unde este înregistrată noua persoană juridică sau organul unde este înregistrată persoana juridică ce primeşte o parte din patrimoniu. Acestea din urmă înscriu data la care s-a produs dezmembrarea.  

    (4) Dezmembrarea produce efecte din momentul înregistrării ei de stat la organul unde este înregistrată persoana juridică dezmembrată.
    (5) După înregistrarea efectuată conform alin. (1), persoana juridică divizată se consideră dizolvată şi se radiază din registrul de publicitate prevăzut de lege.
   
[Art.83 al.(5) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    Articolul 84. Efectele dezmembrării
    (1) De la data înregistrării dezmembrării, patrimoniul persoanei juridice dezmembrate sau o parte din el trece la persoanele juridice constituite sau existente.
    (2) Noua persoană juridică sau cea existentă primeşte prin act de transmitere şi include în bilanţul său patrimoniul primit şi, după caz, înregistrează bunurile supuse înregistrării.
    Articolul 841. Nulitatea fuziunii sau dezmembrării
    (1) Nulitatea unei fuziuni sau dezmembrări poate fi declarată numai prin hotărîre judecătorească.
    (2) De la data înregistrării de stat conform art. 77 sau, după caz, conform art. 83, fuziunea sau dezmembrarea poate fi declarată nulă doar dacă hotărîrea uneia dintre adunările generale care au votat proiectul fuziunii sau al dezmembrării este lovită de nulitate absolută sau relativă.
    (3) Acțiunea de constatare ori declarare a nulității fuziunii sau dezmembrării poate fi depusă, sub sancțiunea decăderii, doar în termen de 6 luni de la data la care fuziunea sau dezmembrarea a fost înregistrată conform art. 77 sau, după caz, conform art. 83. Acțiunea nu poate fi admisă dacă încălcarea a fost rectificată.
    (4) Dacă încălcarea ce constituie temei pentru nulitatea unei fuziuni sau dezmembrări poate fi rectificată, instanța competentă acordă persoanelor juridice implicate un termen pentru rectificarea acesteia.
    (5) Instanța transmite o copie de pe hotărîrea judecătorească definitivă de constatare sau declarare a nulității unei fuziuni sau dezmembrării organelor de înregistrare de stat de la sediile persoanelor juridice implicate în fuziunea sau dezmembrarea respectivă.
    (6) Hotărîrea judecătorească definitivă de constatare sau declarare a nulității unei fuziuni sau dezmembrări nu aduce atingere prin ea însăși valabilității obligațiilor născute în sarcina sau în beneficiul persoanei juridice absorbante, persoanei juridice nou-create ori persoanei juridice care primește o parte din patrimoniu, angajate după ce fuziunea sau dezmembrarea a fost înregistrată conform art. 77 sau, după caz, conform art. 83 și înainte ca hotărîrea judecătorească definitivă de constatare sau declarare a nulității să fie publicată conform legii.
    (7) În cazul declarării nulității unei fuziuni, persoanele juridice participante la fuziunea respectivă răspund solidar pentru obligațiile persoanei juridice absorbante sau nou-create, angajate în perioada menționată la alin. (6).
    (8) În cazul declarării nulității unei dezmembrări, fiecare dintre persoanele juridice nou-create sau cele care au primit o parte din patrimoniu răspunde pentru propriile obligații, angajate în perioada prevăzută la alin. (6). Persoana juridică dezmembrată răspunde, de asemenea, pentru aceste obligații în limita cotei de active nete transferate persoanei juridice nou-create ori persoanei juridice care primește o parte din patrimoniu care și-au asumat aceste obligații.
    [Art.841 introdus prin
LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    Articolul 842. Răspunderea organului executiv și a organului de supraveghere
    Membrii organului executiv și, după caz, ai organului de supraveghere răspund solidar față de membrii persoanei juridice participante la fuziune sau dezmembrare pentru neexecutarea obligațiilor ce le revin în pregătirea și realizarea procedurii de fuziune sau, după caz, de dezmembrare.
   
[Art.842 introdus prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    Articolul 85. Transformarea persoanei juridice
    (1) Transformarea persoanei juridice are ca efect schimbarea formei sale juridice de organizare prin modificarea actelor de constituire în condiţiile legii.
    (2) Transformarea persoanei juridice trebuie să întrunească şi condiţiile prevăzute de lege pentru forma juridică de organizare în care se transformă.
    Articolul 86.
Dizolvarea persoanei juridice
    (1) Persoana juridică se dizolvă în temeiul:
    a) expirării termenului stabilit pentru durata ei;
    b) atingerii scopului pentru care a fost constituită sau imposibilităţii atingerii lui;
    c) hotărîrii organului ei competent;
    d) hotărîrii judecătoreşti în cazurile prevăzute la art.87;
    e) insolvabilităţii sau încetării procesului de insolvabilitate în legătură cu insuficienţa masei debitoare;
    f) faptului că persoana juridică cu scop nelucrativ sau cooperativa nu mai are nici un membru;
   
[Art.86 al.(1), lit.f) modificată prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    g) altor cauze prevăzute de lege sau de actul de constituire.
    (2) Dizolvarea persoanei juridice are ca efect deschiderea procedurii lichidării, cu excepţia cazurilor de fuziune şi dezmembrare ce au ca efect dizolvarea, fără lichidare, a persoanei juridice care îşi încetează existenţa şi transmiterea universală a patrimoniului ei, în starea în care se găsea la data fuziunii sau a dezmembrării, către persoanele juridice beneficiare.
    (3) Persoana juridică continuă să existe şi după dizolvare în măsura în care este necesar pentru lichidarea patrimoniului.
    (4) Din momentul dizolvării, administratorul nu mai poate întreprinde noi operaţiuni, în caz contrar fiind responsabil, personal şi solidar, pentru operaţiunile pe care le-a întreprins. Această prevedere se aplică din ziua expirării termenului stabilit pentru durata societăţii ori de la data la care asupra dizolvării a hotărît adunarea generală a membrilor sau instanţa de judecată.
   
[Art.86 al.(4) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (5) Organul competent al persoanei juridice poate reveni asupra hotărîrii de lichidare sau reorganizare dacă patrimoniul nu este repartizat între membrii acesteia sau nu este transmis unor alte persoane.
    (6) La data dizolvării persoanei juridice, administratorul acesteia devine lichidator dacă organul competent sau instanţa de judecată nu desemnează o altă persoană în calitate de lichidator.
    Articolul 87.
Dizolvarea persoanei juridice de către instanţa de judecată
    (1) Instanţa de judecată dizolvă persoana juridică dacă:
    a) constituirea ei este viciată;
    b) actul de constituire nu corespunde prevederilor legii;
    c) nu se încadrează în prevederile legale referitoare la forma ei juridică de organizare;
    d) activitatea ei contravine ordinii publice;
    d1) nu a depus, în decurs de 12 luni de la expirarea termenelor stabilite de lege, dări de seamă contabile, fiscale şi statistice;
    [Art.87 al.(1), lit.d1) introdusă prin LP90 din 29.05.14, MO169-173/27.06.14 art.379]
   
d2) capitalul social al ei este sub mărimea minimă obligatorie mai mult de 6 luni;
    [Art.87 al.(1), lit.d2) introdusă prin LP90 din 29.05.14, MO169-173/27.06.14 art.379]
    e) există alte situaţii prevăzute de lege.
    (2) Instanţa de judecată nu dizolvă persoana juridică dacă, în termenul pe care îl acordă, persoana va corespunde prevederilor legii.
    (3) Instanţa de judecată poate dizolva persoana juridică dacă aceasta contravine interdicţiilor stabilite de prezentul cod pentru forma ei juridică de organizare sau dacă activitatea ei contravine grav actului de constituire.
    (4) Dizolvarea persoanei juridice se pronunță la cererea membrului sau, în cazurile expres prevăzute de lege, la cererea altor persoane sau autorități.
   
[Art.87 al.(4) în redacția LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    [Art.87 al.(4) modificat prin LP178 din 21.07.17, MO301-315/18.08.17 art.537]
    [Art.87 al.(4) în redacția LP90 din 29.05.14, MO169-173/27.06.14 art.379]
    Articolul 88.
Administrarea fiduciară
    (1) Instanţa de judecată care examinează cererea privind dizolvarea persoanei juridice poate pune bunurile acesteia, la cerere, sub administrare fiduciară. În încheiere se specifică data instituirii administrării fiduciare. Instanţa desemnează unul sau mai mulţi administratori fiduciari şi determină limitele împuternicirilor şi remuneraţia lor.
    (2) Dacă instanţa de judecată nu dispune altfel, organele persoanei juridice nu pot emite decizii fără acordul prealabil al administratorului fiduciar, iar persoanele cu drept de reprezentare a persoanei juridice nu pot încheia acte juridice fără participarea acestuia.
    (3) Instanţa de judecată poate modifica sau anula în orice moment încheierea sa de instituire a administrării fiduciare. Aceasta încetează în momentul în care hotărîrea judecătorească cu privire la dizolvare rămîne definitivă.
    (4) Administratorul fiduciar notifică organul care a efectuat înregistrarea de stat a persoanei juridice despre încheierea judecătorească şi comunică despre sine informaţiile care se cer de la un administrator.
    (5) Actul juridic încheiat de persoana juridică pînă la înregistrarea administrării fiduciare, fără a ţine cont de limitarea impusă prin administrare fiduciară, este valabil dacă cealaltă parte nu ştia şi nici nu trebuia să ştie despre instituirea administrării fiduciare.
    Articolul 89.
Înregistrarea dizolvării
    (1) În cazul în care persoana juridică se dizolvă în unul din temeiurile prevăzute la art.86 alin.(1) lit.a)-c), f) şi g), organul ei executiv depune o cerere de dizolvare la organul care a efectuat înregistrarea de stat a persoanei juridice respective.     În cazul în care persoana juridică se dizolvă prin hotărîre a adunării generale amembrilor, procesul-verbal al ședinței la care s-a adoptat această hotărîre trebuie anexat la cerere.
   
[Art.89 al.(1) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (2) În cazul dizolvării prin hotărîre judecătorească, instanţa transmite o copie de pe hotărîrea irevocabilă organului care a efectuat înregistrarea de stat a persoanei juridice ce se dizolvă.
    (3) Cererea de dizolvare depusă de organul executiv al persoanei juridice şi hotărîrea judecătorească sînt temeiuri pentru înregistrarea dizolvării.
    (4) De la data înregistrării dizolvării, în documentele şi informaţiile care emană de la persoana juridică, la denumire trebuie adăugată sintagma “în lichidare”. În caz contrar, lichidatorul persoanei juridice răspunde personal pentru prejudiciul cauzat terţilor.
    Articolul 90.
Lichidatorul persoanei juridice
    (1) Poate fi lichidator orice persoană fizică majoră care nu este supusă unei măsuri de ocrotire judiciare, are cetăţenia Republicii Moldova şi domiciliază pe teritoriul ei. Prin lege, pot fi stabilite condiţii suplimentare pentru persoana lichidatorului.
   
[Art.90 al.(1) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (2) Lichidatorul notifică despre desemnarea sa organul care a efectuat înregistrarea de stat a persoanei juridice şi comunică despre sine informaţiile care se cer de la un administrator. Lichidatorul anexează hotărîrea de desemnare în calitate de lichidator.
    (3) În registrul de publicitate se înscriu numele, domiciliul, numărul actului de identitate, numărul de identificare de stat personal (IDNP) şi semnătura lichidatorului, iar în cazul desemnării în calitate de lichidator a unei alte persoane decît administratorul, organul înregistrării de stat înscrie în registrul de publicitate menţiunea privind încetarea activităţii administratorului.
   
[Art.90 al.(3) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    [Art.90 al.(3) în redacția LP90 din 29.05.14, MO169-173/27.06.14 art.379]
    (4) Lichidatorul are aceleaşi împuterniciri, obligaţii şi responsabilităţi ca şi administratorul în măsura în care acestea sînt compatibile cu activitatea de lichidator.
    (5) În cazul desemnării mai multor lichidatori, aceştia reprezintă persoana juridică în comun dacă actul de constituire sau hotărîrea prin care sînt desemnaţi nu prevede altfel.
    (6) Îndată după preluarea funcţiei, lichidatorul împreună cu administratorul face şi semnează inventarul şi bilanţul în care constată situaţia exactă a activului şi pasivului.
    (7) Lichidatorul execută şi finalizează operaţiunile curente, evaluează, valorifică şi înstrăinează activele societăţii dizolvate sub orice formă prevăzută de lege, reprezintă societatea dizolvată în instanţele de judecată, încasează creanţele, inclusiv cele legate de insolvabilitatea debitorilor, încheie tranzacţii, concediază şi angajează lucrătorii persoanei juridice, contractează, după necesitate, specialişti şi experţi, încheie acte juridice, îndeplineşte orice alte acţiuni în măsura în care sînt necesare pentru lichidare.
    [Art.90 al.(7) în redacția LP90 din 29.05.14, MO169-173/27.06.14 art.379]
    (8) În cazul desemnării lichidatorului, administratorul este obligat să-i transmită, iar lichidatorul este obligat să primească bunurile, registrele şi actele persoanei juridice şi să întreprindă acţiuni de păstrare a lor. Lichidatorul este obligat, de asemenea, să ţină un registru cu toate operaţiunile lichidării în ordinea cronologică a efectuării lor.
    [Art.90 al.(8) în redacția LP90 din 29.05.14, MO169-173/27.06.14 art.379]
    (9) Lichidatorul poate fi revocat oricînd de organul sau de instanţa de judecată care l-a desemnat. Prin aceeaşi hotărîre se desemnează un alt lichidator. Lichidatorul revocat prezintă lichidatorului succesor un raport cu privire la activitatea pe care a desfăşurat-o. Dacă succesorul este desemnat de instanţa de judecată, raportul se prezintă acesteia.
    (10) Remunerarea lichidatorului este stabilită de organul sau de instanţa de judecată care l-a desemnat, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
    Articolul 91.
Informarea creditorilor
    După înregistrarea desemnării sale, lichidatorul publică în “Monitorul Oficial al Republicii Moldova” şi, în mod gratuit, pe pagina web oficială a organului înregistrării de stat un aviz despre lichidarea persoanei juridice şi, în termen de 15 zile, îl informează pe fiecare creditor cunoscut despre lichidare şi despre termenul de înaintare a creanţelor.
    [Art.91 modificat prin LP90 din 29.05.14, MO169-173/27.06.14 art.379]
    Articolul 92. Termenul de înaintare şi modul de admitere a creanţelor
    [Art.92 titlul în redacția LP90 din 29.05.14, MO169-173/27.06.14 art.379]
    (1) Termenul de înaintare a creanţelor este de 2 luni de la data publicării avizului prevăzut la art. 91. Prin hotărîrea de lichidare se poate prevedea un termen mai lung, dar care nu va depăşi 4 luni.
    [Art.92 al.(1) în redacția LP90 din 29.05.14, MO169-173/27.06.14 art.379]
   
(11) Cererile de admitere a creanţelor împreună cu documentele justificative privind creanţele şi cu actele de constituire de garanţii se depun direct la lichidator, la adresa indicată de acesta.
    [Art.92 al.(11)introdus prin LP90 din 29.05.14, MO169-173/27.06.14 art.379]
    (12) Creanţele creditorilor înaintate după expirarea termenului stabilit pentru înaintarea lor se execută din contul bunurilor persoanei juridice ce au rămas după executarea creanţelor validate înaintate în termenul stabilit.
    [Art.92 al.(12)introdus prin LP90 din 29.05.14, MO169-173/27.06.14 art.379]
    (2) În cazul în care lichidatorul respinge creanţa, creditorul are dreptul, sub sancţiunea decăderii, ca, în termen de 30 de zile de la data cînd a fost informat despre respingerea creanţei, să înainteze o acţiune în instanţă de judecată.
   
Articolul 93. Bilanţul de lichidare
    (1) În termen de 15 zile de la data expirării termenului de înaintare a creanţelor, lichidatorul este obligat să întocmească bilanţul provizoriu de lichidare, care să reflecte valoarea de bilanţ şi valoarea de piaţă a activelor inventariate, inclusiv creanţele înaintate şi validate de lichidator, precum şi cele nerecunoscute de lichidator şi/sau care se află pe rol în instanţa de judecată.
    (2) Evaluarea activelor incluse în bilanţul provizoriu de lichidare se efectuează de către lichidator la preţurile medii de piaţă din localitatea amplasării lor. Dacă evaluarea activelor este dificilă ori participantul (asociatul, acţionarul, membrul) sau creditorul nu este de acord cu valoarea bunului determinată de lichidator, acesta din urmă antrenează în evaluare un evaluator în domeniu. În cazul în care în urma evaluării se stabileşte că solicitarea persoanei care a contestat valoarea determinată de lichidator a fost întemeiată, cheltuielile de evaluare sînt suportate de lichidator. Dacă pînă la data aprobării bilanţului provizoriu de lichidare nicio parte nu contestă valoarea de piaţă stabilită de lichidator, evaluarea se prezumă a fi corectă şi definitivă.
    (3) Bilanţul provizoriu de lichidare reflectă creanţele înaintate într-un tabel în care se specifică temeiul, valoarea şi rangul creanţelor, se precizează dacă acestea sînt chirografare, garantate, sub condiţie sau nescadente şi se arată numele/denumirea creditorului, suma solicitată de creditor şi suma acceptată de lichidator, precum şi creanţele litigioase.
    (4) Bilanţul provizoriu de lichidare se prezintă, în termen de cel mult 10 zile de la data întocmirii, participanţilor (asociaţilor, acţionarilor, membrilor) şi creditorilor cunoscuţi şi se aprobă în termen de 30 de zile de către organul sau instanţa care a desemnat lichidatorul.
    (5) Dacă din bilanţul provizoriu de lichidare rezultă un excedent al pasivelor faţă de active, lichidatorul depune cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate. Intentarea procesului de insolvabilitate faţă de persoana juridică constituie temei pentru încetarea procedurii de lichidare a acesteia. Lichidatorul poate continua procedura de lichidare fără a intenta procesul de insolvabilitate, cu acordul tuturor creditorilor validaţi, cu condiţia că pe rolul instanţelor de judecată nu există cereri privind contestarea refuzului de validare a creanţelor sau termenul de contestare nu a expirat, precum şi în cazul în care nu există creditori.
    (6) Lichidatorul, după executarea tuturor creanţelor creditorilor, întocmeşte bilanţul definitiv de lichidare şi, odată cu proiectul planului de repartizare a activelor, îl prezintă spre aprobare organului sau instanţei de judecată care l-a desemnat.
    [Art.93 în redacția LP90 din 29.05.14, MO169-173/27.06.14 art.379]
    Articolul 94. Protecţia drepturilor debitorilor
    Hotărîrea de reorganizare sau lichidare în afara procedurii insolvabilităţii nu are ca efect scadenţa creanţelor neajunse la scadenţă.
    Articolul 941. Lichidarea patrimoniului societăţii dizolvate
    (1) Lichidarea patrimoniului presupune înstrăinarea de către lichidator a bunurilor  societăţii dizolvate, în condiţii cît mai avantajoase şi în timpul cel mai potrivit, şi începe după aprobarea bilanţului provizoriu de lichidare.
    (2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), lichidatorul poate efectua, pînă la aprobarea bilanţului provizoriu de lichidare, lichidarea tuturor activelor patrimoniale care prezintă riscuri iminente de afectare substanţială a sănătăţii publice şi/sau individuale ori a mediului înconjurător şi/sau care riscă să piardă din valoare (să se deprecieze). Lichidatorul poate efectua lichidarea activelor patrimoniale pînă la aprobarea bilanţului provizoriu de lichidare şi pentru a se evita deteriorarea lor, dispariţia din mediul fizic şi/sau virtual, expirarea termenelor de valabilitate a activelor, expirarea avizelor de specialitate (certificate, avize, autorizaţii etc.) la acestea, pentru a se evita alterarea calităţii şi/sau reducerea atractivităţii pe piaţă ori  ieşirea de pe piaţă a activelor. În aceste cazuri, lichidatorul coordonează în prealabil acţiunile sale cu organul sau instanţa de judecată care l-a desemnat.
    (3) Lichidarea bunurilor şi/sau drepturilor patrimoniale din patrimoniul societăţii dizolvate, grevate de privilegii, ipoteci, garanţii reale mobiliare, gajuri, drepturi de retenţie, de orice alte  sarcini ori măsuri asigurătorii, se va efectua doar după ce lichidatorul a notificat în prealabil creditorii care au constituit privilegiile, ipotecile, garanţiile reale mobiliare, gajurile, drepturile de retenţie şi sarcinile de orice alt fel asupra bunurilor şi/sau drepturilor supuse lichidării.
    (4) Lichidarea bunurilor şi/sau drepturilor patrimoniale din patrimoniul societăţii dizolvate, care nu sînt grevate, se face fără notificarea prealabilă a creditorilor, iar sumele obţinute din înstrăinarea acestora se depun în contul de lichidare al societăţii dizolvate.
    (5) Lichidatorul trebuie să înceapă şi să încheie procedura de lichidare a bunurilor într-un interval de timp rezonabil, în funcţie de tipul bunului şi de regulile comerciale practicate pe piaţă, care asigură vînzarea la cel mai bun preţ.
    [Art.941 introdus prin LP90 din 29.05.14, MO169-173/27.06.14 art.379]
    Articolul 95. Executarea creanţelor creditorilor
    (1) Lichidatorul nu poate repartiza participanţilor (asociaţilor, acţionarilor, membrilor) activele ce li se cuvin în urma lichidării persoanei juridice înainte de a achita creanţele creditorilor.
    (2) Participanţii (asociaţii, acţionarii, membrii) pot cere, chiar şi în procesul lichidării,  ca sumele datorate creditorilor validaţi şi creditorilor care nu s-au prezentat pentru a primi executarea să fie stinse prin consemnare şi ca activele să fie repartizate proporţional participaţiunii lor la capitalul social dacă, în afară de suma necesară pentru îndeplinirea tuturor obligaţiilor persoanei juridice, scadente sau care vor ajunge la scadenţă, mai rămîn disponibile cel puţin 10% din suma încasată în procesul de lichidare.
    (3) Pe perioada lichidării este interzisă executarea silită pentru creditori în mod individual. Executarea creanţelor creditorilor validaţi din contul activelor persoanei juridice ce se lichidează se efectuează doar de către lichidator în următoarea ordine:
    a) creanţele din dăunarea sănătăţii sau din cauzarea morţii, pe calea capitalizării plăţilor respective pe unitate de timp;
    b) creanţele salariale faţă de angajaţi şi remuneraţia datorată conform drepturilor de autor;
    c) creanţele pentru creditele acordate de Ministerul Finanţelor (suma principală, dobînda, comisionul de angajament, fondul de risc), pentru creditele interne şi externe acordate cu garanţie de stat, pentru impozite şi alte obligaţii de plată la bugetul public naţional;
    d) alte creanţe ale creditorilor.
    (4) Achitarea cheltuielilor ce ţin de procedura de lichidare şi care rezultă din acţiunile de administrare, valorificare şi distribuire a activelor, precum şi din remunerarea lichidatorului, se efectuează concomitent cu achitarea creanţelor creditorilor în ordinea expusă la alin. (3), pentru aceasta fiind repartizate cel mult 30% din suma încasată în procesul de lichidare.
    (5) Lichidatorul începe executarea creanţelor creditorilor din ziua aprobării bilanţului provizoriu de lichidare.
    (6) Executarea creanţelor creditorilor din fiecare rînd se face proporţional cu suma creanţelor fiecărui creditor din rîndul respectiv. Executarea creanţelor din rîndul următor se face după executarea în totalitate a creanţelor creditorilor din rîndul precedent.
    (7) După achitarea cheltuielilor prevăzute la alin. (4), creanţele garantate prin gaj, ipotecă şi/sau prin alte garanţii reale constituite asupra activelor vîndute se plătesc din suma obţinută, în ordine prioritară, înainte de satisfacerea celorlalte creanţe.
    (8) Creanţele neexecutate din cauza insuficienţei de bunuri ale persoanei juridice ce se lichidează se consideră stinse. Această normă nu se aplică în cazul în care faţă de persoana juridică a fost intentat procesul de insolvabilitate.
    [Art.95 în redacția LP90 din 29.05.14, MO169-173/27.06.14 art.379]
    Articolul 96. Repartizarea activelor persoanelor juridice cu scop lucrativ
    (1) Activele persoanei juridice cu scop lucrativ dizolvate care au rămas după satisfacerea pretenţiilor creditorilor sînt transmise de lichidator membrilor proporţional participaţiunii lor la capitalul social.
    (2) Lichidatorul efectuează calculele şi întocmeşte raportul privind lichidarea, care reflectă mărimea şi componenţa activelor rămase. Dacă 2 sau mai mulţi membri au dreptul la activele persoanei juridice, lichidatorul întocmeşte un proiect de repartizare a activelor, în care stabileşte principiile de repartizare.
    (3) Lichidatorul persoanei juridice dizolvate, cu consimţămîntul membrilor, poate să nu înstrăineze bunurile ei dacă nu este necesar pentru satisfacerea creanţelor creditorilor.
    (4) Proiectul de împărţire a activelor, calculele şi raportul privind lichidarea se prezintă spre aprobare organului sau instanţei de judecată care a desemnat lichidatorul. Organul sau instanţa care a desemnat lichidatorul poate introduce modificări în proiectul de împărţire, luînd în considerare voinţa membrilor.
    [Art.96 modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    Articolul 97. Repartizarea activelor persoanelor juridice cu scop nelucrativ
    (1) Activele care au rămas după satisfacerea creanţelor creditorilor persoanei juridice cu scop nelucrativ se repartizează între persoanele care, conform actului de constituire sau, în cazul prevăzut de actul de constituire, conform hotărîrii adunării generale, au dreptul la ele.
    (2) Dacă persoana juridică cu scop nelucrativ este constituită pentru satisfacerea exclusivă a intereselor membrilor săi şi actul constitutiv sau hotărîrea adunării generale nu prevăd persoanele care au dreptul la activele persoanei juridice cu scop nelucrativ dizolvate, toate persoanele care la momentul dizolvării au calitatea demembru la ea beneficiază de dreptul la patrimoniul rămas. Între aceste persoane activele se repartizează proporţional.
    (3) Dacă nu pot fi repartizate conform alin.(1) şi (2), activele trec la stat, care le utilizează la realizarea scopurilor statutare ale persoanei juridice cu scop nelucrativ lichidate.
    [Art.97 modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    Articolul 98. Termenul de repartizare a activelor
    După expirarea termenului de 30 de zile de la data aprobării bilanţului definitiv de lichidare şi a planului repartizării activelor, iar în cazul contestării acestor documente, de la data respingerii cererii de contestare printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă, activele persoanei juridice dizolvate pot fi repartizate persoanelor îndreptăţite.
    [Art.98 în redacția LP90 din 29.05.14, MO169-173/27.06.14 art.379]
    Articolul 99. Radierea persoanei juridice din registru
    (1) După repartizarea activelor nete, lichidatorul trebuie să depună la organul înregistrării de stat cererea de radiere a persoanei juridice dinregistrul de publicitate corespunzător.
    [Art.99 al.(2) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (2) Radierea se efectuează în modul şi în termenele prevăzute de lege.
    [Art.99 al.(2) în redacţia LP280-XVI din 14.12.2007, MO94-96/30.05.08 art.349]
    Articolul 100.
Redeschiderea procedurii de lichidare
    (1) Dacă, după radierea persoanei juridice, mai apare un creditor sau un îndreptăţit să obţină soldul ori dacă se atestă existenţa unor active, instanţa de judecată poate, la cererea oricărei persoane interesate, să redeschidă procedura lichidării şi, dacă este necesar, să desemneze un lichidator. În acest caz, persoana juridică este considerată ca fiind existentă, dar în exclusivitate în scopul desfăşurării lichidării redeschise. Lichidatorul este împuternicit să ceară persoanelor îndreptăţite restituirea a ceea ce au primit peste partea din active la care aveau dreptul.
    (2) Pentru perioada în care persoana juridică nu a existat, se suspendă cursul prescripţiei extinctive a dreptului de acţiune a persoanei juridice sau faţă de persoana juridică respectivă.
    Articolul 101.
Insolvabilitatea persoanei juridice
    (1) Prin hotărîre judecătorească, persoana juridică poate fi declarată insolvabilă dacă ea nu-şi poate onora obligaţiile de plată faţă de creditori. Temeiurile şi modul de declarare de către instanţa de judecată a persoanei juridice drept insolvabile se stabilesc prin lege.
    (2) Banca poate fi declarată insolvabilă prin hotărîre a Băncii Naţionale a Moldovei. Temeiurile şi modul de declarare de către Banca Naţională a băncii drept insolvabilă se stabilesc prin lege.
    [Art.101 al.(2) introdus prin LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330; alineatul unic devine al.(1)]
    Articolul 102. Sucursala persoanei juridice
    (1) Sucursala este o subdiviziune separată a persoanei juridice, situată în afara sediului acesteia, care are aparența permanenței, propria conducere și dotarea materială necesară pentru a desfășura o parte sau toate activitățile persoanei juridice.
    (2) Persoana juridică constituită în Republica Moldova poate institui sucursale în Republica Moldova și în străinătate dacă legea sau actul de constituire nu prevede altfel.
    (3) Sucursala nu este persoană juridică. Sucursala funcționează conform propriului regulament, aprobat de organul care a hotărît instituirea ei.
    [Art.102 în redacția LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    Articolul 103. Sucursala persoanei juridice străine în Republica Moldova
    (1) Înainte ca o persoană juridică constituită într-un alt stat (persoana juridică străină) să desfășoare în nume propriu activitate în Republica Moldova printr-o sucursală în sensul art. 102 alin. (1), aceasta trebuie să înregistreze sucursala în registrul de publicitate al persoanelor juridice al Republicii Moldova dacă legea nu prevede un alt registru de publicitate al Republicii Moldova.
    (2) Denumirea sucursalei persoanei juridice străine constă din denumirea persoanei juridice străine care a hotărît instituirea sucursalei, urmată de denumirea localității din străinătate în care are sediul persoana juridică, cuvîntul „sucursala” și de denumirea localității din Republica Moldova în care are sediul sucursala. În cazul instituirii de către aceeași persoană juridică străină a mai multor sucursale în aceeași localitate, denumirea sucursalei poate fi completată cu un indicativ de natură să le deosebească între ele.
    (3) Sucursala persoanei juridice străine nu este persoană juridică. Sucursala persoanei juridice străine funcționează conform propriului regulament, aprobat de organul care a hotărît instituirea sucursalei. Persoana juridică străină poartă răspundere pentru obligațiile care apar din activitățile sucursalei din Republica Moldova.
    (4) Activitatea care, conform legii, este supusă licențierii în Republica Moldova poate fi desfășurată de persoana juridică străină care a înregistrat sucursala în Republica Moldova doar după obținerea licenței, dacă legea nu prevede altfel.
    (5) Persoana juridică străină trebuie să numească unul sau mai mulți administratori ai sucursalei. Administratorul conduce sucursala, asigură ținerea contabilității sucursalei și reprezintă persoana juridică străină în limitele împuternicirilor sale.
    (6) Dispozițiile art. 61, 64–6818 se aplică în mod corespunzător sucursalei și administratorului său. Dispozițiile art. 1598 se aplică persoanei juridice străine care a înregistrat sucursala în Republica Moldova.
    [Art.103 în redacția LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    Articolul 1031. Notarea insolvabilității sau lichidării persoanei juridice
                             străine care are sucursală în Republica Moldova
    În termen de 14 zile din data inițierii procedurii de insolvabilitate sau lichidare a persoanei juridice străine ori a unor proceduri avînd un efect similar potrivit legii sale naționale, administratorul sucursalei este obligat să notifice deținătorul registrului de publicitate al Republicii Moldova în care este înregistrată sucursala, care va nota acest fapt în registrul de publicitate.
    [Art.1031 introdus prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    Articolul 1032. Lichidarea și radierea sucursalei persoanei juridice străine
                             din registrul de publicitate al Republicii Moldova
    (1) Sucursala persoanei juridice străine se radiază din registrul de publicitate al Republicii Moldova în care este înregistrată în unul dintre următoarele cazuri:
    a) persoana juridică străină este dizolvată;
    b) persoana juridică străină depune cerere de radiere;
    c) sucursala nu are administrator și nu a fost numit un administrator în termen de 3 luni după notificare din partea organului de înregistrare de stat competent al Republicii Moldova despre radierea administratorului din registru;
    d) administratorul sucursalei nu a prezentat situațiile financiare în termenele prevăzute de Legea contabilității și raportării financiare nr. 287/2017 și nici nu înlătură neajunsul în termenul suplimentar de 30 de zile acordat de autoritatea Republicii Moldova căreia trebuiau prezentate situațiile financiare.
    (2) Sucursala persoanei juridice străine este radiată din registrul de publicitate al Republicii Moldova în baza hotărîrii judecătorești definitive:
    a) la cererea unei persoane sau autorități publice abilitate prin lege sau a oricărei alte persoane interesate dacă genul de activitate sau activitățile sucursalei contravin legii sau bunelor moravuri;
    b) la cererea unui creditor care demonstrează că nu își poate satisface creanța apărută din funcționarea persoanei juridice străine în Republica Moldova din contul activelor deținute de persoana juridică străină pe teritoriul Republicii Moldova;
    c) în alte cazuri prevăzute de lege.
    (3) După radierea sucursalei din registrul de publicitate al Republicii Moldova, persoana juridică străină poate să își continue activitățile în Republica Moldova printr-o sucursală în sensul art. 102 alin. (1) doar dacă a înregistrat o sucursală nouă. În cazul radierii sucursalei din registrul de publicitate al Republicii Moldova la cererea unui creditor, noua sucursală poate fi înregistrată doar dacă creanța creditorului a fost satisfăcută sau dacă creditorul și-a dat consimțămîntul scris la înregistrarea sucursalei în registrul de publicitate al Republicii Moldova.
    (4) Înainte de radierea sucursalei din registrul de publicitate al Republicii Moldova, sucursala este lichidată, aplicîndu-se în mod corespunzător dispozițiile art. 90–95. După satisfacerea creanțelor tuturor creditorilor și depunerea banilor, lichidatorii pregătesc bilanțul final, care se anexează la cererea de radiere a sucursalei din registrul de publicitate al Republicii Moldova.
    [Art.1032 introdus prin
LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    [Art.104 abrogat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    Articolul 105.
Publicaţiile persoanei juridice
    În cazul în care legea sau actele de constituire prevăd publicarea informaţiei persoanei juridice, informaţia se publică în “Monitorul Oficial al Republicii Moldova”și, dacă există, pe pagina web a persoanei juridice. Actele de constituire pot prevedea publicarea informaţiei despre persoana juridică şi în alte mijloace de informare în masă.
    [Art.105 modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
S e c ţ i u n e a a 2-a
SOCIETĂŢILE COMERCIALE
§ 1. Dispoziţii comune
    Articolul 106.
Dispoziţii generale cu privire la societăţile comerciale
    (1) Societate comercială este organizaţia comercială cu capital social constituit din participaţiuni ale membrilor (asociaților). Patrimoniul creat din aportul asociaților şi cel dobîndit de societatea comercială în proces de activitate aparţine acesteia cu drept de proprietate. În cazurile prevăzute de prezentul cod, societatea comercială poate fi fondată de o singură persoană.
    [Art.106 al.(1) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (2) Societatea comercială poate fi constituită doar sub formă de societate în nume colectiv, de societate în comandită, de societate cu răspundere limitată şi de societate pe acţiuni.
    (3) Societatea comercială poate fi fondator (asociat) al unei alte societăţi comerciale, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul cod şi de alte legi.
    [Art.106 al.(3) modificat prin
LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (4) În calitate de aport la patrimoniul societăţii comerciale pot servi mijloacele băneşti, valorile mobiliare, alte bunuri sau drepturi patrimoniale. Evaluarea în bani a aportuluiasociatului la societatea comercială se efectuează prin acordul asociaților şi este susceptibilă unui control independent exercitat de experţi (audit).
   
[Art.106 al.(4) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    Articolul 107. Constituirea societăţii comerciale
    (1) Societatea comercială se constituie prin act de constituire autentificat notarial.
    (2) Fiecare fondator al societăţii comerciale trebuie să contribuie, în mărimea stabilită de actul de constituire, la formarea capitalului social.
    Articolul 108.
Actul de constituire al societăţii comerciale
    (1) În actul de constituire al societăţii comerciale trebuie să se indice:
    a) numele, locul şi data naşterii, domiciliul, cetăţenia şi datele din actul de identitate al fondatorului persoană fizică; denumirea, sediul, naţionalitatea, numărul de înregistrare al fondatorului persoană juridică;
    b) denumirea societăţii;
    c) obiectul de activitate;
    d) participaţiunile asociaţilor, modul şi termenul lor de vărsare;
    e) valoarea bunurilor constituite ca participaţiune în natură şi modul de evaluare, dacă au fost făcute asemenea aporturi;
    f) sediul;
    g) structura, atribuţiile, modul de constituire şi de funcţionare a organelor societăţii;
    h) modul de reprezentare;
    i) sucursalele societăţii;
   
[Art.108 al.(1), lit.i) modificată prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    j) alte date, stabilite de lege pentru tipul respectiv de societate.
    (2) Actul de constituire al societăţii comerciale poate deroga de la prevederile prezentei secţiuni doar în cazurile prevăzute expres.
    (3) Actul de constituire al societăţii comerciale poate prevedea şi alte clauze ce nu contravin legii.
    (4) Actul de constituire al societăţii comerciale se întocmeşte în limba de stat şi se semnează de către toţi asociaţii fondatori.
    Articolul 109.
Înregistrarea de stat a societăţii comerciale
    (1) Societatea comercială trebuie înregistrată, în modul şi termenul stabilit de lege, la organul înregistrării de stat.
   
[Art.109 al.(1) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (2) Dacă înregistrarea societăţii comerciale nu a avut loc în termen de 3 luni de la data autentificării actului de constituire,asociații ei au dreptul să fie degrevaţi de obligaţiile ce rezultă din subscripţiile lor, dacă actul de constituire nu prevede altfel.
   
[Art.109 al.(2) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    [Art.109 al.(2) modificat prin LP280-XVI din 14.12.2007, MO94-96/30.05.08 art. 349]
    Articolul 110.
Nulitatea societăţii comerciale
    (1) Societatea comercială poate fi declarată nulă prin hotărîre judecătorească.
    (2) Hotărîrea privind nulitatea societăţii comerciale poate fi pronunţată numai atunci cînd:
    a) actul de constituire lipseşte sau nu este autentificat notarial;
    b) obiectul societăţii este ilicit sau contrar ordinii publice;
    c) actul de constituire nu prevede denumirea societăţii, participaţiunile asociaţilor, mărimea capitalului social subscris sau scopul societăţii;
    d) dispoziţiile legale privind capitalul social minim nu au fost respectate;
    e) toți fondatorii au încheiat actul de constituire cu încălcarea capacității de exercițiu.
    [Art.110 al.(2), lit.e) în redacția LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (3) Dispozitivul hotărîrii de declarare a nulităţii societăţii comerciale se inserează în publicaţiile societăţii în termen de 15 zile de la data rămînerii definitive a hotărîrii.
    Articolul 111.
Efectele declarării nulităţii societăţii comerciale
   (1) Pe data la care hotărîrea judecătorească de declarare a nulităţii societăţii comerciale rămîne definitivă, aceasta se dizolvă şi intră în lichidare. Prin hotărîre judecătorească de declarare a nulităţii se desemnează lichidatorul societăţii.
    (2) Nulitatea societăţii comerciale nu afectează actele juridice încheiate în numele ei, excepţie constituind cazul prevăzut la alin.(3).
    (3) Dacă societatea comercială declarată nulă este insolvabilă, lichidarea ei se efectuează conform legislaţiei cu privire la insolvabilitate.
    (4) Asociaţii cărora le este imputabilă nulitatea societăţii comerciale răspund nelimitat şi solidar faţă de ceilalţi asociaţi şi faţă de terţi pentru prejudiciul cauzat prin nulitatea societăţii.
    Articolul 112.
Formarea capitalului social al societăţii comerciale
    (1) Capitalul social determină valoarea minimă a activelor pe care trebuie să le deţină societatea comercială.
    (2) Capitalul social al societăţii comerciale se formează din aporturile fondatorilor, exprimate în lei.
    (3) Capitalul social se vărsă integral în cel mult 6 luni de la data înregistrării societăţii comerciale.
     [Art.112 al.(4) abrogat prin LP53 din 03.04.14, MO99-102/25.04.14 art.253]
    Articolul 113.
Aportul la capitalul social al societăţii comerciale
    (1) Aportul la capitalul social al societăţii comerciale este considerat a fi în bani dacă actul de constituire nu prevede altfel.
    (2) Prestaţiile în muncă şi serviciile depuse la înfiinţarea societăţii comerciale şi pe parcursul existenţei ei nu pot constitui aport la formarea sau majorarea capitalului social.
    [Art.113 al.(3) abrogat prin LP53 din 03.04.14, MO99-102/25.04.14 art.253]
    [Art.113 al.(3) modificat prin LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330]
    (4) Pentru aportul la capitalul social al societăţii comerciale nu se calculează dobînzi, cu excepţiile stabilite de lege.
    (5) În cazul în care asociatul nu a vărsat în termen aportul, oricare asociat are dreptul să-i ceară în scris aceasta, stabilindu-i un termen suplimentar de cel puţin o lună şi avertizîndu-l cătermenul este de decădere și este posibilă excluderea lui din societate.
    [Art.113 al.(5) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (6) Dacă nu varsă aportul în termenul suplimentar, asociatul pierde dreptul asupra părţii sociale şi asupra fracţiunii vărsate, fapt despre care trebuie notificat.
    Articolul 114.
Aportul în natură la capitalul social al societăţii comerciale
    (1) Aportul în natură la capitalul social al societăţii comerciale are ca obiect orice bunuri aflate în circuit civil.
    (2) Bunurile se consideră a fi transmise cu titlu de proprietate dacă actul de constituire nu prevede altfel. Dacă bunul a fost transmis cu titlu de folosință, între asociat și societate se aplică în mod corespunzător dispozițiile legale cu privire la locațiune, cu excepția că societatea nu datorează chirie în schimbul folosinței.
    [Art.114 al.(2) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (3) Se pot constitui aporturi la formarea sau la majorarea capitalului social al societății cu răspundere limitată sau al societății pe acțiuni creanțele, drepturile asupra obiectului de proprietate intelectuală, precum și alte drepturi patrimoniale. Această regulă se aplică și în cazul convertirii unei obligații pecuniare a societății în părți sociale sau, după caz, acțiuni în folosul creditorului.
    [Art.114 al.(3) în redacția LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
   
[Art.114 al.(3) în redacția LP272 din 29.11.18, MO462-466/12.12.18 art.776; în vigoare 12.12.18]
    (4) Asociaţii în societatea în nume colectiv şi asociaţii comanditaţi se pot obliga la prestaţii în muncă şi la servicii cu titlu de aport social, care însă nu constituie aport la formarea sau la majorarea capitalului social. În schimbul acestui aport, asociaţii au dreptul să participe, potrivit actului de constituire, la împărţirea beneficiilor şi a activului societăţii, rămînînd totodată obligaţi să participe la pierderi.
    (5) Aportul în natură trebuie vărsat în termenul stabilit de actul de constituire, dar nu mai tîrziu de termenul indicat la art.112 alin.(3). În cazul majorării capitalului social, aportul se varsă în termenul stabilit de adunarea generală, dar nu mai tîrziu de 60 de zile de la adoptarea hotărîrii de majorare a capitalului social.
    (6) Aporturile în natură se evaluează în bani de către un evaluator independent și se aprobă de adunarea generală a asociaților. Asociatul care a transmis aportul și evaluatorul răspund solidar, în limitele supraevaluării. Pretențiile privind corectitudinea evaluării se prescriu în termen de 3 ani de la momentul aprobării aportului în natură de către adunarea generală a asociaților.
    [Art.114 al.(6) în redacția LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (7) Aportul în creanţe se consideră vărsat numai după ce societatea comercială a obţinut plata sumei de bani care face obiectul creanţei.
    Articolul 115.
Drepturile asociatului societăţii comerciale
   
[Art.115 denumirea modificată prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (1) Asociatul societăţii comerciale are dreptul:
   
[Art.115 al.(1) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    a) să participe la conducerea şi la activitatea societăţii în condiţiile stabilite de lege şi de actul de constituire;
    b) să cunoască informaţia despre activitatea societăţii şi să ia cunoştinţă de cărţile contabile şi de altă documentaţie în modul prevăzut de lege şi de actul de constituire;
    c) să primească o cotă-parte din profitul societății (dividend), proporțională participațiunii la capitalul social, în condițiile stabilite de lege și actul de constituire;
   
[Art.115 al.(1), lit.c) în redacția LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    d) să primească, în caz de lichidare a societăţii, o parte din valoarea activelor ei rămase după satisfacerea creanţelor creditorilor, proporţional participaţiunii la capitalul social;
    e) să întreprindă alte acţiuni prevăzute de lege sau de actul de constituire.
    (2) Actul de constituire poate prevedea şi o altă modalitate de repartizare a profitului societăţii sau a activelor decît cea indicată la alin.(1), dar nimeni nu poate avea dreptul la întregul profit realizat de societate şi nici nu poate fi absolvit de pierderile suferite de ea.
    (3) Dacă organele de conducere refuză să o facă, asociatul societăţii comerciale este în drept să ceară, în numele acesteia, celorlalţi asociați repararea prejudiciului pe care l-au cauzat.
   
[Art.115 al.(3) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (4) Dacă legea nu prevede altfel, au dreptul de a primi dividende persoanele care aveau calitatea de asociat la data adoptării hotărîrii de distribuire a dividendelor.
    [Art.115 al.(4) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    Articolul 116. Obligaţiile asociatului societăţii comerciale
    (1) Asociatul societăţii comerciale este obligat:
    a) să transmită participaţiunea la capitalul social în ordinea, mărimea, modul şi termenele prevăzute în actul de constituire;
    b) să nu divulge informaţia confidenţială despre activitatea societăţii;
    c) să comunice imediat societăţii faptul schimbării domiciliului sau a sediului, a numelui sau a denumirii, altă informaţie necesară exercitării drepturilor şi îndeplinirii obligaţiilor societăţii şi ale asociatului ei;
    d) să îndeplinească alte obligaţii prevăzute de lege sau de actul de constituire.
    (2) Fără acordul societăţii de persoane, asociatul nu are dreptul să practice activităţi similare celei pe care o practică societatea. Acordul asociaților se prezumă, pînă la proba contrară, pentru activităţile despre care asociații erau informaţi la data acceptării în calitate de asociat.
    (3) În cazul în care asociatul încalcă prevederile alin.(2), societatea poate cere repararea prejudiciului sau cesiunea drepturilor şi obligaţiilor sau a beneficiului care rezultă din actele încheiate.
    [Art.116 al.(3) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    [Art.117 abrogat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
   
[Art.118 abrogat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
   
[Art.119 abrogat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
   
[Art.120 abrogat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
§ 2. Societatea în nume colectiv
    Articolul 121. Dispoziţii generale cu privire la societatea în nume colectiv
    (1) Societate în nume colectiv este societatea comercială ai cărei asociați practică, în conformitate cu actul de constituire, activitate de întreprinzător în numele societăţii şi răspund solidar şi nelimitat pentru obligaţiile acesteia. Clauza prin care se limitează răspunderea nu este opozabilă terţilor.
    (2) Numărul asociaţilor nu poate fi mai mic de 2 şi nici mai mare de 20 de persoane fizice sau juridice. O persoană fizică sau juridică poate fi asociatul numai al unei societăţi în nume colectiv.
    (3) Denumirea societăţii în nume colectiv trebuie să includă sintagma în limba de stat “societate în nume colectiv” sau abrevierea “S.N.C.”, numele sau denumirea asociaţilor. Dacă nu sînt incluse numele sau denumirea tuturor asociaţilor, în denumirea societăţii trebuie să se includă numele sau denumirea a cel puţin unuia dintre asociaţi şi sintagma în limba de stat “şi compania” sau abrevierea “şi Co”.
    Articolul 122. Actul de constituire al societăţii în nume colectiv
    (1) În afară de cele menţionate la art.108 alin.(1), în actul de constituire al societăţii în nume colectiv trebuie să se indice:
    a) cuantumul şi conţinutul capitalului social al societăţii şi modul depunerii aporturilor;
    b) mărimea şi modalitatea de modificare a participaţiunilor fiecărui participant la capitalul social;
    c) răspunderea asociaților pentru încălcarea obligaţiilor de depunere a aporturilor;
    d) procedura de adoptare a hotărîrilor de către asociaţi;
    e) procedura de admitere a noilor asociaţi;
    f) temeiurile şi procedura de retragere şi excludere a asociatului din societate.
    (2) Actul de constituire poate fi modificat numai prin votul unanim al tuturor asociaţilor.
    Articolul 123. Conducerea societăţii în nume colectiv
    (1) Conducerea societăţii în nume colectiv se exercită prin acordul tuturor asociaților. În actul de constituire al societăţii pot fi prevăzute cazurile în care hotărîrea se adoptă cu majoritatea voturilor asociaților.
    (2) Fiecare asociat al societăţii în nume colectiv are un singur vot dacă actul de constituire nu prevede altfel.
    Articolul 124. Administrarea societăţii în nume colectiv
    (1) Fiecare asociat al societăţii în nume colectiv are dreptul de a acţiona în numele societăţii dacă actul de constituire nu prevede că toţi asociații administrează societatea în comun sau că administrarea este delegată unor anumiţi asociați sau unor terţi.
    (2) Împuternicirile administratorului se limitează la domeniul de activitate al societăţii. Pentru săvîrşirea de acte ce depăşesc aceste limite este necesar acordul tuturor asociaţilor.
    (3) În cazul administrării în comun, deciziile trebuie luate în unanimitate. Dacă administrarea societăţii se deleagă unei sau mai multor persoane, ceilalţi asociați, pentru a încheia acte juridice în numele societăţii, trebuie să aibă procură de la prima (primele). În raporturile cu terţii, societatea nu are dreptul să invoce clauzele actului de constituire prin care se limitează împuternicirile asociaților societăţii, cu excepţia cazurilor în care societatea va demonstra că terţul, în momentul încheierii actului juridic, cunoştea sau trebuia să cunoască faptul că asociatil nu este împuternicit să acţioneze în numele societăţii.
    (4) Fiecare asociat al societăţii în nume colectiv, indiferent de faptul este sau nu împuternicit să administreze societatea, are dreptul să ia cunoştinţă, personal sau asistat de un expert, de toată documentaţia privind administrarea. Clauza prin care se exclude sau se limitează acest drept este nulă.
    Articolul 125. Reprezentarea societăţii în nume colectiv
    (1) Dreptul şi obligaţia de a reprezenta societatea în nume colectiv îl au toţi asociații ei.
    (2) Actul de constituire poate stipula dreptul unuia sau mai multor asociați de a reprezenta societatea. În acest caz, ceilalţi asociați nu au dreptul să o reprezinte.
    (3) În cazul în care dreptul de reprezentare aparţine mai multor asociați, fiecare are dreptul să acţioneze de sine stătător dacă actul de constituire nu prevede că ei trebuie să acţioneze în comun.
    (4) În cazul desemnării administratorilor dintre terţi, dreptul de a reprezenta societatea în nume colectiv poate fi stipulat în actul de constituire.
    (5) Persoanele care au dreptul de a reprezenta societatea în nume colectiv sînt obligate să notifice despre desemnarea lor organul de stat unde este înregistrată.
    (6) Prevederile actului de constituire care limitează dreptul asociaţilor de a reprezenta societatea în nume colectiv nu sînt opozabile terţilor de bună-credinţă. Buna-credinţă se prezumă.
    Articolul 126. Lipsirea şi renunţarea la dreptul de administrare
şi de reprezentare
                           a societăţii  în nume colectiv
    (1) Dacă există motive întemeiate, la cererea oricărui asociat, instanţa de judecată poate priva persoana de dreptul de a administra şi a reprezenta societatea în nume colectiv. Motive întemeiate sînt, printre altele, încălcarea gravă a obligaţiilor şi imposibilitatea exercitării atribuţiilor.
    (2) Printr-o declaraţie adresată persoanelor cu drept de administrare şi reprezentare, fiecare asociat poate renunţa în orice moment la dreptul de a administra şi a reprezenta societatea.
    Articolul 127. Repartizarea veniturilor şi pierderilor societăţii în nume colectiv
    (1) Veniturile şi pierderile societăţii în nume colectiv se repartizează între asociații ei proporţional participaţiunilor la capitalul social, dacă actul de constituire sau acordul asociaților nu prevede altfel. Acordul cu privire la înlăturarea asociatului societăţii de la participarea la veniturile sau pierderile societăţii este nul.
    (2) Asociatul care a acţionat în interesul societăţii în nume colectiv fără împuternicire are dreptul, dacă societatea nu a acceptat actele juridice încheiate de el, să-i ceară compensarea cheltuielilor suportate, în limita beneficiului sau a economiilor obţinute de societate ca rezultat al acţiunilor lui.
    (3) Dacă, drept urmare a pierderilor suportate, activele nete ale societăţii în nume colectiv vor deveni mai mici decît capitalul ei social, venitul obţinut de societate nu va fi repartizat între asociații ei pînă cînd valoarea activelor nete nu va depăşi cuantumul capitalului social.
    Articolul 128. Răspunderea asociaților societăţii în nume colectiv
pentru
                           obligaţiile ei
    (1) Asociații societăţii în nume colectiv poartă răspundere subsidiară solidară cu tot patrimoniul lor pentru obligaţiile societăţii.
    (2) Asociatul societăţii în nume colectiv care nu este fondatorul ei poartă răspundere în egală măsură cu alţi asociați pentru obligaţiile apărute pînă la încadrarea lui în societate.
    (3) Asociatul care a ieşit din societatea în nume colectiv poartă răspundere, pentru obligaţiile apărute pînă la ieşirea lui din societate, în egală măsură cu asociații rămaşi, în termen de 2 ani din ziua aprobării dării de seamă despre activitatea societăţii pentru anul în care a ieşit din societate.
    (4) Asociatul faţă de care este introdusă o acţiune pentru obligaţiile societăţii în nume colectiv poate opune numai excepţiile la care societatea sau asociatul personal are dreptul.
    (5) Acordul asociaților societăţii în nume colectiv asupra limitării sau înlăturării răspunderii prevăzute de prezentul articol este nul.
    Articolul 129. Modificarea componenţei asociailor societăţii în nume colectiv
    (1) În caz de retragere a unui asociat al societăţii în nume colectiv, de deces, declarare a dispariţiei fără veste sau de instituire a unei măsuri de ocrotire judiciare în privința unui asociat persoană fizică, de insolvabilitate, deschidere a procedurii de reorganizare în temeiul unei hotărîri judecătoreşti, de lichidare a asociatului persoană juridică al societăţii sau de urmărire de către un creditor a participaţiunii asociatului în capitalul social, societatea poate să-şi continue activitatea dacă este prevăzut de actul de constituire al societăţii sau dacă hotărîrea privind continuarea activităţii se adoptă în unanimitate de către asociații rămaşi.
    [Art.129 al.(1) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (2) Asociatul societăţii în nume colectiv poate fi exclus din societate dacă ceilalţi asociațicer, din motive întemeiate prin unanimitate de voturi, instanţei de judecată excluderea lui.
    (3) Dacă asociatul societăţii în nume colectiv a ieşit din ea, participaţiunile la capitalul social ale asociaților rămaşi se majorează corespunzător, dacă prin actul de constituire sau prin acordul asociaților nu este prevăzut altfel.
    (4) Asociatul societăţii în nume colectiv poate transmite, cu acordul celorlalţi asociați, participaţiunea sa la capitalul social sau o parte din ea unui alt asociat sau unui terţ. O dată cu participaţiunea trec, integral sau proporţional părţii transmise, drepturile asociatului care a transmis participaţiunea.
    Articolul 130. Retragerea asociatului din societatea în nume colectiv
    (1) Asociatul societăţii în nume colectiv are dreptul să se retragă din ea cu condiţia informării celorlalţi asociați cu cel puţin 6 luni pînă la data retragerii.
    (2) Acordul dintre asociații societăţii în nume colectiv asupra renunţării la dreptul de retragere din societate este nul.
    Articolul 131. Efectele retragerii asociatului din societatea în nume colectiv
    (1) Asociatului care s-a retras din societatea în nume colectiv i se achită valoarea părţii din patrimoniu proporţional participaţiunii lui în capitalul social dacă actul de constituire nu prevede altfel.
    (2) Prin înţelegere dintre asociatul care se retrage din societatea în nume colectiv şi asociații rămaşi, achitarea valorii patrimoniului poate fi înlocuită cu transmiterea lui în natură.
    (3) Partea din patrimoniul societăţii în nume colectiv sau valoarea acestei părţi, ce i se cuvine asociatului care se retrage, se determină conform bilanţului întocmit la momentul retragerii.
    Articolul 132. Decesul sau reorganizarea asociatului societăţii în nume
                           colectiv
    (1) Succesorii asociatului societăţii în nume colectiv decedat sau reorganizat pot deveni, dacă actul de constituire nu interzice, asociaţi cu acordul tuturor asociaților. Actul de constituire poate prevedea o majoritate de voturi pentru adoptarea deciziei de acceptare a succesorului în calitate de asociat.
    (2) Dacă asociații societăţii în nume colectiv nu acceptă succesorii în calitate de asociaţi, societatea este obligată să le plătească partea din activele nete, determinată la data decesului sau reorganizării, proporţională părţii din capitalul social deţinute de asociatul decedat sau reorganizat.
    (3) Succesorul asociatului societăţii în nume colectiv poartă răspundere, în limitele patrimoniului care a trecut la el, de obligaţiile pentru care, în conformitate cu art.128 alin.(2) şi (3), purta răspundere asociatul decedat sau reorganizat.
    Articolul 133. Urmărirea participaţiunii asociatului din capitalul social
                           al societăţii în nume colectiv
    (1) Urmărirea participaţiunii din capitalul social al asociatului societăţii în nume colectiv pentru datoriile lui nelegate de participarea la societate (datorii personale) se permite doar în cazul insuficienţei unui alt patrimoniu al acestuia pentru onorarea datoriilor. Creditorii unui astfel de asociat sînt în drept să ceară societăţii separarea unei părţi din patrimoniul ei proporţional participaţiunii debitorului la capitalul social pentru urmărirea acestei părţi. Partea din patrimoniul societăţii susceptibilă separării sau valoarea ei se determină conform unui bilanţ întocmit la momentul înaintării pretenţiilor creditorilor cu privire la separare.
    (2) Urmărirea patrimoniului proporţional participaţiunii asociatului la capitalul social condiţionează excluderea asociatului din societatea în nume colectiv şi atrage efectele prevăzute la art.128 alin.(2) şi (3).
    Articolul 134. Dizolvarea societăţii în nume colectiv
    (1) În afară de cazurile prevăzute la art.86 alin.(1), societatea în nume colectiv se dizolvă dacă în ea rămîne un singur asociat.
    (2) Ultimul asociat rămas al societăţii în nume colectiv are dreptul ca, în termen de 6 luni, să reorganizeze societatea, în modul prevăzut de prezentul cod.
    Articolul 135. Reorganizarea societăţii în nume colectiv
    (1) În cazul reorganizării societăţii în nume colectiv în societate pe acţiuni, în societate cu răspundere limitată sau în cooperativă, asociaţii continuă, în termen de 3 ani, să răspundă solidar şi nelimitat pentru obligaţiile născute pînă la reorganizare.
    (2) Asociatul nu este absolvit de răspundere nici în cazul în care, pînă la expirarea termenului de 3 ani, înstrăinează dreptul de participaţiune la capitalul social.
    [Secțiunea 2 paragraful 2 modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
§ 3. Societatea în comandită
    Articolul 136. Dispoziţii generale cu privire la societatea în comandită
    (1) Societate în comandită este societatea comercială în care, de rînd cu asociații care practică în numele societăţii activitate de întreprinzător şi poartă răspundere solidară nelimitată pentru obligaţiile acesteia (comanditaţi), există unul sau mai mulţi asociați-finanţatori (comanditari) care nu participă la activitatea de întreprinzător a societăţii şi suportă în limita aportului depus riscul pierderilor ce rezultă din activitatea societăţii.
    (2) Persoana poate fi comanditat doar într-o singură societate în comandită. Asociatul societăţii în nume colectiv nu poate fi comanditat în societatea în comandită. Comanditatul din societatea în comandită nu poate fi asociat al societăţii în nume colectiv.
    (3) Denumirea societăţii în comandită trebuie să includă sintagma în limba de stat “societate în comandită” sau abrevierea “S.C.”, numele sau denumirea comanditaţilor. Dacă nu sînt incluse numele sau denumirea tuturor comanditaţilor, în denumirea societăţii trebuie să se includă numele sau denumirea a cel puţin unuia dintre comanditaţi şi sintagma în limba de stat “şi compania” sau abrevierea “şi Co”. Dacă în denumirea societăţii este inclus numele sau denumirea comanditarului, acesta poartă răspundere solidară nelimitată.
    (4) Dispoziţiile cu privire la societatea în nume colectiv sînt aplicabile societăţii în comandită în măsura în care prezentul cod nu conţine norme exprese cu privire la societatea în comandită.
    Articolul 137. Actul de constituire al societăţii în comandită
    În afară de cele menţionate la art.108 alin.(1), în actul de constituire al societăţii în comandită trebuie să se indice:
    a) cuantumul şi conţinutul capitalului social al societăţii şi modul depunerii aporturilor;
    b) mărimea şi modalitatea de modificare a participaţiunilor fiecărui comanditat în capitalul social;
    c) răspunderea comanditaţilor pentru încălcarea obligaţiilor de depunere a aportului;
    d) volumul comun al aporturilor depuse de comanditaţi;
    e) procedura de adoptare a hotărîrilor de către asociaţi;
    f) procedura de admitere a noilor asociaţi;
    g) temeiurile şi procedura de retragere şi excludere a asociatului din societate.
    Articolul 138. Conducerea administrativă şi reprezentarea societăţii
                            în comandită
    (1) Conducerea societăţii în comandită se exercită de către comanditaţi. Modul de conducere, de administrare şi de reprezentare a societăţii de către comanditaţi este stabilit de aceştia în conformitate cu prevederile prezentului cod referitoare la societatea în nume colectiv.
    (2) Comanditarii nu au dreptul să participe la conducerea şi administrarea societăţii în comandită, să o reprezinte fără procură, să conteste acţiunile comanditaţilor în legătură cu administrarea sau cu reprezentarea societăţii exercitate în limitele activităţii ei obişnuite. În cazul în care acţiunile depăşesc limitele activităţii obişnuite, este necesar acordul tuturor asociaţilor.
    Articolul 139. Drepturile şi obligaţiile comanditarului
    (1) Comanditarul are dreptul:
    a) să primească partea ce i se cuvine din veniturile societăţii proporţional participaţiunii sale la capitalul social, în modul prevăzut de actul de constituire;
    b) să ia cunoştinţă de dările de seamă şi de bilanţurile anuale şi să le verifice cu datele din registre şi din alte documente justificative;
    c) să se retragă din societate la sfîrşitul anului financiar şi să primească o parte din activele ei proporţional participaţiunii sale la capitalul social, în modul stabilit de actul de constituire;
    d) să transmită participaţiunea sa la capitalul social sau o parte din ea unui alt comanditar ori, dacă este stipulat de actul de constituire, unui terţ.
    (2) Regulile privind interdicţia concurenţei, prevăzute la art.116 alin.(2), nu se aplică comanditarului dacă actul de constituire nu prevede altfel.
   
(3) Aportul integral la capitalul social se confirmă prin certificatul de participare eliberat de societatea în comandită.
    [Art.139 al.(3) în redacția LP53 din 03.04.14, MO99-102/25.04.14 art.253]
    (4) Actul de constituire al societăţii în comandită poate prevedea şi alte drepturi şi obligaţii ale comanditarului.
    Articolul 140. Răspunderea în cazul acceptării calităţii de comanditar
    Persoana care devine comanditar al unei societăţi existente poartă riscul pierderilor în limita participaţiunii sale şi pentru obligaţiile născute pînă la momentul dobîndirii calităţii de asociat. Clauza contrară este inopozabilă terţilor.
    Articolul 141. Reducerea participaţiunii comanditarului
    (1) Reducerea participaţiunii unui comanditar nu este opozabilă terţilor pînă la înscrierea reducerii în registrul de publicitate prevăzut de lege.
    [Art.141 al.(1) modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    (2) Reducerea participaţiunii nu este opozabilă creditorilor ale căror creanţe s-au născut pînă la momentul înregistrării reducerii.
    Articolul 142. Înstrăinarea participaţiunii comanditarului
    (1) Participaţiunea comanditarului poate fi înstrăinată unor terţi şi poate trece succesorilor fără acordul asociaţilor dacă actul de constituire nu prevede altfel.
    (2) Comanditarii au dreptul de preemţiune în cazul înstrăinării participaţiunii de către alt comanditar. Regulile privind înstrăinarea participaţiunii în societatea cu răspundere limitată se aplică în modul corespunzător.
    (3) Prin înstrăinarea integrală a participaţiunii încetează calitatea de comanditar.
    Articolul 143. Dizolvarea societăţii în comandită
    (1) În afară de cazurile prevăzute la art.86 alin.(1), societatea în comandită se dizolvă dacă nu mai are nici un comanditat sau nici un comanditar şi dacă, în decursul a 6 luni de la retragerea ultimului comanditar sau ultimului comanditat, nu s-a reorganizat sau nu a acceptat un alt comanditat sau comanditar.
    (2) În cazul dizolvării societăţii în comandită, inclusiv ca urmare a insolvabilităţii, comanditarii au dreptul preferenţial faţă de comanditaţi la recuperarea aporturilor din patrimoniul societăţii rămas după satisfacerea tuturor pretenţiilor creditorilor.
    Articolul 144. Reorganizarea societăţii în comandită
    (1) În cazul reorganizării societăţii în comandită în societate pe acţiuni, în societate cu răspundere limitată sau în cooperativă, comanditaţii continuă, în termen de 3 ani, să răspundă solidar şi nelimitat pentru obligaţiile născute pînă la reorganizare.
    (2) Comanditatul nu este absolvit de răspundere nici în cazul în care înstrăinează, pînă la expirarea termenului de 3 ani, dreptul la participaţiune la capitalul social.
    [Secțiunea 2 paragraful 3 modificat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
§ 4. Societatea cu răspundere limitată
    Articolul 145. Dispoziţii generale cu privire la societatea cu răspundere
                            limitată

    (1) Societate cu răspundere limitată este societatea comercială al cărei capital social este divizat în părţi sociale conform actului de constituire şi ale cărei obligaţii sînt garantate cu patrimoniul societăţii.
    (2) Modul de constituire, funcționare, reorganizare și lichidare a societăților cu răspundere limitată este reglementat prin lege și, în completare, prin dispozițiile prezentului cod
    [Art.145 al.(2) în redacția LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    [Art.145 al.(3) - (5) brogate prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
   
[Art.146 abrogat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    [Art.147 abrogat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    [Art.147 modificat prin LP53 din 03.04.14, MO99-102/25.04.14 art.253]
   
[Art.148 abrogat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
   
[Art.149 abrogat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    
[Art.150 abrogat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    
[Art.151 abrogat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
   
[Art.152 abrogat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    
[Art.153 abrogat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
   
[Art.154 abrogat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    
[Art.155 abrogat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
§ 5. Societatea pe acţiuni
    Articolul 156. Dispoziţii generale cu privire la societatea pe acţiuni
    (1) Societate pe acţiuni este societatea comercială al cărei capital social este divizat în acţiuni şi ale cărei obligaţii sînt garantate cu patrimoniul societăţii.
    (2) Modul de constituire, funcționare, reorganizare și lichidare a societăților pe acțiuni este reglementat prin lege și, în completare, prin dispozițiile prezentului cod.
    [Art.156 al.(2) în redacția LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    [Art.156 al.(3) - (5) abrogate prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
   
[Art.157 abrogat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
   
[Art.157 modifiat prin LP58 din 06.04.17, MO119-126/14.04.17 art.197; în vigoare 30.07.18]
    [Art.157 modificat prin LP250-XVI din 22.11.07, MO37-39/22.02.08 art.102]   
   
[Art.158 abrogat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
   
[Art.158 modificat prin LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330]  
    [Art.158 modificat prin LP250-XVI din 22.11.07, MO37-39/22.02.08 art.102]
   
 
[Art.159 abrogat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    [Art.159 modificat prin LP250-XVI din 22.11.07, MO37-39/22.02.08 art.102]
  
  
[Art.160 abrogat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    [Art.160 al.(2) în redacţia LP250-XVI din 22.11.07, MO37-39/22.02.08 art.102]
   
[Art.161 abrogat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
   
[Art.161 modificat prin LP58 din 06.04.17, MO119-126/14.04.17 art.197; în vigoare 30.07.18]
    [Art.161 modificat prin LP250-XVI din 22.11.07, MO37-39/22.02.08 art.102]
    
[Art.162 abrogat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    [Art.162 modificat prin LP250-XVI din 22.11.07, MO37-39/22.02.08 art.102] 
 

    [Art.162 modificat prin LP225 din 15.12.17, MO464-470/29.12.17 art.790; în vigoare 29.12.17]
    [Art.162 modificat prin LP130-XVI din 07.06.07, MO94-97/06.07.07 art.418]
   
[Art.163 abrogat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    [Art.163 modificat prin LP250-XVI din 22.11.07, MO37-39/22.02.08 art.102]

   
[Art.163 modificat prin LP225 din 15.12.17, MO464-470/29.12.17 art.790; în vigoare 29.12.17]
    [Art.163 modificat prin LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330]
   
[Art.164 abrogat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    [Art.164 abrogat prin LP58 din 06.04.17, MO119-126/14.04.17 art.197; în vigoare 30.07.18]
   
[Art.164 modificat prin LP90 din 29.05.14, MO169-173/27.06.14 art.379]
    [Art.164 modificată prin LP130-XVI din 07.06.07, MO94-97/06.07.07 art.418]
   
[Art.164 modificat prin LP250-XVI din 22.11.07, MO37-39/22.02.08 art.102]
    
[Art.165 abrogat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
   
[Art.165 abrogat prin LP58 din 06.04.17, MO119-126/14.04.17 art.197; în vigoare 30.07.18]
    [Art.165 modificat prin LP250-XVI din 22.11.07, MO37-39/22.02.08 art.102]
   
[Art.166 abrogat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
   
[Art.166 modificat prin LP225 din 15.12.17, MO464-470/29.12.17 art.790; în vigoare 29.12.17]
    [Art.166 modificat prin LP250-XVI din 22.11.07, MO37-39/22.02.08 art.102]
   
[Art.167 abrogat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    [Art.167 modificat prin LP250-XVI din 22.11.07, MO37-39/22.02.08 art.102]
   
[Art.168 abrogat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    
[Art.169 abrogat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    
[Art.170 abrogat prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784; în vigoare 01.03.19]
    [Art.170 modificat prin LP58 din 06.04.17, MO119-126/14.04.17 art.197; în vigoare 30.07.18]
S e c ţ i u n e a a 3-a
COOPERATIVELE
    Articolul 171. Dispoziţii generale cu privire la cooperative
    (1) Cooperativă este asociaţia benevolă de persoane fizice şi juridice, organizată pe principii corporative în scopul favorizării şi garantării, prin acţiunile comune ale membrilor săi, a intereselor lor economice şi a altor interese legale.
    (2) Cooperativa nu poate avea mai puţin de 5 membri. Calitatea de membru de cooperativă o poate avea persoana fizică de la vîrsta de 16 ani şi persoana juridică.