ID intern unic: 331268
Версия на русском
Republica Moldova
din 18.04.2002
CODUL PENAL al Republicii Moldova*
LP245 din 15.11.18, MO462-466/12.12.18 art.774; în vigoare 12.01.19
LP233 din 08.11.18, MO448-460/07.12.18 art.731
HCC22 din 01.10.18, MO416-422/09.11.18 art.146; în vigoare 01.10.18
LP207 din 12.10.18, MO410-415/02.11.18 art.643
LP157 din 26.07.18, MO347-357/14.09.18 art.586
LP195 din 27.07.18, MO321-332/24.08.18 art.539
LP138 din 19.07.18, MO347-357/14.09.18 art.584; în vigoare 14.12.18
LP179 din 26.07.18, MO309-320/17.08.18 art.498; în vigoare 17.08.18
LP79 din 24.05.18, MO195-209/15.06.18 art.338
LP66 din 24.05.18, MO181/01.06.18 art.327; în vigoare 01.06.18
HCC12 din 14.05.18, MO176-180/01.06.18 art.88; în vigoare 14.05.18
LP18 din 15.02.18, MO84-93/16.03.18 art.173
HCC33 din 07.12.17, MO27-32/26.01.18 art.4. în vigoare 07.12.17
LP225 din 15.12.17, MO464-470/29.12.17 art.790; în vigoare 29.12.17
LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17
HCC22 din 27.06.17, MO352-355/29.09.17 art.92; în vigoare 27.06.17
LP164 din 20.07.17, MO277-288/04.08.17 art.485
LP149 din 14.07.17, MO277-288/04.08.17 art.481
LP141 din 13.07.17, MO277-288/04.08.17 art.469
LP119 din 23.06.17, MO277-288/04.08.17 art.463
LP83 din 25.05.17, MO229-243/07.07.17 art.362
LP49 din 30.03.17, MO155-161/19.05.17 art.253
RMO388 din 11.11.16, MO388-398/11.11.16 pag.8
LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751;în vigoare 07.11.16
LP233 din 03.10.16, MO343-346/04.10.16 art.709
LP193 din 28.07.16, MO315-328/23.09.16 art.686
LP196 din 28.07.16, MO306-313/16.09.16 art.661
LP201 din 28.07.16, MO293-305/09.09.16 art.630; în vigoare 09.09.16
LP152 din 01.07.16, MO245-246/30.07.16 art.517; în vigoare 01.08.16
LP134 din 17.06.16, MO245-246/30.07.16 art.515; în vigoare 01.08.16
LP123 din 02.06.16, MO232-244/29.07.16 art.492
LP130 din 09.06.16, MO206-214/15.07.16 art.446
LP121 din 02.06.16, MO184-192/01.07.16 art.395
LP105 din 26.05.16, MO184-192/01.07.16 art.391
LP106 din 26.05.16, MO169-183/24.06.16 art.359
LP93 din 13.05.16, MO163-168/17.06.16 art.333
LP75 din 21.04.16, MO128-133/13.05.16 art.272
LP60 din 07.04.16, MO123-127/06.05.16 art.246
LP223 din 03.12.15, MO361-369/31.12.15 art.681; în vigoare 31.03.16
LP138 din 03.12.15, MO361-369/31.12.15 art.675
LP36 din 09.04.15, MO93/14.04.15 art.134; în vigoare 14.04.15
LP82 din 29.05.14, MO319-324/24.10.14 art.632
LP180 din 25.07.14, MO238-246/15.08.14 art.559
LP173 din 25.07.14, MO231-237/08.08.14 art.531; în vigoare 08.11.14
LP56 din 04.04.14, MO86/05.04.14 art.207
LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; în vigoare 25.02.14
LP318 din 20.12.13, MO17-23/24.01.14 art.48
LP315 din 20.12.13, MO17-23/24.01.14 art.42
LP324 din 23.12.13, MO320-321/31.12.13 art.871; în vigoare 01.01.14
LP270 din 07.11.13, MO290/10.12.13 art.794
HCC18 din 23.08.13, MO182-185/23.08.13 art.27; în vigoare 04.07.13
LP145 din 14.06.13, MO161-166/26.07.13 art.516; în vigoare 26.10.13
LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423
LP64 din 04.04.13, MO115/21.05.13 art.359
LP53 din 29.03.13, MO97-103/03.05.13 art.320
LP40 din 21.03.13, MO91/20.04.13 art.280
LP38 din 21.03.13, MO75-81/12.04.13 art.233
LP43 din 22.03.13, MO82/12.04.13 art.256
LP20 din 01.03.13, MO64-68/29.03.13 art.199
LP304 din 26.12.12, MO48/05.03.13 art.150; în vigoare 05.03.13
LP306 din 26.12.12, MO27-30/08.02.13 art.104
LP290 din 21.12.12, MO27-30/08.02.13 art.102
LP252 din 08.11.12, MO263-269/21.12.12 art.855
LP213 din 12.10.12, MO234-236/09.11.21 art.748
LP128 din 08.06.12, MO143-148/13.07.12 art.473
LP134 din 14.06.12, MO135-141/06.07.12 art.449
LP34 din 24.05.12, MO126-129/22.06.12 art.405; în vigoare 01.07.12
LP77 din 12.04.12, MO103/29.05.12 art.347
LP78 din 12.04.12, MO99-102/25.05.12 art.334
LP73 din 12.04.12, MO99-102/25.05.12 art.332
LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330
LP245 din 02.12.11, MO25-28/03.02.12 art.77
LP262 din 19.12.11, MO21-24/27.01.12 art.54
LP181 din 19.12.11, MO1-6/06.01.12 art.4; în vigoare 01.03.12
LP206 din 21.10.11, MO197-202/18.11.11 art.571
LP115 din 23.06.11, MO128-130/05.08.11 art.363
LP66 din 07.04.11, MO110-112/08.07.11 art.299
LP65 din 07.04.11, MO110-112/08.07.11 art.297
LP216 din 17.09.10, MO191-193/01.10.10 art.634
LP173 din 09.07.10, MO155-158/03.09.10 art.553
LP167 din 09.07.10, MO155-158/03.09.10 art.551
LP108 din 04.06.10, MO117-118/09.07.10 art.363
LP82 din 07.05.10, MO87-90/04.06.10 art.252
LP131-XVIII din 23.12.09, MO23-24/12.02.10 art.35
NOTĂ:
În cuprinsul codului, cuvintele „handicapului fizic sau psihic” se substituie cu cuvîntul „dizabilităţii” prin LP201 din 28.07.16, MO293-305/09.09.16 art.630; în vigoare 09.09.16
În cuprinsul codului, sintagmele „răspundere administrativă” şi „sancţiune administrativă” se substituie, respectiv, prin sintagmele „răspundere contravenţională” şi „sancţiune contravenţională” prin LP131-XVIII din 23.12.09, MO23-24/12.02.10 art.35
_________________________________
∗ Republicat în temeiul articolului III lit. c) al Legii nr. 277-XVI din 18 decembrie 2008, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr. 41- 44, art.120.
Modificările şi completările operate prin Legea nr. 277-XVI din 18 decembrie 2008, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr. 41-44, art. 120, vor intra în vigoare la data de 24 mai 2009.
Parlamentul adoptă prezentul cod.
PARTEA GENERALĂ
Capitolul I
CODUL PENAL
ŞI PRINCIPIILE APLICĂRII LUI
Articolul 1. Legea penală a Republicii Moldova(1) Prezentul cod este unica lege penală a Republicii Moldova.
(2) Codul penal este actul legislativ care cuprinde norme de drept ce stabilesc principiile şi dispoziţiile generale şi speciale ale dreptului penal, determină faptele ce constituie infracţiuni şi prevede pedepsele ce se aplică infractorilor.
(3) Prezentul cod se aplică în conformitate cu prevederile Constituţiei Republicii Moldova şi ale actelor internaţionale la care Republica Moldova este parte. Dacă există neconcordanţe cu actele internaţionale privind drepturile fundamentale ale omului, au prioritate şi se aplică direct reglementările internaţionale.
Articolul 2. Scopul legii penale
(1) Legea penală apără, împotriva infracţiunilor, persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea, mediul înconjurător, orînduirea constituţională, suveranitatea, independenţa şi integritatea teritorială a Republicii Moldova, pacea şi securitatea omenirii, precum şi întreaga ordine de drept.
(2) Legea penală are, de asemenea, drept scop prevenirea săvîrşirii de noi infracţiuni.
Articolul 3. Principiul legalităţii
(1) Nimeni nu poate fi declarat vinovat de săvîrşirea unei infracţiuni nici supus unei pedepse penale, decît în baza unei hotărîri a instanţei de judecată şi în strictă conformitate cu legea penală.
(2) Interpretarea extensivă defavorabilă şi aplicarea prin analogie a legii penale sînt interzise.
Articolul 4. Principiul umanismului
(1) Întreaga reglementare juridică are menirea să apere, în mod prioritar, persoana ca valoare supremă a societăţii, drepturile şi libertăţile acesteia.
(2) Legea penală nu urmăreşte scopul de a cauza suferinţe fizice sau de a leza demnitatea omului. Nimeni nu poate fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante.
Articolul 5. Principiul democratismului
(1) Persoanele care au săvîrşit infracţiuni sînt egale în faţa legii şi sînt supuse răspunderii penale fără deosebire de sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.
(2) Apărarea drepturilor şi intereselor unei persoane nu poate fi realizată prin încălcarea drepturilor şi intereselor altei persoane sau a unei colectivităţi.
Articolul 6. Principiul caracterului personal al răspunderii penale
(1) Persoana este supusă răspunderii penale şi pedepsei penale numai pentru fapte săvîrşite cu vinovăţie.
(2) Răspunderii penale şi pedepsei penale este supusă numai persoana care a săvîrşit cu intenţie sau din imprudenţă o faptă prevăzută de legea penală.
Articolul 7. Principiul individualizării răspunderii penale şi pedepsei penale
(1) La aplicarea legii penale se ţine cont de caracterul şi gradul prejudiciabil al infracţiunii săvîrşite, de persoana celui vinovat şi de circumstanţele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală.
(2) Nimeni nu poate fi supus de două ori urmăririi penale şi pedepsei penale pentru una şi aceeaşi faptă.
Articolul 8. Acţiunea legii penale în timp
Caracterul infracţional al faptei şi pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvîrşirii faptei.
Articolul 9. Timpul săvîrşirii faptei
Timpul săvîrşirii faptei se consideră timpul cînd a fost săvîrşită acţiunea (inacţiunea) prejudiciabilă, indiferent de timpul survenirii urmărilor.
Articolul 10. Efectul retroactiv al legii penale
(1) Legea penală care înlătură caracterul infracţional al faptei, care uşurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situaţia persoanei ce a comis infracţiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care au săvîrşit faptele respective pînă la intrarea în vigoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa ori care au executat pedeapsa, dar au antecedente penale.
(2) Legea penală care înăspreşte pedeapsa sau înrăutăţeşte situaţia persoanei vinovate de săvîrşirea unei infracţiuni nu are efect retroactiv.
Articolul 101. Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor
definitive
(1) Dacă, după rămînerea definitivă a hotărîrii de condamnare şi pînă la executarea completă a pedepsei privative de libertate, a muncii neremunerate în folosul comunităţii sau a amenzii, a intervenit o lege care prevede unul din aceste tipuri de pedeapsă, dar cu un maxim mai mic, sancţiunea aplicată se reduce la acest maxim dacă depăşeşte maximul prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvîrşită.
(2) Dacă, după rămînerea definitivă a hotărîrii de condamnare la detenţiune pe viaţă şi pînă la executarea ei, a intervenit o lege care prevede pentru aceeaşi faptă numai pedeapsa închisorii, pedeapsa detenţiunii pe viaţă se înlocuieşte cu maximul pedepsei închisorii, prevăzută de legea nouă pentru acea infracţiune.
(3) Dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai pedeapsa muncii neremunerate în folosul comunităţii sau a amenzii, pedeapsa aplicată se înlocuieşte cu munca neremunerată în folosul comunităţii, dacă nu sînt interdicţii pentru aplicarea acesteia, fără a se putea depăşi maximul prevăzut de legea nouă. Dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai pedeapsa amenzii, pedeapsa aplicată se înlocuieşte cu amendă, fără a se depăşi maximul prevăzut în legea nouă. Ţinîndu-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii, executarea pedepsei muncii neremunerate în folosul comunităţii sau, după caz, a amenzii poate fi înlăturată în întregime sau în parte.
(4) Pedepsele complementare, măsurile de siguranţă neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă mai favorabilă se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de această lege.
(5) Dacă o dispoziţie din legea nouă se referă la pedepse definitiv aplicate, se ţine seama, în cazul pedepselor executate pînă la data intrării în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusă sau înlocuită potrivit dispoziţiilor alin.(1)–(4).
(6) Dacă fapta pentru care persoana execută pedeapsa nu se mai consideră infracţiune în conformitate cu prevederile legii noi, ci constituie o contravenţie, sancţiunea contravenţională nu se mai aplică, indiferent de categoria şi mărimea sancţiunii prevăzute.
(7) În cazul în care, în temeiul efectului retroactiv al legii penale, se impune recalificarea faptei stabilite printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă, instanţa de judecată, soluţionînd chestiunea privind executarea hotărîrii respective, va recalifica fapta şi va aplica pedeapsa prin fixarea maximului sancţiunii prevăzute de legea penală mai favorabilă condamnatului, dacă pedeapsa stabilită prin hotărîrea irevocabilă este mai mare decît maximul prevăzut de legea penală nouă, sau va menţine pedeapsa stabilită prin hotărîrea irevocabilă.
[Art.101 al.(7) introdus prin LP82 din 07.05.10, MO87-90/04.06.10 art.252]
Articolul 11. Aplicarea legii penale în spaţiu
(1) Toate persoanele care au săvîrşit infracţiuni pe teritoriul Republicii Moldova urmează a fi trase la răspundere penală în conformitate cu prezentul cod.
(2) Cetăţenii Republicii Moldova şi apatrizii cu domiciliu permanent pe teritoriul Republicii Moldova care au săvîrşit infracţiuni în afara teritoriului ţării sînt pasibili de răspundere penală în conformitate cu prezentul cod.
(3) Cetăţenii străini şi apatrizii care nu domiciliază permanent pe teritoriul Republicii Moldova şi au săvîrşit infracţiuni în afara teritoriului ţării poartă răspundere penală în conformitate cu prezentul cod şi sînt traşi la răspundere penală pe teritoriul Republicii Moldova dacă infracţiunile săvîrşite sînt îndreptate împotriva intereselor Republicii Moldova, împotriva drepturilor şi libertăţilor cetăţeanului Republicii Moldova, împotriva păcii şi securităţii omenirii sau constituie infracţiuni de război, precum şi pentru infracţiunile prevăzute de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, dacă aceştia nu au fost condamnaţi în statul străin.
(4) Sub incidenţa legii penale nu cad infracţiunile săvîrşite de reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau de alte persoane care, în conformitate cu tratatele internaţionale, nu sînt supuse jurisdicţiei penale a Republicii Moldova.
(5) Infracţiunile comise în apele teritoriale şi în spaţiul aerian al Republicii Moldova se consideră săvîrşite pe teritoriul Republicii Moldova. Persoana care a săvîrşit o infracţiune pe o navă maritimă sau aeriană, înregistrată într-un port sau aeroport al Republicii Moldova şi aflată în afara spaţiului acvatic sau aerian al Republicii Moldova, poate fi supusă răspunderii penale în conformitate cu prezentul cod dacă în tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte nu se dispune altfel.
(6) În baza prezentului cod sînt supuse răspunderii penale şi persoanele care au săvîrşit infracţiuni la bordul unei nave militare maritime sau aeriene aparţinînd Republicii Moldova, indiferent de locul ei de aflare.
(7) Pedepsele şi antecedentele penale pentru infracţiunile comise în afara teritoriului Republicii Moldova sînt luate în considerare, conform prezentului cod, la individualizarea pedepsei pentru o nouă infracţiune săvîrşită de aceeaşi persoană pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi la soluţionarea chestiunilor privind amnistia în condiţii de reciprocitate în temeiul hotărîrii instanţei de judecată.
Articolul 12. Locul săvîrşirii faptei
(1) Locul săvîrşirii faptei se consideră locul unde a fost săvîrşită acţiunea (inacţiunea) prejudiciabilă, indiferent de timpul survenirii urmărilor.
(2) Locul săvîrşirii infracţiunii transnaţionale se consideră atare dacă:
a) infracţiunea a fost săvîrşită pe teritoriul Republicii Moldova şi pe teritoriul a încă, cel puţin, unui alt stat;
b) infracţiunea a fost săvîrşită pe teritoriul Republicii Moldova, dar o parte substanţială a organizării şi controlului acesteia a avut loc într-un alt stat, şi invers;
c) infracţiunea a fost săvîrşită pe teritoriul Republicii Moldova, cu implicarea unui grup criminal organizat sau a unei organizaţii (asociaţii) criminale care desfăşoară activitate infracţională în mai mult de un stat, şi invers;
d) infracţiunea a fost săvîrşită pe teritoriul Republicii Moldova, dar are consecinţe grave într-un alt stat, şi invers.
Articolul 13. Extrădarea
(1) Cetăţenii Republicii Moldova şi persoanele cărora li s-a acordat azil politic în Republica Moldova, în caz de săvîrşire a unei infracţiuni în străinătate, nu pot fi extrădaţi şi sînt supuşi răspunderii penale conform prezentului cod.
(2) Cetăţenii străini şi apatrizii care au săvîrşit infracţiuni în afara teritoriului Republicii Moldova, dar se află pe teritoriul ţării pot fi extrădaţi numai în baza unui tratat internaţional la care Republica Moldova este parte sau în condiţii de reciprocitate în temeiul hotărîrii instanţei de judecată, doar dacă nu există motive serioase de a crede că aceştia riscă să fie supuşi pedepsei cu moartea, torturii sau altor tratamente inumane sau degradante.
[Art.13 al.(2) modificat prin LP252 din 08.11.12, MO263-269/21.12.12 art.855]
Capitolul II
INFRACŢIUNEA
Articolul 14. Noţiunea de infracţiune(1) Infracţiunea este o faptă (acţiune sau inacţiune) prejudiciabilă, prevăzută de legea penală, săvîrşită cu vinovăţie şi pasibilă de pedeapsă penală.
(2) Nu constituie infracţiune acţiunea sau inacţiunea care, deşi, formal, conţine semnele unei fapte prevăzute de prezentul cod, dar, fiind lipsită de importanţă, nu prezintă gradul prejudiciabil al unei infracţiuni.
Articolul 15. Gradul prejudiciabil al infracţiunii
Gradul prejudiciabil al infracţiunii se determină conform semnelor ce caracterizează elementele infracţiunii: obiectul, latura obiectivă, subiectul şi latura subiectivă.
Articolul 16. Clasificarea infracţiunilor
(1) În funcţie de caracterul şi gradul prejudiciabil, infracţiunile prevăzute de prezentul cod sînt clasificate în următoarele categorii: uşoare, mai puţin grave, grave, deosebit de grave şi excepţional de grave.
(2) Infracţiuni uşoare se consideră faptele pentru care legea penală prevede în calitate de pedeapsă maximă pedeapsa închisorii pe un termen de pînă la 2 ani inclusiv.
(3) Infracţiuni mai puţin grave se consideră faptele pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen de pînă la 5 ani inclusiv.
(4) Infracţiuni grave se consideră faptele pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen de pînă la 12 ani inclusiv.
(5) Infracţiuni deosebit de grave se consideră infracţiunile săvîrşite cu intenţie pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen ce depăşeşte 12 ani.
(6) Infracţiuni excepţional de grave se consideră infracţiunile săvîrşite cu intenţie pentru care legea penală prevede detenţiune pe viaţă.
Articolul 17. Infracţiunea săvîrşită cu intenţie
Se consideră că infracţiunea a fost săvîrşită cu intenţie dacă persoana care a săvîrşit-o îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile, le-a dorit sau admitea, în mod conştient, survenirea acestor urmări.
Articolul 18. Infracţiunea săvîrşită din imprudenţă
Se consideră că infracţiunea a fost săvîrşită din imprudenţă dacă persoana care a săvîrşit-o îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile, dar considera în mod uşuratic că ele vor putea fi evitate ori nu îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, nu a prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor ei prejudiciabile, deşi trebuia şi putea să le prevadă.
Articolul 19. Infracţiunea săvîrşită cu două forme de vinovăţie
Dacă, drept rezultat al săvîrşirii cu intenţie a infracţiunii, se produc urmări mai grave care, conform legii, atrag înăsprirea pedepsei penale şi care nu erau cuprinse de intenţia făptuitorului, răspunderea penală pentru atare urmări survine numai dacă persoana a prevăzut urmările prejudiciabile, dar considera în mod uşuratic că ele vor putea fi evitate sau dacă persoana nu a prevăzut posibilitatea survenirii acestor urmări, deşi trebuia şi putea să le prevadă. În consecinţă, infracţiunea se consideră intenţionată.
Articolul 20. Fapta săvîrşită fără vinovăţie (cazul fortuit)
Fapta se consideră săvîrşită fără vinovăţie dacă persoana care a comis-o nu îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, nu a prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor ei prejudiciabile şi, conform circumstanţelor cauzei, nici nu trebuia sau nu putea să le prevadă.
Articolul 21. Subiectul infracţiunii
(1) Sînt pasibile de răspundere penală persoanele fizice responsabile care, în momentul săvîrşirii infracţiunii, au împlinit vîrsta de 16 ani.
(2) Persoanele fizice care au vîrsta între 14 şi 16 ani sînt pasibile de răspundere penală numai pentru săvîrşirea infracţiunilor prevăzute la art.145, 147, 151, 152 alin.(2), art.164, 166 alin.(2) şi (3), art.171, 172, 175, 186-188, 189 alin. (2)–(6), art. 190 alin. (2)–(5), art. 192 alin. (2)–(4), art. 1921 alin. (2) şi (3), 196 alin.(4), art.197 alin.(2), art.212 alin.(3), art.217 alin.(4) lit.b), art.2171 alin.(3) şi alin.(4) lit.b) şi d), art.2173 alin.(3) lit.a) şi b), art.2174, art.2176 alin.(2), art.260, 268, 270, 271, art.275, 280, 281, 283-286, 287 alin.(2) şi (3), art.288 alin.(2), art.290 alin.(2), art.292 alin.(2), 317 alin.(2), art.342.
[Art.21 al.(2) modificat prin LP134 din 14.06.12, MO135-141/06.07.12 art.449]
(3) O persoană juridică, cu excepția autorităților publice, este pasibilă de răspundere penală pentru o faptă prevăzută de legea penală dacă aceasta nu a îndeplinit sau a îndeplinit necorespunzător dispozițiile directe ale legii ce stabilesc îndatoriri sau interdicții privind efectuarea unei anumite activități și se constată cel puțin una din următoarele circumstanțe:
a) fapta a fost săvîrșită în interesul persoanei juridice respective de către o persoană fizică împuternicită cu funcții de conducere, care a acționat independent sau ca parte a unui organ al persoanei juridice;
b) fapta a fost admisă sau autorizată, sau aprobată, sau utilizată de către persoana împuternicită cu funcții de conducere;
c) fapta a fost săvîrșită datorită lipsei de supraveghere și control din partea persoanei împuternicite cu funcții de conducere.
[Art.21 al.(3) în redacția LP60 din 07.04.16, MO123-127/06.05.16 art.246]
(31) O persoană fizică se consideră împuternicită cu funcții de conducere dacă are cel puțin una din următoarele funcții:
a) de reprezentare a persoanei juridice;
b) de luare a deciziilor în numele persoanei juridice;
c) de exercitare a controlului în cadrul persoanei juridice.
[Art.21 al.(31) introdus prin LP60 din 07.04.16, MO123-127/06.05.16 art.246]
(4) Persoanele juridice, cu excepţia autorităţilor publice, răspund penal pentru infracţiunile pentru săvîrşirea cărora este prevăzută sancţiune pentru persoanele juridice în partea specială din prezentul cod.
(5) Răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea persoanei fizice pentru infracţiunea săvîrşită.
Articolul 22. Responsabilitatea
Responsabilitatea este starea psihologică a persoanei care are capacitatea de a înţelege caracterul prejudiciabil al faptei, precum şi capacitatea de a-şi manifesta voinţa şi a-şi dirija acţiunile.
Articolul 23. Iresponsabilitatea
(1) Nu este pasibilă de răspundere penală persoana care, în timpul săvîrşirii unei fapte prejudiciabile, se afla în stare de iresponsabilitate, adică nu putea să-şi dea seama de acţiunile ori inacţiunile sale sau nu putea să le dirijeze din cauza unei boli psihice cronice, a unei tulburări psihice temporare sau a altei stări patologice. Faţă de o asemenea persoană, în baza hotărîrii instanţei de judecată, pot fi aplicate măsuri de constrîngere cu caracter medical, prevăzute de prezentul cod.
(2) Nu este pasibilă de pedeapsă persoana care, deşi a săvîrşit infracţiunea în stare de responsabilitate, înainte de pronunţarea sentinţei de către instanţa de judecată s-a îmbolnăvit de o boală psihică care a lipsit-o de posibilitatea de a-şi da seama de acţiunile ori inacţiunile sale sau de a le dirija. Faţă de o asemenea persoană, în baza hotărîrii instanţei de judecată, pot fi aplicate măsuri de constrîngere cu caracter medical, iar după însănătoşire – ea poate fi supusă pedepsei.
Articolul 231. Responsabilitatea redusă
(1) Persoana care a săvîrşit o infracţiune ca urmare a unei tulburări psihice, constatată prin expertiza medicală efectuată în modul stabilit, din cauza căreia nu-şi putea da seama pe deplin de caracterul şi legalitatea faptelor sale sau nu le putea dirija pe deplin este pasibilă de responsabilitate penală redusă.
(2) Instanţa de judecată, la stabilirea pedepsei sau a măsurilor de siguranţă, ţine cont de tulburarea psihică existentă, care însă nu exclude răspunderea penală.
Articolul 24. Răspunderea pentru infracţiunea săvîrşită în stare de ebrietate
Persoana care a săvîrşit o infracţiune în stare de ebrietate, produsă de alcool sau de alte substanţe, nu este liberată de răspundere penală. Cauzele ebrietăţii, gradul şi influenţa ei asupra săvîrşirii infracţiunii se iau în considerare la stabilirea pedepsei.
Articolul 25. Etapele activităţii infracţionale
(1) Infracţiunea se consideră consumată dacă fapta săvîrşită întruneşte toate semnele constitutive ale componenţei de infracţiune.
(2) Se consideră infracţiune neconsumată pregătirea de infracţiune şi tentativa de infracţiune.
(3) Răspunderea pentru pregătirea de infracţiune şi pentru tentativă de infracţiune se stabileşte, conform articolului corespunzător din Partea specială a prezentului cod, ca şi pentru infracţiunea consumată, cu trimitere la art.26 şi 27, respectîndu-se prevederile art.81.
Articolul 26. Pregătirea de infracţiune
(1) Se consideră pregătire de infracţiune înţelegerea prealabilă de a săvîrşi o infracţiune, procurarea, fabricarea sau adaptarea mijloacelor ori instrumentelor, sau crearea intenţionată, pe altă cale, de condiţii pentru săvîrşirea ei dacă, din cauze independente de voinţa făptuitorului, infracţiunea nu şi-a produs efectul.
(2) Răspunderii penale şi pedepsei penale sînt supuse numai persoanele care au săvîrşit pregătirea unei infracţiuni mai puţin grave, grave, deosebit de grave sau excepţional de grave.
Articolul 27. Tentativa de infracţiune
Se consideră tentativă de infracţiune acţiunea sau inacţiunea intenţionată îndreptată nemijlocit spre săvîrşirea unei infracţiuni dacă, din cauze independente de voinţa făptuitorului, aceasta nu şi-a produs efectul.
Articolul 28. Infracţiunea unică
Infracţiunea unică reprezintă o acţiune (inacţiune) sau un sistem de acţiuni (inacţiuni) care se califică conform dispoziţiei unei singure norme a legii penale.
Articolul 29. Infracţiunea continuă
(1) Se consideră infracţiune continuă fapta care se caracterizează prin săvîrşirea neîntreruptă, timp nedeterminat, a activităţii infracţionale. În cazul infracţiunii continue nu există pluralitate de infracţiuni.
(2) Infracţiunea continuă se consumă din momentul încetării activităţii infracţionale sau datorită survenirii unor evenimente care împiedică această activitate.
Articolul 30. Infracţiunea prelungită
(1) Se consideră infracţiune prelungită fapta săvîrşită cu intenţie unică, caracterizată prin două sau mai multe acţiuni infracţionale identice, comise cu un singur scop, alcătuind în ansamblu o infracţiune.
(2) Infracţiunea prelungită se consumă din momentul săvîrşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni infracţionale.
Articolul 31. - exclus
Articolul 32. Pluralitatea de infracţiuni
Pluralitatea de infracţiuni constituie, după caz, concurs de infracţiuni sau recidivă.
Articolul 33. Concursul de infracţiuni
(1) Se consideră concurs de infracţiuni săvîrşirea de către o persoană a două sau mai multor infracţiuni dacă persoana nu a fost condamnată definitiv pentru vreuna din ele şi dacă nu a expirat termenul de prescripţie de tragere la răspundere penală, cu excepţia cazurilor cînd săvîrşirea a două sau mai multor infracţiuni este prevăzută în articolele părţii speciale a prezentului cod în calitate de circumstanţă care agravează pedeapsa.
(2) Concursul de infracţiuni poate fi real şi ideal.
(3) Concursul real există atunci cînd persoana, prin două sau mai multe acţiuni (inacţiuni), săvîrşeşte două sau mai multe infracţiuni.
(4) Concursul ideal există atunci cînd persoana săvîrşeşte o acţiune (inacţiune) care întruneşte elemente a mai multor infracţiuni.
Articolul 34. Recidiva
(1) Se consideră recidivă comiterea cu intenţie a uneia sau mai multor infracţiuni de o persoană cu antecedente penale pentru o infracţiune săvîrşită cu intenţie.
(2) Recidiva se consideră periculoasă:
[Art.34 al.(2), lit.a) abrogată prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
b) dacă persoana anterior condamnată pentru o infracţiune gravă, deosebit de gravă sau excepțional de gravă a săvîrşit din nou cu intenţie o infracţiune gravă sau deosebit de gravă.
[Art.34 al.(2), lit.b) modificată prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
(3) Recidiva se consideră deosebit de periculoasă:
[Art.34 al.(3), lit.a) abrogată prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
b) dacă persoana anterior condamnată pentru o infracţiune excepţional de gravă a săvîrşit din nou o infracţiune gravă, deosebit de gravă sau excepţional de gravă.
[Art.34 al.(3), lit.b) modificată prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
(4) La stabilirea stării de recidivă în cazurile prevăzute la alin.(1)-(3) se ţine cont şi de hotărîrile definitive de condamnare pronunţate în străinătate, recunoscute de instanţa de judecată a Republicii Moldova.
(5) La stabilirea stării de recidivă nu se ţine cont de antecedentele penale:
a) pentru infracţiunile săvîrşite în timpul minoratului;
b) pentru infracţiunile săvîrşite din imprudenţă;
b1) pentru infracţiunile pentru care condamnarea a fost cu amînarea executării pedepsei și dacă aceasta nu a fost anulată şi persoana nu a fost trimisă să execute pedeapsa în închisoare;
[Art.34 al.(5), lit.b1) introdusă prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
c) pentru faptele care nu constituie infracţiuni conform prezentului cod;
d) stinse sau în caz de reabilitare, în conformitate cu prevederile art.111 şi 112;
e) dacă persoana a fost condamnată cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Capitolul III
CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CARACTERUL
PENAL AL FAPTEI
Articolul 35. Cauzele care înlătură caracterul penal al fapteiSe consideră cauze care înlătură caracterul penal al faptei:
a) legitima apărare;
b) reţinerea infractorului;
c) starea de extremă necesitate;
d) constrîngerea fizică sau psihică;
e) riscul întemeiat;
f) executarea ordinului sau dispoziţiei superiorului.
Articolul 36. Legitima apărare
(1) Nu constituie infracţiune fapta, prevăzută de legea penală, săvîrşită în stare de legitimă apărare.
(2) Este în stare de legitimă apărare persoana care săvîrşeşte fapta pentru a respinge un atac direct, imediat, material şi real, îndreptat împotriva sa, a altei persoane sau împotriva unui interes public şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public.
(3) Este în legitimă apărare şi persoana care săvîrşeşte fapta, prevăzută la alin.(2), pentru a împiedica pătrunderea, însoţită de violenţă periculoasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori de ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe, într-un spaţiu de locuit sau într-o altă încăpere.
Articolul 37. Reţinerea infractorului
Nu constituie infracţiune fapta, prevăzută de legea penală, săvîrşită în scopul reţinerii persoanei care a comis o infracţiune şi al predării ei organelor de drept.
Articolul 38. Starea de extremă necesitate
(1) Nu constituie infracţiune fapta, prevăzută de legea penală, săvîrşită în stare de extremă necesitate.
(2) Este în stare de extremă necesitate persoana care săvîrşeşte fapta pentru a salva viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altei persoane ori un interes public de la un pericol iminent care nu poate fi înlăturat altfel.
(3) Nu este în stare de extremă necesitate persoana care, în momentul săvîrşirii faptei, îşi dă seama că provoacă urmări vădit mai grave decît cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.
Articolul 39. Constrîngerea fizică sau psihică
(1) Nu constituie infracţiune fapta, prevăzută de legea penală, care a cauzat daune intereselor ocrotite de lege ca rezultat al constrîngerii fizice sau psihice, dacă în urma acestei constrîngeri persoana nu putea să-şi dirijeze acţiunile.
(2) Răspunderea penală pentru cauzarea de daune intereselor ocrotite de legea penală prin constrîngere psihică sau fizică, în urma căreia persoana menţine posibilitatea de a-şi dirija acţiunile, se stabileşte în condiţiile art.38.
Articolul 40. Riscul întemeiat
(1) Nu constituie infracţiune fapta, prevăzută de legea penală, care a cauzat daune intereselor ocrotite de lege în cazul riscului întemeiat pentru realizarea scopurilor socialmente utile.
(2) Riscul se consideră întemeiat dacă scopul socialmente util urmărit nu a putut fi realizat fără un anumit risc şi dacă persoana care l-a admis a luat măsurile necesare pentru a preveni cauzarea de daune intereselor ocrotite de lege.
(3) Riscul nu poate fi considerat întemeiat dacă era cu bună-ştiinţă îmbinat cu pericolul pentru viaţa persoanei sau cu pericolul provocării unui dezastru ecologic ori social.
Articolul 401. Executarea ordinului sau dispoziţiei superiorului
(1) Nu constituie infracţiune fapta, prevăzută de legea penală, săvîrşită de o persoană în vederea executării unui ordin sau dispoziţii a superiorului, care sînt obligatorii pentru aceasta, dacă ordinul sau dispoziţia nu sînt vădit ilegale şi dacă persoana care le-a executat nu a ştiut că ordinul sau dispoziţia sînt ilegale. Răspunderii penale pentru fapta săvîrşită este supusă persoana care a emis ordinul sau dispoziţia ilegală.
(2) Persoana care a comis intenţionat infracţiune în vederea executării ordinului sau dispoziţiei vădit ilegale ale superiorului răspunde penal în temeiuri generale. Neexecutarea ordinului sau dispoziţiei vădit ilegale exclude răspunderea penală.
(3) În scopurile prezentului articol, ordinul sau dispoziţia superiorului de a comite genocid sau o infracţiune împotriva umanităţii sînt vădit ilegale.
Capitolul IV
PARTICIPAŢIA
Articolul 41. ParticipaţiaSe consideră participaţie cooperarea cu intenţie a două sau mai multor persoane la săvîrşirea unei infracţiuni intenţionate.
Articolul 42. Participanţii
(1) Participanţii sînt persoanele care contribuie la săvîrşirea unei infracţiuni în calitate de autor, organizator, instigator sau complice.
(2) Se consideră autor persoana care săvîrşeşte în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală, precum şi persoana care a săvîrşit infracţiunea prin intermediul persoanelor care nu sînt pasibile de răspundere penală din cauza vîrstei, iresponsabilităţii sau din alte cauze prevăzute de prezentul cod.
(3) Se consideră organizator persoana care a organizat săvîrşirea unei infracţiuni sau a dirijat realizarea ei, precum şi persoana care a creat un grup criminal organizat sau o organizaţie criminală ori a dirijat activitatea acestora.
(4) Se consideră instigator persoana care, prin orice metode, determină o altă persoană să săvîrşească o infracţiune.
(5) Se consideră complice persoana care a contribuit la săvîrşirea infracţiunii prin sfaturi, indicaţii, prestare de informaţii, acordare de mijloace sau instrumente ori înlăturare de obstacole, precum şi persoana care a promis dinainte că îl va favoriza pe infractor, va tăinui mijloacele sau instrumentele de săvîrşire a infracţiunii, urmele acesteia sau obiectele dobîndite pe cale criminală ori persoana care a promis din timp că va procura sau va vinde atare obiecte.
(6) Participanţii trebuie să întrunească semnele subiectului infracţiunii.
Articolul 43. Formele participaţiei
În funcţie de gradul de coordonare a acţiunilor participanţilor se deosebesc următoarele forme de participaţie:
a) participaţie simplă;
b) participaţie complexă;
c) grup criminal organizat;
d) organizaţie (asociaţie) criminală.
Articolul 44. Participaţia simplă
Infracţiunea se consideră săvîrşită cu participaţie simplă dacă la săvîrşirea ei au participat în comun, în calitate de coautori, două sau mai multe persoane, fiecare realizînd latura obiectivă a infracţiunii.
Articolul 45. Participaţia complexă
(1) Infracţiunea se consideră săvîrşită cu participaţie complexă dacă la săvîrşirea ei participanţii au contribuit în calitate de autor, organizator, instigator sau complice.
(2) Latura obiectivă a infracţiunii cu participaţie complexă poate fi realizată:
a) de un singur autor;
b) de doi sau mai mulţi autori.
Articolul 46. Grupul criminal organizat
Grupul criminal organizat este o reuniune stabilă de persoane care s-au organizat în prealabil pentru a comite una sau mai multe infracţiuni.
Articolul 47. Organizaţia (asociaţia) criminală
(1) Se consideră organizaţie (asociaţie) criminală o reuniune de grupuri criminale organizate într-o comunitate stabilă, a cărei activitate se întemeiază pe diviziune, între membrii organizaţiei şi structurile ei, a funcţiilor de administrare, asigurare şi executare a intenţiilor criminale ale organizaţiei în scopul de a influenţa activitatea economică şi de altă natură a persoanelor fizice şi juridice sau de a o controla, în alte forme, în vederea obţinerii de avantaje şi realizării de interese economice, financiare sau politice.
(2) Infracţiunea se consideră săvîrşită de o organizaţie criminală dacă a fost comisă de un membru al acesteia în interesul ei sau de o persoană care nu este membru al organizaţiei respective, la însărcinarea acesteia.
(3) Organizator sau conducător al organizaţiei criminale se consideră persoana care a creat organizaţia criminală sau o dirijează.
(4) Organizatorul şi conducătorul organizaţiei criminale poartă răspundere pentru toate infracţiunile săvîrşite de această organizaţie.
(5) Membrul organizaţiei criminale poartă răspundere penală numai pentru infracţiunile la a căror pregătire sau săvîrşire a participat.
(6) Membrul organizaţiei criminale poate fi liberat de răspundere penală în cazul în care a declarat benevol despre existenţa organizaţiei criminale şi a ajutat la descoperirea infracţiunilor săvîrşite de ea ori a contribuit la demascarea organizatorilor, a conducătorilor sau a membrilor organizaţiei respective.
Articolul 48. Exces de autor
Se consideră exces de autor săvîrşirea de către autor a unor acţiuni infracţionale care nu au fost cuprinse de intenţia celorlalţi participanţi. Pentru excesul de autor, ceilalţi participanţi nu sînt pasibili de răspundere penală.
Articolul 49. Favorizarea
Favorizarea infractorului, precum şi tăinuirea mijloacelor sau instrumentelor de săvîrşire a infracţiunii, a urmelor acesteia sau a obiectelor dobîndite pe cale criminală atrag răspunderea penală, în condiţiile art.323, numai în cazul în care nu au fost promise din timp.
Capitolul V
RĂSPUNDEREA PENALĂ
Articolul 50. Răspunderea penalăSe consideră răspundere penală condamnarea publică, în numele legii, a faptelor infracţionale şi a persoanelor care le-au săvîrşit, condamnare ce poate fi precedată de măsurile de constrîngere prevăzute de lege.
Articolul 51. Temeiul răspunderii penale
(1) Temeiul real al răspunderii penale îl constituie fapta prejudiciabilă săvîrşită, iar componenţa infracţiunii, stipulată în legea penală, reprezintă temeiul juridic al răspunderii penale.
(2) Răspunderii penale este supusă numai persoana vinovată de săvîrşirea infracţiunii prevăzute de legea penală.
Articolul 52. Componenţa infracţiunii
(1) Se consideră componenţă a infracţiunii totalitatea semnelor obiective şi subiective, stabilite de legea penală, ce califică o faptă prejudiciabilă drept infracţiune concretă.
(2) Componenţa infracţiunii reprezintă baza juridică pentru calificarea infracţiunii potrivit unui articol concret din prezentul cod.
Capitolul VI
LIBERAREA DE RĂSPUNDERE PENALĂ
Articolul 53. Liberarea de răspundere penalăPersoana care a săvîrşit o faptă ce conţine semnele componenţei de infracţiune poate fi liberată de răspundere penală de către procuror în cadrul urmăriri penale şi de către instanţa de judecată la judecarea cauzei în cazurile:
a) minorilor;
b) tragerii la răspundere contravenţională;
c) renunţării de bună voie la săvîrşirea infracţiunii;
d) căinţei active;
e) schimbării situaţiei;
f) liberării condiţionate;
g) prescripţiei de tragere la răspundere penală.
Articolul 54. Liberarea de răspundere penală a minorilor
(1) Persoana în vîrstă de pînă la 18 ani care a săvîrşit pentru prima oară o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă poate fi liberată de răspundere penală în conformitate cu prevederile procedurii penale dacă s-a constatat că corectarea ei este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale.
(2) Persoanelor liberate de răspundere penală, în conformitate cu alin.(1), li se aplică măsurile de constrîngere cu caracter educativ, prevăzute la art.104.
[Art.54 al.(2) modificat prin LP123 din 02.06.16, MO232-244/29.07.16 art.492]
Articolul 55. Liberarea de răspundere penală cu tragerea la răspundere
contravenţională
(1) Persoana care a săvîrşit pentru prima oară o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă, cu excepţia infracțiunilor prevăzute la art. 1811, 256, art. 264 alin. (2), art. 2641 , 303, 314, art. 326 alin. (1) şi (11), art. 327 alin. (1), art. 328 alin. (1), art. 332 alin. (1), art. 333 alin. (1), art. 334 alin. (1) şi (2), art. 335 alin. (1) și art. 3351 alin. (1), poate fi liberată de răspundere penală şi trasă la răspundere contravenţională în cazurile în care şi-a recunoscut vina, a reparat prejudiciul cauzat prin infracţiune şi s-a constatat că corectarea ei este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale.
[Art.55 al.(1) modificat prin LP138 din 19.07.18, MO347-357/14.09.18 art.584; în vigoare 14.12.18]
[Art.55 al.(1) modificat prin LP93 din 13.05.16, MO163-168/17.06.16 art.333]
[Art.55 al.(1) modificat prin LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; în vigoare 25.02.14]
(2) Persoanelor liberate de răspundere penală în conformitate cu alin. (1) li se aplică următoarele sancţiuni contravenţionale:
a) amendă în mărime de pînă la 150 de unităţi convenţionale;
b) privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an;
c) privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii pe un termen de la 3 luni la un an;
d) privarea de dreptul special de a conduce vehicule pe un termen de la 6 luni la 3 ani;
e) privarea de dreptul special de a deţine armă şi de portarmă pe un termen de la 3 luni la un an;
f) muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de la 10 la 60 de ore;
g) arest contravenţional de pînă la 30 de zile.
[Art.55 al.(2) în redacția LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
[Art.55 al.(2) modificat prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
[Art.55 al.(2) modificat prin LP131-XVIII din 23.12.09, MO23-24/12.02.10 art.35]
(3) Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate, privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii, privarea de dreptul special pot fi aplicate şi ca sancţiuni complementare.
[Art.55 al.(3) introdus prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
Articolul 56. Liberarea de răspundere penală în legătură cu renunţarea
de bună voie la săvîrşirea infracţiunii
(1) Se consideră renunţare de bună voie la săvîrşirea infracţiunii încetarea de către persoană a pregătirii infracţiunii sau încetarea acţiunilor (inacţiunilor) îndreptate nemijlocit spre săvîrşirea infracţiunii, dacă persoana era conştientă de posibilitatea consumării infracţiunii.
(2) Persoana nu poate fi supusă răspunderii penale pentru infracţiune dacă ea, benevol şi definitiv, a renunţat la ducerea pînă la capăt a acesteia.
(3) Persoana care a renunţat de bună voie la ducerea infracţiunii pînă la capăt este supusă răspunderii penale numai în cazul în care fapta săvîrşită conţine o altă infracţiune consumată.
(4) Organizatorul şi instigatorul infracţiunii nu se supun răspunderii penale dacă aceste persoane, printr-o înştiinţare la timp a organelor de drept sau prin alte măsuri întreprinse, au preîntîmpinat ducerea de către autor a infracţiunii pînă la capăt. Complicele infracţiunii nu se supune răspunderii penale dacă a întreprins toate măsurile ce depindeau de el pentru a preîntîmpina comiterea infracţiunii.
Articolul 57. Liberarea de răspundere penală în legătură cu căinţa activă
(1) Persoana care pentru prima oară a săvîrşit o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă poate fi liberată de răspundere penală dacă ea, după săvîrşirea infracţiunii, s-a autodenunţat de bună voie, a contribuit activ la descoperirea acesteia, a compensat valoarea daunei materiale cauzate sau, în alt mod, a reparat prejudiciul pricinuit de infracţiune.
(2) Persoana care, în condiţiile alin.(1), a săvîrşit o infracţiune de altă categorie poate fi liberată de răspundere penală numai în cazurile prevăzute la articolele corespunzătoare din Partea specială a prezentului cod.
Articolul 58. Liberarea de răspundere penală în legătură cu schimbarea
situaţiei
Persoana care pentru prima oară a săvîrşit o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă poate fi liberată de răspundere penală dacă, datorită schimbării situaţiei, se va stabili că persoana sau fapta săvîrşită nu mai prezintă pericol social.
Articolul 59. Liberarea condiţionată de răspundere penală
În privinţa persoanei puse sub învinuire pentru săvîrşirea unei infracţiuni uşoare sau mai puţin grave, care îşi recunoaşte vinovăţia şi nu prezintă pericol social, urmărirea penală poate fi suspendată condiţionat, cu liberarea ulterioară de răspundere penală în conformitate cu procedura penală, dacă corectarea acestei persoane este posibilă fără aplicarea unei pedepse penale.
Articolul 60. Prescripţia tragerii la răspundere penală
(1) Persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua săvîrşirii infracţiunii au expirat următoarele termene:
a) 2 ani de la săvîrşirea unei infracţiuni uşoare;
b) 5 ani de la săvîrşirea unei infracţiuni mai puţin grave;
c) 15 ani de la săvîrşirea unei infracţiuni grave;
d) 20 de ani de la săvîrşirea unei infracţiuni deosebit de grave;
e) 25 de ani de la săvîrşirea unei infracţiuni excepţional de grave.
(2) Prescripţia curge din ziua săvîrşirii infracţiunii şi pînă la data rămînerii definitive a hotărîrii instanţei de judecată.
(3) În cazul săvîrşirii de către persoană a unei noi infracţiuni, prescripţia se calculează pentru fiecare infracţiune separat.
(4) Prescripţia se va întrerupe dacă, pînă la expirarea termenelor prevăzute la alin.(1), persoana va săvîrşi o infracţiune pentru care, conform prezentului cod, poate fi aplicată pedeapsa cu închisoare pe un termen mai mare de 2 ani. Calcularea prescripţiei în acest caz începe din momentul săvîrşirii unei infracţiuni noi.
(5) Curgerea prescripţiei se suspendă dacă persoana care a săvîrşit infracţiunea se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată. În aceste cazuri, curgerea prescripţiei se reia din momentul reţinerii persoanei sau din momentul autodenunţării. Însă persoana nu poate fi trasă la răspundere penală dacă de la data săvîrşirii infracţiunii au trecut 25 de ani şi prescripţia nu a fost întreruptă prin săvîrşirea unei noi infracţiuni.
(6) Aplicarea prescripţiei faţă de persoana care a săvîrşit o infracţiune excepţional de gravă se decide de către instanţa de judecată. Dacă instanţa nu va găsi posibilă aplicarea prescripţiei şi liberarea de răspundere penală, detenţiunea pe viaţă se va înlocui cu închisoare pe 30 de ani.
(7) Termenele prescripţiei de tragere la răspundere penală se reduc pe jumătate pentru persoanele care la data săvîrşirii infracţiunii erau minori.
(8) Prescripţia nu se aplică persoanelor care au săvîrşit infracţiuni contra păcii şi securităţii omenirii, infracţiuni de război, infracţiuni de tortură, tratament inuman sau degradant sau alte infracţiuni prevăzute de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, indiferent de data la care au fost săvîrşite.
[Art.60 al.(8) modificat prin LP56 din 04.04.14, MO86/05.04.14 art.207]
[Art.60 al.(8) modificat prin LP252 din 08.11.12, MO263-269/21.12.12 art.855]
Capitolul VII
PEDEAPSA PENALĂ
Articolul 61. Noţiunea şi scopul pedepsei penale(1) Pedeapsa penală este o măsură de constrîngere statală şi un mijloc de corectare şi reeducare a condamnatului ce se aplică de instanţele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvîrşit infracţiuni, cauzînd anumite lipsuri şi restricţii drepturilor lor.
(2) Pedeapsa are drept scop restabilirea echităţii sociale, corectarea și resocializarea condamnatului, precum şi prevenirea săvîrşirii de noi infracţiuni atît din partea condamnaţilor, cît şi a altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate.
[Art.61 al.(2) modificat prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
Articolul 62. Categoriile pedepselor aplicate persoanelor fizice
(1) Persoanelor fizice care au săvîrşit infracţiuni li se pot aplica următoarele pedepse:
a) amendă;
b) privare de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate;
b1) privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport sau anularea acestui drept;
[Art.62 al.(1), lit.b1) introdusă prin LP138 din 19.07.18, MO347-357/14.09.18 art.584; în vigoare 14.12.18]
c) retragere a gradului militar sau special, a unui titlu special, a gradului de calificare (clasificare) şi a distincţiilor de stat;
[Art.62 al.(1), lit.c) modificată prin LP65 din 07.04.11, MO110-112/08.07.11 art.297]
d) munca neremunerată în folosul comunităţii;
e) - exclusă
f) închisoare;
g) detenţiune pe viaţă.
(2) Închisoarea şi detenţiunea pe viaţă se aplică numai în calitate de pedepse principale.
(3) Muncă neremunerată în folosul comunităţii poate fi aplicată ca pedeapsă principală sau în cazul condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei - în calitate de obligaţie pentru perioada de probațiune sau, după caz, pentru termenul de probă.
[Art.62 al.(3) modificat prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
(4) Amenda, privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate se aplică atît ca pedepse principale, cît şi ca pedepse complementare.
(5) Retragerea gradului militar sau special, a unui titlu special, a gradului de calificare (clasificare) şi a distincţiilor de stat se aplică numai în calitate de pedeapsă complementară.
[Art.62 al.(5) modificat prin LP65 din 07.04.11, MO110-112/08.07.11 art.297]
(6) Privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport sau anularea acestui drept poate fi aplicată numai în calitate de pedeapsă complementară.
[Art.62 al.(6) introdus prin LP138 din 19.07.18, MO347-357/14.09.18 art.584; în vigoare 14.12.18]
Articolul 63. Categoriile pedepselor aplicate persoanelor juridice
(1) Persoanelor juridice li se pot aplica următoarele pedepse:
a) amendă;
b) privare de dreptul de a exercita o anumită activitate;
c) lichidare.
(2) Amenda se aplică în calitate de pedeapsă principală.
(3) Privarea persoanei juridice de dreptul de a exercita o anumită activitate şi lichidarea acesteia se aplică atît ca pedepse principale, cît şi ca pedepse complementare.
Articolul 64. Amenda
(1) Amenda este o sancţiune pecuniară ce se aplică de instanţa de judecată în cazurile şi în limitele prevăzute de prezentul cod.
(2) Amenda se stabileşte în unităţi convenţionale. Unitatea convenţională de amendă este egală cu 50 de lei.
[Art.64 al.(2) modificat prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751;în vigoare 07.11.16]
(3) Mărimea amenzii pentru persoanele fizice se stabileşte în limitele la 500 la 3000 unităţi convenţionale, iar pentru infracţiunile săvîrşite din interes material – pînă la 20000 unităţi convenţionale, luîndu-se ca bază mărimea unităţii convenţionale la momentul săvîrşirii infracţiunii. Mărimea amenzii se stabileşte în funcţie de gravitatea infracţiunii săvîrşite şi de situaţia materială a celui vinovat şi a familiei sale. Luînd în considerare circumstanţele cauzei, instanţa de judecată poate dispune achitarea amenzii în rate timp de pînă la 5 ani.
[Art.64 al.(3) modificat prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751;în vigoare 07.11.16]
[Art.64 al.(3) în redacţia LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; în vigoare 25.02.14]
(31) În cazul infracţiunilor uşoare sau mai puţin grave, condamnatul este în drept să achite jumătate din amenda stabilită dacă o plăteşte în cel mult 3 zile lucrătoare din momentul în care hotărîrea devine executorie. În acest caz, se consideră că sancţiunea amenzii este executată integral.
[Art. 64 al.(31) modificat LP207 din 12.10.18, MO410-415/02.11.18 art.643]
[Art.64 al.(31) introdus prin LP82 din 29.05.14, MO319-324/24.10.14 art.632]
(4) În cazurile prevăzute la art.21 alin. (3), mărimea amenzii pentru persoanele juridice se stabileşte în limitele de la 1500 la 60000 unităţi convenţionale, în funcţie de caracterul şi gravitatea infracţiunii săvîrşite, de mărimea daunei cauzate, luîndu-se în considerare situaţia economico-financiară a persoanei juridice. În caz de eschivare cu rea-voinţă a persoanei juridice de la achitarea amenzii fixate, instanţa de judecată poate să înlocuiască suma neachitată a amenzii cu urmărirea patrimoniului.
[Art.64 al.(4) modificat prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751;în vigoare 07.11.16]
[Art.64 al.(4) modificat prin LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; în vigoare 25.02.14]
(5) În caz de eschivare cu rea-voinţă a condamnatului de la achitarea amenzii stabilite ca pedeapsă principală sau complementară, instanţa de judecată poate să înlocuiască suma neachitată a amenzii cu închisoare în limitele termenelor pedepsei maximale, prevăzute de articolul respectiv al Părţii speciale a prezentului cod. Suma amenzii se înlocuieşte cu închisoare, calculîndu-se o lună de închisoare pentru 100 unităţi convenţionale.
[Art.64 al.(5) modificat prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751;în vigoare 07.11.16]
[Art.64 al.(5) modificat prin LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; în vigoare 25.02.14]
(6) Amenda în calitate de pedeapsă complementară poate fi aplicată numai în cazurile în care ea este prevăzută ca atare pentru infracţiunea corespunzătoare.
(7) În cazul în care condamnatul nu este în stare să plătească amenda stabilită ca pedeapsă principală sau complementară, instanţa de judecată poate, potrivit prevederilor art.67, să înlocuiască suma neachitată a amenzii cu muncă neremunerată în folosul comunităţii, calculîndu-se 60 de ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii pentru 100 unităţi convenţionale de amendă.
[Art.64 al.(7) modificat prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751;în vigoare 07.11.16]
Articolul 65. Privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita
o anumită activitate
(1) Privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate constă în interzicerea de a ocupa o funcţie sau de a exercita o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul la săvîrşirea infracţiunii.
(2) Privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate poate fi stabilită de instanţa de judecată pe un termen de la 1 la 5 ani, iar în cazurile expres prevăzute în Partea specială a prezentului cod – pe un termen de la un an la 15 ani.
[Art.65 al.(2) modificat prin LP252 din 08.11.12, MO263-269/21.12.12 art.855]
(3) Privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate poate fi aplicată ca pedeapsă complementară şi în cazurile cînd nu este prevăzută în calitate de pedeapsă pentru infracţiunile din Partea specială a prezentului cod, dacă, ţinînd cont de caracterul infracţiunii săvîrşite de cel vinovat în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în timpul exercitării unei anumite activităţi, instanţa de judecată va considera imposibilă păstrarea de către acesta a dreptului de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate.
(4) La aplicarea pedepsei privative de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate în calitate de pedeapsă complementară la amendă sau muncă neremunerată în folosul comunităţii, termenul ei se calculează de la data rămînerii definitive a hotărîrii, iar la aplicarea ei în calitate de pedeapsă complementară la închisoare, termenul ei se calculează din momentul executării pedepsei principale.
Articolul 651. Privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport
sau anularea acestui drept
(1) Privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport sau anularea acestui drept constă în interzicerea conducerii oricărui tip de mijloc de transport pe drumurile publice.
(2) Privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport poate fi aplicată de instanța de judecată pe un termen de la 1 la 5 ani.
(3) Anularea dreptului de a conduce mijloace de transport poate fi aplicată de instanța de judecată, cu redobîndirea ulterioară a permisului de conducere, în modul stabilit de lege.
[Art.651 introdus prin LP138 din 19.07.18, MO347-357/14.09.18 art.584; în vigoare 14.12.18]
Articolul 66. Retragerea gradului militar sau special, a unui titlu special,
a gradului de calificare (clasificare) şi a distincţiilor de stat
În caz de condamnare pentru o infracţiune gravă, deosebit de gravă sau excepţional de gravă, instanţa de judecată, ţinînd cont de circumstanţele săvîrşirii infracţiunii, poate retrage condamnatului gradul militar sau special, titlul special, gradul de calificare (clasificare) şi distincţiile de stat.
[Art.66 modificat prin LP65 din 07.04.11, MO110-112/08.07.11 art.297]
Articolul 67. Munca neremunerată în folosul comunităţii
(1) Munca neremunerată în folosul comunităţii constă în antrenarea condamnatului, în afara timpului serviciului de bază sau de studii, la muncă, determinată de autorităţile administraţiei publice locale.
(11) În cazul militarilor în termen şi militarilor cu termen redus, munca neremunerată în folosul comunităţii constă în antrenarea condamnaţilor în timpul liber de şedinţe, stabilite în conformitate cu cerinţele regulamentelor militare, la muncă, determinată de comandantul unităţii militare.
(2) Munca neremunerată în folosul comunităţii se stabileşte pe un termen de la 60 la 240 de ore şi este executată de la 2 la 4 ore pe zi, iar în cazul condamnatului care nu este antrenat în activităţi de bază sau de studii, la solicitarea sau la acordul acestuia – pînă la 8 ore pe zi.
[Art.67 al.(2) modificat prin LP138 din 03.12.15, MO361-369/31.12.15 art.675]
(21) După pronunţarea hotărîrii judecătoreşti, preşedintele şedinţei de judecată explică esenţa pedepsei cu muncă neremunerată în folosul comunităţii, fapt care se consemnează în procesul-verbal al şedinţei de judecată.
[Art.67 al.(21) introdus prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
(22) Persoana condamnată la muncă neremunerată în folosul comunităţii semnează în instanţa de judecată un angajament prin care se obligă să se prezinte, în termen de 5 zile de la momentul rămînerii definitive a hotărîrii judecătorești, la organul de probaţiune în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul sau, după caz, la comandantul unităţii militare.
[Art.67 al.(22) introdus prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17
(3) În caz de eschivare cu rea-voinţă a condamnatului de la munca neremunerată în folosul comunităţii, ea se înlocuieşte cu închisoare, calculîndu-se o zi de închisoare pentru 4 ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii. În acest caz, termenul închisorii poate fi mai mic de 3 luni.
[Art.67 al.(3) modificat prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
(4) Munca neremunerată în folosul comunităţii nu poate fi aplicată militarilor prin contract și persoanelor care nu au atins vîrsta de 16 ani.
[Art.67 al.(4) în redacția LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
[Art.67 al.(4) modificat prin LP201 din 28.07.16, MO293-305/09.09.16 art.630; în vigoare 09.09.16]
(5) Munca neremunerată în folosul comunităţii va fi prestată timp de cel mult 18 luni, timp care se calculează de la data rămînerii definitive a hotărîrii judecătoreşti.
(6) Militarii în termen şi militarii cu termen redus condamnaţi la muncă neremunerată în folosul comunităţii execută această pedeapsă în unitatea militară.
Articolul 68. - exclus
Articolul 69. - exclus
Articolul 70. Închisoarea
(1) Închisoarea constă în privarea de libertate a persoanei vinovate de săvîrşirea unei infracţiuni prin izolarea impusă a acesteia de mediul normal de viaţă şi plasarea ei, în baza hotărîrii instanţei de judecată, pe un anumit termen, într-un penitenciar.
(2) Închisoarea se stabileşte pe un termen de la 3 luni la 20 de ani.
(3) La stabilirea pedepsei închisorii pentru persoana care, la data săvîrşirii infracţiunii, nu a atins vîrsta de 18 ani, termenul închisorii se stabileşte din maximul pedepsei, prevăzute de legea penală pentru infracţiunea săvîrşită, reduse la jumătate.
(31) La aplicarea pedepsei persoanelor care au atins vîrsta de 18 ani, dar nu au atins vîrsta de 21 de ani, care au săvîrşit infracţiune la vîrsta de la 18 pînă la 21 de ani, maximul pedepsei se reduce cu o treime. În cazul în care instanța, ținînd cont de personalitatea infractorului, ajunge la concluzia că doar prin aplicarea pedepsei în limitele generale se va atinge scopul pedepsei penale, aceasta poate dispune o pedeapsă în limitele prevăzute de legea penală pentru infracțiunea săvîrșită. Necesitatea aplicării pedepsei în limitele generale urmează a fi argumentată de către instanţa de judecată.
[Art.70 al.(31) introdus prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
(4) La stabilirea pedepsei definitive în caz de concurs de infracţiuni, pedeapsa închisorii nu poate depăşi 25 de ani pentru adulţi, 20 de ani pentru persoanele care au atins vîrsta de 18 ani, dar nu au atins vîrsta de 21 de ani, şi 12 ani şi 6 luni pentru minori, iar în caz de cumul de sentinţe - de 30 ani pentru adulţi, 25 de ani pentru persoanele care au atins vîrsta de 18 ani, dar nu au atins vîrsta de 21 de ani, şi 15 ani pentru minori.
[Art.70 al.(4) modificat prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
(5) În cazul înlocuirii pedepsei detenţiunii pe viaţă cu o pedeapsă mai blîndă, cu titlu de graţiere, se aplică închisoarea pe un termen de 30 de ani.
Articolul 71. Detenţiunea pe viaţă
(1) Detenţiunea pe viaţă constă în privarea de libertate a condamnatului pentru tot restul vieţii.
(2) Detenţiunea pe viaţă se stabileşte numai pentru infracţiunile excepţional de grave.
(3) Detenţiunea pe viaţă nu poate fi aplicată femeilor şi minorilor.
Articolul 72. Categoriile penitenciarelor în care se execută pedeapsa
cu închisoare
(1) Pedeapsa cu închisoare se execută în următoarele penitenciare:
a) de tip deschis;
b) de tip semiînchis;
c) de tip închis.
(2) În penitenciare de tip deschis execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare pentru infracţiuni săvîrşite din imprudenţă.
(3) În penitenciare de tip semiînchis execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare pentru infracţiuni uşoare, mai puţin grave şi grave, săvîrşite cu intenţie.
(4) În penitenciare de tip închis execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare pentru infracţiuni deosebit de grave şi excepţional de grave.
[Art.72 al.(4) modificat prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
(5) Persoanele care nu au atins vîrsta de 18 ani execută pedeapsa cu închisoare în centrele de detenție pentru minori și tineri, ţinîndu-se cont de personalitatea condamnatului, antecedentele penale şi gradul prejudiciabil al infracţiunii săvîrşite.
[Art.72 al.(5) modificat prin LP245 din 15.11.18, MO462-466/12.12.18 art.774; în vigoare 12.01.19]
(6) Femeile condamnate execută pedeapsa închisorii în penitenciare pentru femei.
(7) Schimbarea categoriei penitenciarului se efectuează de către instanţa de judecată în corespundere cu legislaţia.
Articolul 73. Privarea unei persoane juridice de dreptul de a exercita
o anumită activitate
(1) Privarea unei persoane juridice de dreptul de a exercita o anumită activitate constă în stabilirea interdicţiei de a încheia anumite tranzacţii, de a emite acţiuni sau alte titluri de valoare, de a primi subvenţii, înlesniri şi alte avantaje de la stat sau de a exercita alte activităţi.
(2) Privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate poate fi limitată la un anumit teritoriu sau la o anumită perioadă a anului şi se stabileşte pe un termen de pînă la 5 ani sau pe un termen nelimitat.
Articolul 74. Lichidarea persoanei juridice
(1) Lichidarea persoanei juridice constă în dizolvarea acesteia, cu survenirea consecinţelor prevăzute de legislaţia civilă.
(2) Lichidarea persoanei juridice se stabileşte în cazul în care instanţa de judecată constată că gravitatea infracţiunii săvîrşite face imposibilă păstrarea unei atare persoane juridice şi prelungirea activităţii ei.
Capitolul VIII
INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR
Articolul 75. Criteriile generale de individualizare a pedepsei(1) Persoanei recunoscute vinovate de săvîrşirea unei infracţiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod şi în strictă conformitate cu dispoziţiile Părţii generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei şi termenului pedepsei, instanţa de judecată ţine cont de gravitatea infracţiunii săvîrşite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanţele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influenţa pedepsei aplicate asupra corectării şi reeducării vinovatului, precum şi de condiţiile de viaţă ale familiei acestuia.
(2) În cazul alternativelor de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea săvîrşită, pedeapsa cu închisoare are un caracter excepţional și se aplică atunci cînd gravitatea infracțiunii și personalitatea infractorului fac necesară aplicarea pedepsei cu închisoare, iar o altă pedeapsă este insuficientă și nu și-ar atinge scopul. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blîndă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. Caracterul excepţional la aplicarea pedepsei cu închisoare urmează a fi argumentat de către instanţa de judecată.
[Art.75 al.(2) în redacția LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
(3) Pentru săvîrşirea unei infracţiuni uşoare sau mai puţin grave, pedeapsa se aplică minorului numai dacă se apreciază că luarea măsurii cu caracter educativ nu este suficientă pentru corectarea minorului.
Articolul 76. Circumstanţele atenuante
(1) La stabilirea pedepsei se consideră circumstanţe atenuante:
a) săvîrşirea pentru prima dată a unei infracţiuni uşoare sau mai puţin grave;
b) săvîrşirea infracţiunii de către un minor sau de către o persoană care a atins vîrsta de 18 ani, dar nu a atins vîrsta de 21 de ani;
[Art.76 al.(1), lit.b) modificată prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
c) săvîrşirea infracţiunii ca urmare a unui concurs de împrejurări grele de ordin personal sau familial;
d) săvîrşirea faptei de o persoană cu responsabilitate redusă;
e) prevenirea de către vinovat a urmărilor prejudiciabile ale infracţiunii săvîrşite, repararea benevolă a pagubei pricinuite sau înlăturarea daunei cauzate;
f) autodenunţarea, contribuirea activă la descoperirea infracţiunii sau la identificarea infractorilor ori recunoaşterea vinovăţiei;
g) ilegalitatea sau imoralitatea acţiunilor victimei, dacă ele au provocat infracţiunea;
h) săvîrşirea infracţiunii ca rezultat al constrîngerii fizice sau psihice, ce nu înlătură caracterul penal al faptei, sau dată fiind dependenţa materială, de serviciu sau de altă natură;
i) săvîrşirea infracţiunii de către o persoană în stare de ebrietate, provocată de consumarea involuntară sau forţată a substanţelor menţionate la art.24 sau de consumarea de aceste substanţe fără a fi conştientă de efectul lor;
j) săvîrşirea infracţiunii cu depăşirea limitelor legale ale legitimei apărări, reţinerii infractorului, stării de extremă necesitate, riscului întemeiat sau ca rezultat al executării ordinului sau dispoziţiei superiorului;
k) afectarea gravă, prin infracţiunea săvîrşită, a făptuitorului acesteia sau greutatea poverii pedepsei, aplicată pentru el, din cauza vîrstei înaintate a acestuia, stării sănătăţii lui sau altor circumstanţe;
l) expirarea, de la momentul comiterii infracţiunii, a cel puţin 2/3 din termenul de prescripţie pentru tragerea la răspundere penală, prevăzut pentru această infracţiune, sau depăşirea termenului rezonabil pentru examinarea cazului, ţinîndu-se cont de natura faptei, dacă tergiversarea nu a fost provocată de făptuitor.
(2) Instanţa de judecată poate considera drept circumstanţe atenuante şi alte circumstanţe, neprevăzute la alin.(1).
(3) La stabilirea pedepsei, instanţa de judecată nu consideră drept atenuantă circumstanţa care este prevăzută de lege ca element constitutiv al infracţiunii.
Articolul 77. Circumstanţele agravante
(1) La stabilirea pedepsei se consideră circumstanţe agravante:
a) săvîrşirea infracţiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracţiune similară sau pentru alte fapte care au relevanţă pentru cauză;
b) provocarea prin infracţiune a unor urmări grave;
c) săvîrşirea infracţiunii prin orice formă de participaţie;
d) săvîrşirea infracţiunii din motive de ură socială, naţională, rasială sau religioasă;
e) săvîrşirea infracţiunii cu bună ştiinţă împotriva unui minor sau a unei femei gravide ori profitînd de starea de neputinţă cunoscută sau evidentă a victimei, care se datorează vîrstei înaintate, bolii, dizabilităţii ori altui factor;
f) săvîrşirea infracţiunii asupra unei persoane în legătură cu îndeplinirea de către ea a obligaţiilor de serviciu sau obşteşti;
g) săvîrşirea infracţiunii prin intermediul sau în prezenţa minorilor, persoanelor aflate în dificultate, persoanelor retardate mintal sau dependente de făptuitor;
[Art.77 al.(1), lit.g) modificată prin LP196 din 28.07.16, MO306-313/16.09.16 art.661]
h) săvîrşirea infracţiunii prin acte de o deosebită cruzime sau prin batjocorirea victimei;
i) săvîrşirea infracţiunii prin mijloace care prezintă un pericol social sporit;
j) săvîrşirea infracţiunii de către o persoană în stare de ebrietate, provocată de consumarea substanţelor menţionate la art.24. Instanţa de judecată este în drept, în funcţie de caracterul infracţiunii, să nu considere aceasta ca o circumstanţă agravantă;
k) săvîrşirea infracţiunii cu folosirea armei, a muniţiilor, a substanţelor explozive ori a dispozitivelor ce le imită, a mijloacelor tehnice special pregătite, a substanţelor nocive şi radioactive, a preparatelor medicamentoase şi a altor preparate chimico-farmacologice, precum şi cu aplicarea constrîngerii fizice sau psihice;
m) săvîrşirea infracţiunii profitînd de starea excepţională, de calamităţile naturale, precum şi de dezordini de masă;
n) săvîrşirea infracţiunii cu folosirea încrederii acordate.
(2) Dacă circumstanţele menţionate la alin.(1) sînt prevăzute la articolele corespunzătoare din Partea specială a prezentului cod în calitate de semne ale acestor componenţe de infracţiuni, ele nu pot fi concomitent considerate drept circumstanţe agravante.
Articolul 78. Efectele circumstanţelor atenuante şi agravante
(1) În cazul în care instanţa de judecată constată circumstanţe atenuante la săvîrşirea infracţiunii, pedeapsa principală se reduce sau se schimbă după cum urmează:
a) dacă minimul pedepsei cu închisoare prevăzut la articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod este mai mic de 10 ani, pedeapsa poate fi redusă pînă la acest minim;
b) dacă se aplică amenda, aceasta se poate coborî pînă la limita de jos;
c) dacă pentru infracţiunea săvîrşită se prevede detenţiune pe viaţă, aceasta se înlocuieşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani.
(2) În cazul în care instanţa de judecată constată circumstanţe atenuante la săvîrşirea infracţiunii, pedeapsa complementară, prevăzută de lege pentru infracţiunea săvîrşită, poate fi înlăturată.
(3) În cazul în care există circumstanţe agravante se poate aplica pedeapsa maximă prevăzută la articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod.
(4) În caz de concurs al circumstanţelor agravante şi celor atenuante, coborîrea pedepsei pînă la minimul sau ridicarea ei pînă la maximul prevăzut la articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod nu este obligatorie.
(5) Dacă există circumstanţe atenuante excepţionale, pedeapsa poate fi aplicată conform prevederilor art.79.
Articolul 79. Aplicarea pedepsei mai blînde decît cea prevăzută de lege
(1) Ţinînd cont de circumstanţele excepţionale ale cauzei, legate de scopul şi motivele faptei, de rolul vinovatului în săvîrşirea infracţiunii, de comportarea lui în timpul şi după consumarea infracţiunii, de alte circumstanţe care micşorează esenţial gravitatea faptei şi a consecinţelor ei, precum şi de contribuirea activă a participantului unei infracţiuni săvîrşite în grup la descoperirea acesteia, instanţa de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru infracţiunea respectivă, sau una mai blîndă, de altă categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie. Minoratul persoanei care a săvîrşit infracţiunea se consideră circumstanţă excepţională. Săvîrşirea infracțiunii de către persoanele care au atins vîrsta de 18 ani, dar nu au atins vîrsta de 21 de ani poate fi apreciată de către instanţa de judecată drept circumstanţă excepţională
[Art.79 al.(1) modificat prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
(11) Poate fi considerată excepțională atît o circumstanță atenuantă, cît și un cumul de asemenea circumstanțe legate de situațiile menționate la alin. (1).
[Art.79 al.(11) introdus prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
(2) - exclus
(3) În cazul condamnării persoanelor adulte pentru comiterea infracţiunilor deosebit de grave, instanţa de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de legea penală, dar constituind cel puţin două treimi din minimul pedepsei prevăzute de prezentul cod pentru infracţiunea săvîrşită.
(4) Prevederile alin.(1) nu se aplică persoanelor adulte în cazul aplicării pedepsei detenţiunii pe viaţă , în cazul recidivei de infracţiuni sau al săvîrşirii de infracţiuni prevăzute la art. 1661 alin. (2)–(4).
[Art.79 al.(4) modificat prin LP252 din 08.11.12, MO263-269/21.12.12 art.855]
Articolul 80. Aplicarea pedepsei în cazul încheierii acordului de recunoaştere
a vinovăţiei
În cazul în care persoana pusă sub învinuire încheie un acord de recunoaştere a vinovăţiei, iar instanţa de judecată acceptă acest acord, pedeapsa pentru infracţiunea imputată se reduce cu o treime din pedeapsa maximă prevăzută pentru această infracţiune.
Articolul 81. Aplicarea pedepsei pentru infracţiunea neconsumată
(1) La aplicarea pedepsei pentru infracţiunea neconsumată se ţine cont de circumstanţele în virtutea cărora infracţiunea nu a fost dusă pînă la capăt.
(2) Mărimea pedepsei pentru pregătirea de infracţiune ce nu constituie o recidivă nu poate depăşi jumătate din maximul celei mai aspre pedepse prevăzute la articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod pentru infracţiunea consumată.
(3) Mărimea pedepsei pentru tentativă de infracţiune ce nu constituie o recidivă nu poate depăşi trei pătrimi din maximul celei mai aspre pedepse prevăzute la articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod pentru infracţiunea consumată.
(4) Pentru pregătirea de infracţiune şi tentativa de infracţiune detenţiunea pe viaţă nu se aplică.
Articolul 82. Aplicarea pedepsei pentru recidivă de infracţiuni
(1) La aplicarea pedepsei pentru recidivă periculoasă şi recidivă deosebit de periculoasă de infracţiuni se ţine cont de numărul, caracterul, gravitatea şi urmările infracţiunilor săvîrşite anterior, de circumstanţele în virtutea cărora pedeapsa anterioară a fost insuficientă pentru corectarea vinovatului, precum şi de caracterul, gravitatea şi urmările infracţiunii noi.
[Art.82 al.(1) modificat prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
(2) Mărimea pedepsei pentru recidiva periculoasă și deosebit de periculoasă nu poate fi mai mică de o treime din maximul pedepsei prevăzute la articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod. În cazul în care sînt stabilite numai circumstanțe atenuante, instanța poate stabili pedeapsa în limitele prevăzute pentru infracțiune în Partea specială a prezentului cod.
[Art.82 al.(2) în redacția LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
Articolul 83. Aplicarea pedepsei pentru participaţie
Organizatorul, instigatorul şi complicele la o infracţiune, prevăzută de legea penală, săvîrşită cu intenţie se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se ţine cont de contribuţia fiecăruia la săvîrşirea infracţiunii, precum şi de prevederile art.75.
Articolul 84. Aplicarea pedepsei în cazul unui concurs de infracţiuni
(1) Dacă o persoană este declarată vinovată de săvîrşirea a două sau mai multor infracţiuni fără să fi fost condamnată pentru vreuna din ele, instanţa de judecată, pronunţînd pedeapsa pentru fiecare infracţiune aparte, stabileşte pedeapsa definitivă pentru concurs de infracţiuni prin cumul, total sau parţial, al pedepselor aplicate, dar pe un termen nu mai mare de 25 de ani de închisoare, iar în privinţa persoanelor care nu au atins vîrsta de 18 ani și a persoanelor care au atins vîrsta de 18 ani, dar nu au atins vîrsta de 21 de ani, care nu au mai fost condamnate pe un termen nu mai mare de 12 ani şi 6 luni. În cazul în care persoana este declarată vinovată de săvîrşirea a două sau mai multor infracţiuni uşoare şi/sau mai puţin grave, pedeapsa definitivă poate fi stabilită şi prin absorbirea pedepsei mai uşoare de pedeapsa mai aspră.
[Art.84 al.(1) modificat prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
[Art.84 al.(1) modificat prin LP270 din 07.11.13, MO290/10.12.13 art.794]
(2) La pedeapsa principală aplicată în cazul unui concurs de infracţiuni poate fi adăugată oricare din pedepsele complementare prevăzute la articolele corespunzătoare din Partea specială a prezentului cod, care stabilesc răspunderea pentru infracţiunile de a căror săvîrşire persoana a fost declarată vinovată. Pedeapsa complementară definitivă stabilită prin cumul, total sau parţial, al pedepselor complementare aplicate nu poate depăşi termenul sau mărimea maximă prevăzută de Partea generală a prezentului cod pentru această categorie de pedepse.
(3) Dacă pentru infracţiunile care intră în concurs sînt stabilite pedepse principale de diferite categorii, a căror cumulare nu este prevăzută de art.87, şi instanţa de judecată nu va găsi temeiuri pentru absorbirea unei pedepse de către alta, ele se execută de sine stătător.
(4) Conform prevederilor alin.(1)-(3) se stabileşte pedeapsa şi în cazul în care, după pronunţarea sentinţei, se constată că persoana condamnată este vinovată şi de comiterea unei alte infracţiuni săvîrşite înainte de pronunţarea sentinţei în prima cauză. În acest caz, în termenul pedepsei se include durata pedepsei executate, complet sau parţial, în baza primei sentinţe.
(5) În cazul unui concurs de infracţiuni, cînd s-a stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe pedepse cu închisoare ori alte categorii de pedepse, se aplică ca pedeapsă definitivă detenţiunea pe viaţă.
Articolul 85. Aplicarea pedepsei în cazul unui cumul de sentinţe
(1) Dacă, după pronunţarea sentinţei, dar înainte de executarea completă a pedepsei, condamnatul a săvîrşit o nouă infracţiune, instanţa de judecată adaugă, în întregime sau parţial, la pedeapsa aplicată prin noua sentinţă partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentinţa anterioară. În acest caz, pedeapsa definitivă nu poate depăşi termenul de 30 de ani de închisoare, iar în privinţa persoanelor care nu au atins vîrsta de 18 ani şi a persoanelor care au atins vîrsta de 18 ani, dar nu au atins vîrsta de 21 de ani, care nu au mai fost condamnate - termenul de 15 ani.
[Art.85 al.(1) modificat prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
(2) Cumularea pedepselor complementare în cazul unui cumul de sentinţe se efectuează în condiţiile art.84 alin.(2).
(3) Pedeapsa definitivă în cazul unui cumul de sentinţe trebuie să fie mai mare decît pedeapsa stabilită pentru săvîrşirea unei noi infracţiuni şi decît partea neexecutată a pedepsei pronunţate prin sentinţa anterioară a instanţei de judecată.
(4) La cumularea pedepselor, dacă prin una din sentinţe este stabilită pedeapsa detenţiunii pe viaţă, pedeapsa definitivă va fi detenţiunea pe viaţă.
Articolul 86. Aplicarea pedepsei în cazul executării hotărîrii unui stat străin
(1) La executarea hotărîrii unui stat străin, instanţa de judecată înlocuieşte sancţiunea privativă de libertate pronunţată în statul străin cu o sancţiune prevăzută de propria lege penală pentru aceeaşi faptă, fără a agrava situaţia penală a condamnatului stabilită prin hotărîrea statului străin. Dacă legea statului străin prevede o sancţiune mai mică decît minimul prevăzut în legea internă, instanţa de judecată nu va fi legată de acest minim şi va aplica o sancţiune corespunzătoare sancţiunii pronunţate în statul străin.
(2) Orice parte a sancţiunii pronunţate în statul străin şi orice perioadă de detenţie provizorie executate de condamnat se deduc integral prin hotărîrea instanţei de judecată privind recunoaşterea hotărîrii statului străin.
(3) La executarea hotărîrii statului străin privind aplicarea amenzii sau confiscarea unei sume de bani, instanţa de judecată va stabili cuantumul acesteia în monedă naţională, aplicînd cursul oficial al leului moldovenesc valabil la momentul pronunţării hotărîrii privind recunoaşterea hotărîrii statului străin, fără a depăşi maximul sancţiunii fixat de către statul străin pentru o astfel de faptă.
[Art.86 al.(3) modificat prin LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330]
(4) Amenzile şi confiscările de bunuri rezultate din executarea hotărîrilor unui stat străin revin Republicii Moldova, fără a fi prejudiciate drepturile statelor terţe.
Articolul 87. Modul determinării termenului pedepsei definitive în cazul
cumulării diferitelor pedepse
(1) La cumularea diferitelor pedepse principale aplicate în cazul unui concurs de infracţiuni sau al unui cumul de sentinţe, unei zile de închisoare îi corespund 4 ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii.
[Art.87 al.(1) modificat prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
(2) Celelalte pedepse cumulate cu închisoarea se execută de sine stătător.
Articolul 88. Calcularea termenelor pedepsei şi computarea arestului
preventiv
(1) Termenele de privare de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate şi de închisoare se calculează în luni şi ani, iar cele de muncă neremunerată în folosul comunităţii - în ore.
(2) La computarea sau cumularea pedepselor menţionate la alin.(1), cu excepţia muncii neremunerate în folosul comunităţii, precum şi la înlocuirea pedepsei, se admite calcularea acestora în zile.
(3) Timpul aflării persoanei sub arest preventiv pînă la judecarea cauzei se include în termenul închisorii, calculîndu-se o zi pentru o zi, iar în termenul muncii neremunerate în folosul comunităţii – calculîndu-se o zi de arest preventiv pentru 4 ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii.
[Art.88 al.(3) modificat prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
(4) Durata arestului preventiv şi cea a executării pedepsei cu închisoare, aplicate prin hotărîre a instanţei de judecată, pentru infracţiunea săvîrşită în străinătate se includ în termenul pedepsei, în cazul extrădării persoanei în condiţiile legii, calculîndu-se o zi pentru o zi.
(5) Condamnatului care s-a aflat sub arest preventiv pînă la numirea cauzei spre judecare, la stabilirea în calitate de pedeapsă principală a amenzii, a privării de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate, instanţa de judecată, ţinînd cont de termenul aflării sub arest preventiv, îi atenuează pedeapsa stabilită sau îl liberează complet de executarea acesteia.
(6) Timpul în care condamnatul, în cursul executării pedepsei, urmează un tratament spitalicesc se include în durata executării pedepsei, cu excepţia cazului în care şi-a provocat singur boala, fapt ce s-a constatat în cursul executării pedepsei. În durata executării pedepsei cu muncă neremunerată în folosul comunităţii nu se include timpul în care condamnatul lipseşte de la locul de muncă.
Capitolul IX
LIBERAREA DE PEDEAPSA PENALĂ
Articolul 89. Noţiunea şi categoriile liberării de pedeapsa penală(1) Prin liberare de pedeapsa penală se înţelege eliberarea persoanei care a săvîrşit o infracţiune de la executarea reală, parţială sau totală, a pedepsei penale pronunţate prin hotărîre a instanţei de judecată.
(2) Liberarea de pedeapsa penală se efectuează prin:
a) condamnarea cu suspendare condiţionată a executării pedepsei;
b) liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen;
b1) liberarea de pedeapsă în cazul săvîrșirii infracțiunii pentru prima oară și al reparării prejudiciului;
[Art.89 al.(2), lit.b1) introdusă prin LP179 din 26.07.18, MO309-320/17.08.18 art.498; în vigoare 17.08.18]
c) înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blîndă;
d) liberarea de pedeapsă a minorilor;
e) liberarea de pedeapsă datorită schimbării situaţiei;
f) liberarea de la executarea pedepsei a persoanelor grav bolnave;
g) amînarea executării pedepsei pentru femei gravide şi persoane care au copii în vîrstă de pînă la 8 ani.
[Art.89 al.(2), lit.g) modificată prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
(3) Persoanelor liberate de pedeapsa penală li se aplică probaţiunea, iar militarilor – termenul de probă.
[Art.89 al.(3) introdus prin LP138 din 03.12.15, MO361-369/31.12.15 art.675]
Articolul 90. Condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării
pedepsei
(1) Dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracţiunile săvîrşite cu intenţie şi de cel mult 7 ani pentru infracţiunile săvîrşite din imprudenţă, instanţa de judecată, ţinînd cont de circumstanţele cauzei şi de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este raţional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicînd numaidecît în hotărîre motivele condamnării cu suspendare condiţionată a executării pedepsei şi perioada de probaţiune sau, după caz, termenul de probă. În acest caz, instanţa de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în perioada de probaţiune sau, după caz, termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvîrşi o nouă infracţiune şi, prin respectarea condițiilor probațiunii sau, după caz, a termenului de probă, va îndreptăţi încrederea ce i s-a acordat. Controlul asupra comportării celor condamnaţi cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei îl exercită organele competente, iar asupra comportării militarilor – comandamentul militar respectiv.
[Art.90 al.(1) modificat prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
[Art.90 al.(1) modificat prin LP138 din 03.12.15, MO361-369/31.12.15 art.675]
(2) Perioada de probaţiune sau, după caz, termenul de probă se stabileşte de instanţa de judecată în limitele de la 1 an la 5 ani.
[Art.90 al.(2) modificat prin LP138 din 03.12.15, MO361-369/31.12.15 art.675]
(3) - exclus
(4) Persoanelor care au săvîrşit infracţiuni deosebit de grave şi excepţional de grave, precum şi în cazul recidivei periculoase sau deosebit de periculoase, condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu se aplică.
[Art.90 al.(4) în redacția LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
(5) În caz de condamnare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pot fi stabilite pedepse complementare.
(6) Aplicînd condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, instanţa de judecată îl poate obliga pe condamnat:
a) să nu-şi schimbe domiciliulşi/sau reședința fără consimţămîntul organului competent;
[Art.90 al.(6), lit.a) modificată prin LP138 din 03.12.15, MO361-369/31.12.15 art.675]
b) să nu frecventeze anumite locuri;
c) să urmeze un tratament în caz de alcoolism, narcomanie, toxicomanie sau de boală venerică;
c1) să participe la un program special de tratament sau de consiliere în vederea reducerii comportamentului violent;
[Art.90 al.(6), lit.c1) introdusă prin LP167 din 09.07.10, MO155-158/03.09.10 art.551]
d) să acorde o susţinere materială familiei victimei;
e) să repare daunele cauzate în termenul stabilit de instanţă;
f) să participe la programe probaţionale;
[Art.90 al.(6), lit.f) introdusă prin LP138 din 03.12.15, MO361-369/31.12.15 art.675]
f) - exclusă
g) să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii;
[Art.90 al.(6), lit.g) introdusă prin LP138 din 03.12.15, MO361-369/31.12.15 art.675]
h) să fie supus monitorizării electronice, dar nu mai mult de 12 luni.
[Art.90 al.(6), lit.h) modificată prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
[Art.90 al.(6), lit.h) introdusă prin LP138 din 03.12.15, MO361-369/31.12.15 art.675]
(7) În decursul perioada de probaţiune sau, după caz, termenul de probă, instanţa de judecată, la demersul organului care exercită controlul asupra comportării celui condamnat cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, poate anula, în întregime sau parţial, obligaţiile stabilite anterior condamnatului ori adăuga altele noi.
[Art.90 al.(7) modificat prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
[Art.90 al.(7) modificat prin LP138 din 03.12.15, MO361-369/31.12.15 art.675]
(8) Dacă, după expirarea a cel puţin jumătate din perioada de probaţiune sau, după caz, termenul de probă, condamnatul cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei a avut o comportare corectă şi exemplară, a reparat integral dauna, instanţa de judecată, la demersul organului care exercită controlul asupra comportării celui condamnat cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, poate pronunţa o încheiere cu privire la anularea condamnării şi stingerea antecedentelor penale.
[Art.90 al.(8) modificat prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
[Art.90 al.(8) modificat prin LP138 din 03.12.15, MO361-369/31.12.15 art.675]
(81) În cazul în care persoana condamnată cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei are stabilită şi pedeapsă complementară, prevederile alin. (8) nu se aplică pînă la executarea integrală a pedepsei complementare.
[Art.90 al.(81) introdus prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
(9) În cazul în care cel condamnat cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în decursul perioadei de probaţiune sau, după caz, termenul de probă, încalcă în mod sistematic obligaţiile stabilite sau, pînă la expirarea termenului de probă, nu a executat cu rea-voinţă obligaţia de a repara dauna cauzată instanţa de judecată, la propunerea organului care exercită controlul asupra comportării celor condamnaţi cu suspendarea executării pedepsei, poate pronunţa o încheiere cu privire la anularea condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi la trimiterea condamnatului pentru a executa, deplin sau parțial, dar nu mai puțin de 1/3 din pedeapsa stabilită prin hotărîrea instanţei de judecată.
[Art.90 al.(9) modificat prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
[Art.90 al.(9) modificat prin LP138 din 03.12.15, MO361-369/31.12.15 art.675]
(10) În cazul în care cel condamnat cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei săvîrşeşte în perioada de probaţiune sau, după caz, termenul de probă o nouă infracţiune intenţionată, instanţa de judecată îi stabileşte o pedeapsă în condiţiile art.85, dacă, după caz, nu sînt aplicabile prevederile alin. (11) din prezentul articol.
[Art.90 al.(10) modificat prin LP138 din 03.12.15, MO361-369/31.12.15 art.675]
(11) În cazul în care cel condamnat cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei săvîrşeşte în perioada de probaţiune sau, după caz, termenul de probă o infracţiune din imprudenţă sau o infracţiune intenţionată mai puţin gravă, problema anulării sau menţinerii condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei se soluţionează de către instanţa de judecată, la propunerea organului care exercită supravegherea asupra comportamentului celor condamnaţi cu suspendarea executării pedepsei.
[Art.90 al.(11) modificat prin LP138 din 03.12.15, MO361-369/31.12.15 art.675]
Articolul 901. Condamnarea cu suspendarea parțială a executării pedepsei
cu închisoare
(1) În cazul în care instanţa de judecată, ţinînd cont de circumstanţele cauzei şi de personalitatea vinovatului, ajunge la concluzia că nu este raţional ca acesta să execute întreaga pedeapsă cu închisoare în penitenciar, aceasta poate dispune suspendarea parțială a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicînd în hotărîre perioada de executare a pedepsei în închisoare și perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă, precum și motivele condamnării cu suspendarea parțială a executării pedepsei. Prima parte a pedepsei se execută în penitenciar, iar restul pedepsei se suspendă.
(2) În cazul infracțiunilor ușoare sau mai puțin grave, partea de pedeapsă ce trebuie executată în penitenciar poate fi coborîtă pînă la minimul prevăzut de prezentul cod.
(3) În cazul infracțiunilor grave, partea de pedeapsă ce trebuie executată în penitenciar nu trebuie să fie mai mică decît jumătate din pedeapsa stabilită de instanța de judecată.
(4) Prezentul articol nu se aplică în cazul infracțiunilor deosebit de grave și excepțional de grave, precum și al infracțiunilor prevăzute la art. 165, art. 1661 alin. (2)–(4), art. 171–1751, 2011, 206, 208, 2081 şi 2082.
(5) La liberarea persoanei pentru executarea părţii de pedeapsă suspendată condiţionat pot fi aplicate obligațiile prevăzute la art. 90 alin. (6).
(6) În cazul în care cel condamnat cu suspendarea parțială a executării pedepsei cu închisoare săvîrşeşte în perioada de probaţiune sau, după caz, în termenul de probă o nouă infracţiune intenţionată sau încalcă în mod sistematic obligaţiile stabilite, instanţa de judecată îi stabileşte o pedeapsă în condiţiile art. 85 dacă, după caz, nu sînt aplicabile prevederile alin. (7) din prezentul articol.
(7) În cazul în care cel condamnat cu suspendarea parțială a executării pedepsei cu închisoare săvîrşeşte în perioada de probaţiune sau, după caz, în termenul de probă o infracţiune din imprudenţă sau o infracţiune intenţionată uşoară sau mai puţin gravă, problema anulării sau menţinerii condamnării cu suspendarea parțială a executării pedepsei cu închisoare se soluţionează de către instanţa de judecată, la demersul organului care exercită supravegherea asupra comportamentului celor condamnaţi cu suspendarea executării pedepsei.
[Art.901 introdus prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
Articolul 91. Liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen
(1) Persoanei care execută pedeapsa cu închisoare i se poate aplica liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen dacă a realizat programul individual de executare a pedepsei, a reparat integral daunele cauzate de infracțiunea pentru care a fost condamnată, cu excepția cazului cînd dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească, și dacă se constată că corectarea ei este posibilă fără executarea deplină a pedepsei. Persoana poate fi liberată, în întregime sau parțial, și de pedeapsa complementară.
[Art.91 al.(1) în redacția LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
[Art.91 al.(1) modificat prin LP138 din 03.12.15, MO361-369/31.12.15 art.675]
[Art.91 al.(1) modificat prin LP82 din 29.05.14, MO319-324/24.10.14 art.632]
(2) Aplicînd liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen, instanţa de judecată îl poate obliga pe condamnat să îndeplinească obligaţiile prevăzute la art.90 alin.(6) în termenul de pedeapsă rămas neexecutat.
(3) Liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen se aplică condamnaţilor de către instanţa de judecată de la locul de executare a pedepsei, în baza demersului instituţiei care pune în executare pedeapsa, la cererea condamnatului sau a apărătorului acestuia în condiţiile prevăzute la art. 266 şi 267 din Codul de executare şi numai după respectarea procedurii extrajudiciare stabilite.
[Art.91 al.(3) modificat prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
[Art.91 al.(3) modificat prin LP82 din 29.05.14, MO319-324/24.10.14 art.632]
(4) Liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen poate fi aplicată dacă condamnatul, care la momentul săvîrşirii infracţiunii a atins vîrsta de 21 ani, a executat efectiv:
[Art.91 al.(4) modificat prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
a) cel puţin jumătate, dar nu mai puţin de 90 de zile de închisoare, din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvîrşirea unei infracţiuni uşoare sau mai puţin grave;
[Art.91 al.(4), lit.a) modificată prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
b) cel puţin două treimi din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvîrşirea unei infracţiuni grave, infracţiuni deosebit de grave sau excepţional de grave, precum şi din pedeapsa aplicată persoanei anterior liberate condiţionat de pedeapsă înainte de termen, dacă liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen a fost anulată în condiţiile alin. (8);
[Art.91 al.(4), lit.b) modificată prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
[Art.91 al.(4), lit.c) abrogată prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
(5) Persoana care execută pedeapsa detenţiunii pe viaţă poate fi liberată condiţionat de pedeapsă înainte de termen dacă instanţa de judecată va considera că nu mai există necesitatea executării de mai departe a pedepsei şi dacă această persoană a executat efectiv cel puţin 30 de ani de închisoare, fără a se lua în calcul compensarea privilegiată a zilelor de muncă.
[Art.91 al.(5) modificat prin LP82 din 29.05.14, MO319-324/24.10.14 art.632]
(6) Liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen poate fi aplicată minorilor, persoanelor care au atins vîrsta de 18 ani, dar nu au atins vîrsta de 21 de ani şi persoanelor care au împlinit vîrsta de 60 de ani, dacă aceştia au executat efectiv:
[Art.91 al.(6) modificat prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
a) cel puţin o treime din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvîrşirea unei infracţiuni uşoare sau mai puţin grave;
b) cel puţin jumătate din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvîrşirea unei infracţiuni grave;
c) cel puţin două treimi din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvîrşirea unei infracţiuni deosebit de grave sau excepţional de grave.
[Art.91 al.(61) abrogat prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
[Art.91 al.(61) introdus prin LP82 din 29.05.14, MO319-324/24.10.14 art.632]
[Art.91 al.(62) abrogat prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
[Art.91 al.(62) introdus prin LP82 din 29.05.14, MO319-324/24.10.14 art.632]
(7) Controlul asupra comportării celor liberaţi condiţionat de pedeapsă înainte de termen îl exercită organele de probațiune, iar asupra comportării militarilor – comandamentul militar respectiv.
[Art.91 al.(7) modificat prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
(8) Dacă, în termenul de pedeapsă rămas neexecutat:
a) condamnatul se eschivează cu premeditare de la îndeplinirea obligaţiilor stabilite de instanţa de judecată la aplicarea liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen, instanţa de judecată, la propunerea organului indicat la alin.(7), poate pronunţa o încheiere cu privire la anularea liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen şi la trimiterea condamnatului pentru a executa termenul de pedeapsă neexecutat;
[Art.91 al.(8), lit.a) modificată prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
b) condamnatul săvîrşeşte din imprudenţă o nouă infracţiune, anularea sau menţinerea liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen se decide de instanţa de judecată;
c) condamnatul săvîrşeşte cu intenţie o nouă infracţiune, instanţa de judecată îi stabileşte pedeapsa în condiţiile art.85. În acelaşi mod se aplică pedeapsa şi în cazul săvîrşirii unei noi infracţiuni din imprudenţă dacă instanţa de judecată anulează liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen.
Articolul 911. Liberarea de pedeapsă penală în cazul săvîrșirii infracțiunii
pentru prima oară și al reparării prejudiciului
(1) Persoana este liberată de pedeapsă penală în cazul săvîrșirii unei infracțiuni prevăzute la art. 241, 242, 244, 2441, 246, 2461, 250, 257, 258 și 262 din Partea specială a prezentului cod dacă întrunește cumulativ următoarele condiții:
a) nu a fost liberată anterior de pedeapsă penală pentru comiterea aceleiași fapte;
b) a înlăturat încălcările și a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune;
c) a achitat la bugetul de stat o sumă egală cu valoarea prejudiciului material cauzat, dar nu mai mică decît dublul limitei maxime a amenzii prevăzute de sancțiunea articolului corespunzător din Partea specială a codului.
(2) Persoana este liberată de pedeapsă penală în condițiile alin. (1) doar dacă fapta nu a fost săvîrșită prin aplicarea constrîngerii fizice sau psihice, nu s-a soldat cu cauzarea de prejudicii vieții și sănătății persoanei sau nu a fost săvîrșită de un grup criminal organizat sau de o organizație criminală.
[Art.911 introdus prin LP179 din 26.07.18, MO309-320/17.08.18 art.498; în vigoare 17.08.18]
Articolul 92. Înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă
mai blîndă
(1) În privinţa persoanelor care execută pedeapsa cu închisoare pentru săvîrşirea unei infracţiuni uşoare sau mai puţin grave și grave, instanţa de judecată, ţinînd cont de comportarea lor în timpul executării pedepsei, poate pronunţa o încheiere cu privire la înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blîndă. Totodată, persoana poate fi liberată, în întregime sau parţial, de la pedeapsa complementară.
[Art.92 al.(1) modificat prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
[Art.92 al.(11) abrogat prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
[Art.92 al.(11) introdus prin LP82 din 29.05.14, MO319-324/24.10.14 art.632]
[Art.92 al.(12) abrogat prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
[Art.92 al.(12) introdus prin LP82 din 29.05.14, MO319-324/24.10.14 art.632]
(2) Înlocuirea părţii neexecutate a pedepsei cu o pedeapsă mai blîndă poate fi aplicată numai după ce condamnatul a executat efectiv cel puţin o treime din termenul de pedeapsă pentru o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă și jumătate din termenul de pedeapsă pentru o infracțiune gravă.
[Art.92 al.(2) modificat prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
[Art.92 al.(2) în redacția LP82 din 29.05.14, MO319-324/24.10.14 art.632]
(3) La înlocuirea părţii neexecutate a pedepsei cu o pedeapsă mai blîndă, instanţa de judecată poate alege orice pedeapsă mai blîndă, din cele specificate la art.62, în limitele prevăzute pentru fiecare categorie de pedepse.
(4) La înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blîndă, instanţa de judecată îl poate obliga pe condamnat să îndeplinească obligațiile prevăzute la art. 90 alin. (6) în termenul de pedeapsă, la care a fost condamnat, rămas neexecutat.
[Art.92 al.(4) introdus prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
Articolul 93. Liberarea de pedeapsă a minorilor
Minorii condamnaţi pentru săvîrşirea unei infracţiuni uşoare, mai puţin grave sau grave sînt liberaţi de pedeapsă de către instanţa de judecată dacă se constată că scopurile pedepsei pot fi atinse prin aplicarea măsurilor de constrîngere cu caracter educativ prevăzute la art. 104.
[Art.93 în redacția LP123 din 02.06.16, MO232-244/29.07.16 art.492]
Articolul 94. Liberarea de pedeapsă datorită schimbării situaţiei
Persoana care a săvîrşit o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă poate fi liberată de pedeapsă dacă se va constata că, la data judecării cauzei, datorită schimbării situaţiei, fapta săvîrşită şi-a pierdut caracterul prejudiciabil şi, în virtutea comportării ireproşabile după săvîrşirea infracţiunii, persoana respectivă poate fi corectată fără executarea pedepsei.
Articolul 95. Liberarea de la executarea pedepsei a persoanelor
grav bolnave
(1) Persoana care, în timpul executării pedepsei, s-a îmbolnăvit de o boală psihică, ce o lipseşte de posibilitatea de a-şi da seama de acţiunile sale sau de a le dirija, este liberată de executarea pedepsei. Acestei persoane instanţa de judecată îi poate aplica măsuri de constrîngere cu caracter medical.
(2) Persoana care, pînă la pronunţarea sentinţei sau în timpul executării pedepsei, s-a îmbolnăvit de o boală gravă, alta decît cea specificată la alin.(1), ce împiedică executarea pedepsei, poate fi liberată de executarea pedepsei de către instanţa de judecată.
[Art.95 al.(2) modificat prin LP213 din 12.10.12, MO234-236/09.11.21 art.748]
(3)- exclus
(4) Persoanele menţionate la alin.(1) şi (2), în cazul însănătoşirii lor, pot fi supuse pedepsei dacă nu au expirat termenele prescripţiei prevăzute la art.60 şi 97. Schimbarea liberării condiționate a persoanelor menționate la alin. (1) și (2) cu executarea pedepsei în penitenciar se efectuează la demersul reprezentantului organului care pune în executare sentința, în baza unui control efectuat cel puţin o dată la 12 luni.
[Art.95 al.(4) modificat prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
Articolul 96. Amînarea executării pedepsei pentru femei gravide
şi persoane care au copii în vîrstă de pînă la 8 ani
[Art.96 denumirea modificată prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
(1) Femeilor condamnate gravide şi persoanelor care au copii în vîrstă de pînă la 8 ani, cu excepţia celor condamnate la închisoare pe un termen mai mare de 5 ani pentru infracţiuni grave, deosebit de grave şi excepţional de grave, infracțiuni prevăzute la cap. I, II, III, VII, VIII, XIII și XVII, instanţa de judecată le poate amîna executarea pedepsei pînă la atingerea de către copil a vîrstei de 8 ani.
[Art.96 al.(1) modificat prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
(11) La amînarea executării pedepsei în condiţiile alin. (1) din prezentul articol, instanţa de judecată poate obliga persoana condamnată să îndeplinească obligaţiile prevăzute la art. 90 alin. (6).
[Art.96 al.(11) introdus prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
(2) În cazul în care vreuna din persoanele condamnate, menţionate la alin.(1), refuză să-şi exercite drepturile şi obligaţiile părinteşti sau încalcă condițiile probațiunii după avertismentul făcut de organul care exercită controlul asupra comportamentului persoanei condamnate faţă de care executarea pedepsei a fost amînată, instanţa de judecată, la propunerea organului nominalizat, poate să anuleze amînarea executării pedepsei şi să trimită persoana condamnată pentru executarea pedepsei la locul stabilit în hotărîrea judecătorească.
[Art.96 al.(2) modificat prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
[Art.96 al.(2) modificat prin LP138 din 03.12.15, MO361-369/31.12.15 art.675]
(3) La atingerea de către copil a vîrstei de 8 ani, instanţa de judecată, la demersul organului de probațiune:
[Art.96 al.(3) modificat prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
a) liberează persoana condamnată de executarea părţii neexecutate a pedepsei;
[Art.96 al.(3), lit.a) modificată prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
b) înlocuieşte partea neexecutată a pedepsei cu o pedeapsă mai blîndă;
c) trimite persoana condamnată în instituţia corespunzătoare pentru executarea părţii neexecutate a pedepsei.
[Art.96 al.(3), lit.c) modificată prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
(4) Dacă în perioada amînării executării pedepsei persoana condamnată săvîrşeşte o nouă infracţiune, instanţa de judecată îi stabileşte o pedeapsă în condiţiile art.85.
[Art.96 al.(4) modificat prin LP163 din 20.07.17, MO364-370/20.10.17 art.616; în vigoare 20.12.17]
Articolul 961. Dispunerea internării forţate într-o instituţie
ftiziopneumologică
Dacă persoana în privinţa căreia se examinează chestiunea privind liberarea de pedeapsă conform art.91-96 este bolnavă de tuberculoză, instanţa de judecată poate dispune, în baza demersului administraţiei instituţiei penitenciare, internarea ei forţată într-o instituţie ftiziopneumologică.
Articolul 97. Prescripţia executării sentinţei de condamnare
(1) Sentinţa de condamnare nu se pune în executare dacă acest lucru nu a fost făcut în următoarele termene, calculate din ziua în care aceasta a rămas definitivă:
a) 2 ani, în caz de condamnare pentru o infracţiune uşoară;
b) 6 ani, în caz de condamnare pentru o infracţiune mai puţin gravă;
c) 10 ani, în caz de condamnare pentru o infracţiune gravă;
d) 15 ani, în caz de condamnare pentru o infracţiune deosebit de gravă;
e) 20 de ani, în caz de condamnare pentru o infracţiune excepţional de gravă.
(2) Termenele de prescripţie a executării pedepsei se reduc pe jumătate pentru persoanele care, la data săvîrşirii infracţiunii, erau minori.
(3) Curgerea prescripţiei se întrerupe dacă persoana se sustrage de la executarea pedepsei sau dacă, pînă la expirarea termenelor prevăzute la alin.(1) şi (2), săvîrşeşte cu intenţie o nouă infracţiune. În cazul eschivării de la executarea pedepsei, curgerea termenului de prescripţie începe din momentul prezentării persoanei pentru executarea pedepsei sau din momentul reţinerii acesteia, iar în caz de comitere a unei noi infracţiuni – din momentul săvîrşirii ei.
(4) Prescripţia nu înlătură executarea pedepselor principale stabilite pentru infracţiunile contra păcii şi securităţii omenirii sau pentru infracţiunile de război, prevăzute la art.135-137, 139 şi 143.
Capitolul X
MĂSURILE DE SIGURANŢĂ
Articolul 98. Scopul şi tipurile măsurilor de siguranţă(1) Măsurile de siguranţă au drept scop înlăturarea unui pericol şi preîntîmpinarea săvîrşirii faptelor prevăzute de legea penală.
(2) Măsuri de siguranţă sînt:
a) măsurile de constrîngere cu caracter medical;
b) măsurile de constrîngere cu caracter educativ;
[Art.98 al.(2), lit b1) abrogată prin LP315 din 20.12.13, MO17-23/24.01.14 art.42]
[Art.98 al.(2), lit b1) declarată neconstituţională prin HCC18 din 23.08.13, MO182-185/23.08.13 art.27; în vigoare 04.07.13]
[Art.98 al.(2), lit.b1) introdusă prin LP34 din 24.05.12, MO126-129/22.06.12 art.405; în vigoare 01.07.12]
c) expulzarea;
d) confiscarea specială;
e) confiscarea extinsă.
[Art.98 al.(2), lit.e) introdusă prin LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; în vigoare 25.02.14]
Articolul 99. Aplicarea măsurilor de constrîngere cu caracter medical
Persoanelor care au săvîrşit fapte prevăzute de legea penală în stare de iresponsabilitate sau care au săvîrşit asemenea fapte în stare de responsabilitate, de responsabilitate redusă, dar, pînă la pronunţarea sentinţei sau în timpul executării pedepsei, s-au îmbolnăvit de o boală psihică, din care cauză ele sînt incapabile să-şi dea seama de acţiunile lor sau să le dirijeze, instanţa de judecată poate să le aplice următoarele măsuri de constrîngere cu caracter medical, care se înfăptuiesc de către instituţiile curative ale organelor de ocrotire a sănătăţii:
a) internarea într-o instituţie psihiatrică cu supraveghere obişnuită;
b) internarea într-o instituţie psihiatrică cu supraveghere riguroasă.
Articolul 100. Internarea într-o instituţie psihiatrică
(1) Internarea într-o instituţie psihiatrică cu supraveghere obişnuită poate fi aplicată de către instanţa de judecată unui alienat care, din cauza stării psihice şi a caracterului faptei prejudiciabile săvîrşite, are nevoie de îngrijire spitalicească şi de tratament în condiţii de supraveghere obişnuită.
(2) Internarea într-o instituţie psihiatrică cu supraveghere riguroasă poate fi aplicată de către instanţa de judecată unui alienat care, din cauza stării psihice şi a caracterului faptei prejudiciabile săvîrşite, prezintă un pericol deosebit pentru societate şi are nevoie de îngrijire spitalicească şi de tratament în condiţii de supraveghere riguroasă.
(3) Persoanele internate în instituţii psihiatrice cu supraveghere riguroasă sînt deţinute în condiţii ce exclud posibilitatea săvîrşirii de către ele a unei noi fapte prejudiciabile.
Articolul 101. Stabilirea, schimbarea, prelungirea şi încetarea aplicării
măsurilor de constrîngere cu caracter medical alienaţilor
(1) Instanţa de judecată, considerînd că este necesar de a aplica o măsură de constrîngere cu caracter medical, alege forma acesteia în funcţie de boala mintală a persoanei, de caracterul şi gradul prejudiciabil al faptei săvîrşite. Persoana supusă tratamentului forţat sau reprezentantul acesteia are dreptul de a cere unei instituţii medicale independente avizul asupra stării de sănătate a persoanei căreia i se aplică măsuri de constrîngere cu caracter medical.
(2) Instanţa de judecată, în temeiul avizului instituţiei medicale, dispune încetarea aplicării măsurilor de constrîngere cu caracter medical în cazul însănătoşirii persoanei sau al unei astfel de schimbări a caracterului bolii care exclude necesitatea aplicării acestor măsuri.
(3) Schimbarea măsurii de constrîngere cu caracter medical sau prelungirea termenului de aplicare a ei se face, de asemenea, de instanţa de judecată, atît din oficiu, cît şi la cererea persoanei respective sau a reprezentantului acesteia, în baza unui control, efectuat cel puţin o dată la 6 luni, privind necesitatea aplicării acestei măsuri.
(4) Dacă instanţa de judecată nu va găsi necesară aplicarea măsurilor de constrîngere cu caracter medical unui alienat, precum şi în cazul încetării aplicării unor astfel de măsuri, ea îl poate încredinţa spre îngrijire rudelor sau tutorilor, dar sub o supraveghere medicală obligatorie.
Articolul 102. Deducerea duratei de aplicare a măsurilor de constrîngere
cu caracter medical
(1) Persoanei care, după săvîrşirea infracţiunii sau în timpul executării pedepsei, s-a îmbolnăvit de o boală psihică, din care cauză ea este incapabilă să-şi dea seama de acţiunile sale sau să le dirijeze, instanţa de judecată îi poate aplica pedeapsa după însănătoşire dacă nu a expirat termenul de prescripţie sau dacă nu există alte motive pentru liberarea ei de răspundere penală şi de pedeapsă.
(2) În caz de aplicare a pedepsei după însănătoşire, durata de aplicare a măsurilor de constrîngere cu caracter medical se deduce din termenul pedepsei.
Articolul 103. Aplicarea măsurilor de constrîngere cu caracter medical
alcoolicilor şi narcomanilor sau punerea lor sub curatelă
(1) În caz de săvîrşire a infracţiunii de către un alcoolic sau un narcoman, dacă există avizul medical corespunzător, instanţa de judecată, din oficiu ori la cererea colectivului de muncă sau a organului de ocrotire a sănătăţii, concomitent cu pedeapsa pentru infracţiunea săvîrşită, poate să aplice acestei persoane tratamentul medical forţat.
(2) Persoanele menţionate la alin.(1), condamnate la pedepse neprivative de libertate, vor fi supuse unui tratament forţat în instituţiile medicale cu regim special.
(3) Dacă persoanele menţionate la alin.(1) au fost condamnate la pedeapsa cu închisoare, în timpul executării pedepsei ele vor fi supuse unui tratament medical forţat, iar după eliberare din locurile de deţinere, dacă este necesară continuarea unui astfel de tratament, ele vor fi tratate în instituţii medicale cu regim special.
(4) Încetarea tratamentului medical forţat este dispusă de către instanţa de judecată, la propunerea instituţiei medicale în care se tratează persoana respectivă.
(5) Dacă infracţiunea a fost săvîrşită de o persoană care abuzează de alcool şi prin aceasta îşi pune familia într-o situaţie materială grea, instanţa de judecată, concomitent cu aplicarea pedepsei neprivative de libertate pentru infracţiunea săvîrşită, este în drept, la cererea colectivului de muncă sau a rudelor apropiate ale persoanei în cauză, să o pună sub curatelă.
Articolul 104. Aplicarea măsurilor de constrîngere cu caracter educativ
(1) Persoanelor liberate de răspundere penală în conformitate cu art. 54 sau de pedeapsă penală în conformitate cu art. 93 li se aplică următoarele măsuri de constrîngere cu caracter educativ:
[Art.104 al.(1) modificat prin LP123 din 02.06.16, MO232-244/29.07.16 art.492]
a) avertismentul;
b) încredinţarea minorului pentru supraveghere părinţilor, persoanelor care îi înlocuiesc sau organelor specializate de stat;
c) obligarea minorului să repare daunele cauzate. La aplicarea acestei măsuri se ia în considerare starea materială a minorului;
d) obligarea minorului de a urma un curs de reabilitare psihologică;
[Art.104 al.(1), lit.d) modificată prin LP123 din 02.06.16, MO232-244/29.07.16 art.492]
e) obligarea minorului de a urma cursul de învăţămînt obligatoriu;
[Art.104 al.(1), lit.e) în redacția LP123 din 02.06.16, MO232-244/29.07.16 art.492]
f) obligarea minorului de a participa la un program probaţional.
[Art.104 al.(1), lit.f) introdusă prin LP123 din 02.06.16, MO232-244/29.07.16 art.492]
(2) Enumerarea de la alin.(1) are un caracter exhaustiv.
(3) Minorului îi pot fi aplicate concomitent cîteva măsuri de constrîngere cu caracter educativ.
(4) În cazul eschivării sistematice a minorului de la măsurile de constrîngere cu caracter educativ, la propunerea organului de stat specializat, procurorul anulează măsurile aplicate și trimite cauza în instanța de judecată, iar în cazul în care măsurile respective au fost stabilite de către instanţa de judecată, aceasta le anulează şi dispune trimiterea cauzei penale la procuror sau, după caz, stabileşte o pedeapsă prevăzută de lege pentru fapta săvîrșită.
[Art.104 al.(4) în redacția LP123 din 02.06.16, MO232-244/29.07.16 art.492]
(5) Măsurile de constrîngere cu caracter educativ se aplică minorilor pînă la atingerea majoratului, în funcţie de caracterul şi gradul prejudiciabil al faptei săvîrşite.
[Art.104 al.(5) introdus prin LP123 din 02.06.16, MO232-244/29.07.16 art.492]
[Art.1041 abrogat prin LP315 din 20.12.13, MO17-23/24.01.14 art.42]
[Art.1041 declarat neconstituţional prin HCC18 din 23.08.13, MO182-185/23.08.13 art.27; în vigoare 04.07.13]
[Art.1041 introdus prin LP34 din 24.05.12, MO126-129/22.06.12 art.405; în vigoare 01.07.12]
Articolul 105. Expulzarea
(1) Cetăţenilor străini şi apatrizilor care au fost condamnaţi pentru săvîrşirea unor infracţiuni li se poate interzice rămînerea pe teritoriul ţării.
(2) În cazul în care expulzarea însoţeşte pedeapsa cu închisoare, aducerea la îndeplinire a expulzării are loc după executarea pedepsei.
(3) La luarea deciziei privind expulzarea persoanelor prevăzute la alin.(1) se va ţine cont de dreptul la respectarea vieţii private a acestora.
Articolul 106. Confiscarea specială
(1) Confiscarea specială constă în trecerea, forțată și gratuită, în proprietatea statului a bunurilor indicate la alin. (2). În cazul în care aceste bunuri nu mai există, nu pot fi găsite sau nu pot fi recuperate, se confiscă contravaloarea acestora.
[Art.106 al.(1) în redacția LP60 din 07.04.16, MO123-127/06.05.16 art.246]
[Art.106 al.(1) modificat prin LP33 din 06.05.12, MO99-102/25.05.12 art.330]
(2) Sînt supuse confiscării speciale bunurile (inclusiv valorile valutare):
[Art.106 al.(2) modificat prin LP60 din 07.04.16, MO123-127/06.05.16 art.246]
a) utilizate sau destinate pentru săvîrșirea unei infracțiuni;
[Art.106 al.(2), lit.a) în redacția LP60 din 07.04.16, MO123-127/06.05.16 art.246]
b) rezultate din infracțiuni, precum și orice venituri din valorificarea acestor bunuri;
[Art.106 al.(2), lit.b) în redacția LP60 din 07.04.16, MO123-127/06.05.16 art.246]
c) date pentru a determina săvîrşirea unei infracţiuni sau pentru a-l răsplăti pe infractor;
[Art.106 al.(2), lit.d) abrogată prin LP60 din 07.04.16, MO123-127/06.05.16 art.246]
e) deţinute contrar dispoziţiilor legale;
f) convertite sau transformate, parţial sau integral, din bunurile rezultate din infracţiuni şi din veniturile de la aceste bunuri;
g) care constituie obiectul infracțiunilor de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului.
[Art.106 al.(2), lit.g) în redacția LP60 din 07.04.16, MO123-127/06.05.16 art.246]
(21) Dacă bunurile rezultate din infracțiuni şi veniturile de la aceste bunuri au fost comasate cu bunurile dobîndite legal, se confiscă acea partea din bunuri sau contravaloarea acestora care corespunde valorii bunurilor rezultate din infracțiuni şi a veniturilor de la aceste bunuri.
[Art.106 al.(21) modificat prin LP60 din 07.04.16, MO123-127/06.05.16 art.246]
(3) Dacă bunurile menționate la alin. (2) lit. a) și b) aparțin sau au fost transferate oneros unei persoane care nu știa și nici nu trebuia să știe despre scopul utilizării sau originea bunurilor, se confiscă contravaloarea acestora. Dacă bunurile respective au fost transferate cu titlu gratuit unei persoane care nu știa și nici nu trebuia să știe despre scopul utilizării sau originea acestora, bunurile se confiscă.
[Art.106 al.(3) în redacția LP60 din 07.04.16, MO123-127/06.05.16 art.246]
(4) Confiscarea specială se poate aplica chiar dacă făptuitorului nu i se stabileşte o pedeapsă penală.
(5) Confiscarea specială nu se aplică în cazul infracţiunilor săvîrşite prin intermediul unui organ de presă sau al oricărui alt mijloc de informare în masă.
Articolul 1061. Confiscarea extinsă
(1) Sînt supuse confiscării şi alte bunuri decît cele menţionate la art. 106 în cazul în care persoana este condamnată pentru comiterea infracţiunilor prevăzute la articolele 158, 165, 206, 2081, 2082, 217–2174, 218–220, 236–240, 243, 248–253, 256, 2603, 2604, 279, 280, 283, 284, 290, 292, 302, 324–329, 3302, 332–3351 şi dacă fapta a fost comisă din interes material.
(2) Confiscarea extinsă se dispune dacă sînt întrunite cumulativ următoarele condiţii:
a) valoarea bunurilor dobîndite de persoana condamnată timp de 5 ani înainte şi după săvîrşirea infracţiunii, pînă la data adoptării sentinţei, depăşeşte substanţial veniturile dobîndite licit de aceasta;
b) instanţa de judecată constată, în baza probelor prezentate în dosar, că bunurile respective provin din activităţi infracţionale de natura celor prevăzute la alin. (1).
(3) La aplicarea prevederilor alin. (2) se va lua în considerare şi valoarea bunurilor transferate de către persoana condamnată sau de o persoană terţă unui membru de familie, persoanelor juridice asupra cărora persoana condamnată deţine controlul sau altor persoane care ştiau ori trebuiau să ştie despre dobîndirea ilicită a bunurilor.
(4) La stabilirea diferenţei dintre veniturile licite şi valoarea bunurilor dobîndite se va ţine cont de valoarea bunurilor la data dobîndirii lor şi de cheltuielile făcute de persoana condamnată, inclusiv de persoanele prevăzute la alin. (3).
(5) Dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc sau au fost comasate cu bunurile dobîndite licit, în locul lor se confiscă bani şi bunuri care acoperă valoarea acestora.
(6) Se confiscă, de asemenea, bunurile şi banii obţinuţi din exploatarea sau folosirea bunurilor supuse confiscării, inclusiv bunurile în care au fost transformate sau convertite bunurile provenite din activităţile infracţionale, precum şi veniturile sau foloasele obţinute din aceste bunuri.
(7) Confiscarea nu poate depăşi valoarea bunurilor dobîndite în perioada prevăzută la alin. (2) lit. a), care excedează nivelului veniturilor licite ale persoanei condamnate.
[Art.1061 introdus prin LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; în vigoare 25.02.14]
Capitolul XI
CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREA PENALĂ
SAU CONSECINŢELE CONDAMNĂRII
Articolul 107. Amnistia(1) Amnistia este actul ce are ca efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei fie reducerea pedepsei aplicate sau comutarea ei.
(2) Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă şi asupra drepturilor persoanei vătămate.
(3) Amnistia nu se aplică în cazul săvîrşirii de infracţiuni prevăzute la art. 1661 alin. (2)–(4), precum şi persoanelor care au săvîrşit asupra minorilor infracţiuni prevăzute la art. 171–1751, 201, 206, 208, 2081 şi 2082.
[Art.107 al.(3) modificat prin LP43 din 22.03.13, MO82/12.04.13 art.256]
[Art.107 al.(3) introdus prin LP252 din 08.11.12, MO263-269/21.12.12 art.855]
Articolul 108. Graţierea
(1) Graţierea este actul prin care persoana condamnată este liberată, în tot sau în parte, de pedeapsa stabilită ori pedeapsa stabilită este comutată.
(2) Graţierea se acordă de către Preşedintele Republicii Moldova în mod individual.
(3) Graţierea nu are efecte asupra pedepselor complementare, cu excepţia cazului în care se dispune altfel prin actul de graţiere.
(4) Graţierea nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă şi asupra drepturilor persoanei vătămate.
(5) Graţierea nu se aplică persoanelor care au săvîrşit asupra minorilor infracţiuni prevăzute la art. 171–1751, 201, 206, 208, 2081 şi 2082.
[Art.108 al.(5) modificat prin LP43 din 22.03.13, MO82/12.04.13 art.256]
Articolul 109. Împăcarea
(1) Împăcarea este actul de înlăturare a răspunderii penale pentru o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă, iar în cazul minorilor, şi pentru o infracţiune gravă infracţiuni prevăzute la capitolele II – VI, la art. 264 alin. (1) din Partea specială, precum şi în cazurile prevăzute de procedura penală, dacă persoana nu are antecedente penale pentru infracţiuni similare comise cu intenţie sau dacă în privinţa sa nu a mai fost dispusă încetarea procesului penal, ca rezultat al împăcării, pentru infracţiuni similare comise cu intenție în ultimii cinci ani.
[Art.109 al.(1) modificat prin LP233 din 08.11.18, MO448-460/07.12.18 art.731]
[Art.109 al.(1) modificat prin LP130 din 09.06.16, MO206-214/15.07.16 art.446]
(2) Împăcarea este personală şi produce efecte juridice din momentul pornirii urmăririi penale şi pînă la retragerea completului de judecată pentru deliberare.
(3) Pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu, împăcarea se face de reprezentanţii lor legali. Cei cu capacitate de exerciţiu restrînsă se pot împăca cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de lege.
(4) Împăcarea nu se aplică în cazul persoanelor care au săvîrşit asupra minorilor infracţiuni prevăzute la art. 171–1751, 201, 206, 208, 2081 şi 2082.
[Art.109 al.(4) modificat prin LP43 din 22.03.13, MO82/12.04.13 art.256]
Articolul 110. Noţiunea de antecedente penale
Antecedentele penale reprezintă o stare juridică a persoanei, ce apare din momentul rămînerii definitive a sentinţei de condamnare, generînd consecinţe de drept nefavorabile pentru condamnat pînă la momentul stingerii antecedentelor penale sau reabilitării.
Articolul 111. Stingerea antecedentelor penale
(1) Se consideră ca neavînd antecedente penale persoanele:
a) liberate de pedeapsă penală;
b) liberate, potrivit actului de amnistie, de răspunderea penală;
c) liberate, potrivit actului de amnistie sau graţiere, de executarea pedepsei pronunţate prin sentinţa de condamnare;
d) condamnate cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei dacă, în termenul de probă, condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu a fost anulată;
e) condamnate la o pedeapsă mai blîndă decît închisoarea – după executarea pedepsei;
f) - exclusă
g) condamnate la închisoare pentru săvîrşirea unei infracţiuni uşoare sau mai puţin grave – dacă au expirat 2 ani după executarea pedepsei;
h) condamnate la închisoare pentru săvîrşirea unei infracţiuni grave – dacă au expirat 6 ani după executarea pedepsei;
i) condamnate la închisoare pentru săvîrşirea unei infracţiuni deosebit de grave – dacă au expirat 8 ani după executarea pedepsei;
j) condamnate la închisoare pentru săvîrşirea unei infracţiuni excepţional de grave – dacă au expirat 10 ani după executarea pedepsei.
(2) Dacă condamnatul, în modul stabilit de lege, a fost liberat înainte de termen de executarea pedepsei sau partea neexecutată a pedepsei i-a fost înlocuită cu o pedeapsă mai blîndă, termenul stingerii antecedentelor penale se calculează pornindu-se de la termenul real al pedepsei executate, din momentul liberării de executarea pedepsei principale şi complementare.
(3) Stingerea antecedentelor penale anulează toate incapacităţile şi decăderile din drepturi legate de antecedentele penale.
Articolul 112. Reabilitarea judecătorească
(1) Dacă persoana care a executat pedeapsa penală a dat dovadă de o comportare ireproşabilă, la cererea sa, instanţa de judecată poate anula antecedentele penale pînă la expirarea termenelor de stingere a acestora. Drept condiţii pentru primirea cererii de reabilitare judecătorească pot fi:
a) condamnatul nu a comis o nouă infracţiune;
b) a expirat cel puţin jumătate din termenul prevăzut la art.111 alin.(1) şi (2);
c) condamnatul a avut o comportare ireproşabilă;
d) condamnatul a achitat integral despăgubirile civile, la plata cărora a fost obligat prin hotărîre judecătorească, precum şi cheltuielile de judecată;
e) condamnatul îşi are asigurată existenţa prin muncă sau prin alte mijloace oneste, a atins vîrstă de pensionare sau este incapabil de muncă.
(2) Reabilitarea anulează toate incapacităţile şi decăderile din drepturi legate de antecedentele penale.
(3) În caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate face o nouă cerere decît după un an.
(4) Anularea reabilitării judecătoreşti se efectuează în cazul în care, după acordarea ei, s-a descoperit că cel reabilitat a mai avut o condamnare care, dacă ar fi fost cunoscută, conducea la respingerea cererii de reabilitare.
Capitolul XII
CALIFICAREA INFRACŢIUNII
Articolul 113. Noţiunea de calificare a infracţiunii(1) Se consideră calificare a infracţiunii determinarea şi constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvîrşite şi semnele componenţei infracţiunii, prevăzute de norma penală.
(2) Calificarea oficială a infracţiunii se efectuează la toate etapele procedurii penale de către persoanele care efectuează urmărirea penală şi de către judecători.
Articolul 114. Calificarea infracţiunilor în cazul unui concurs
de infracţiuni
Calificarea infracţiunilor în cazul unui concurs de infracţiuni, determinat la art.33, se efectuează cu invocarea tuturor articolelor sau alineatelor unui singur articol din legea penală care prevăd faptele prejudiciabile săvîrşite.
Articolul 115. Calificarea infracţiunilor în cazul concurenţei normelor
penale
(1) Concurenţa normelor penale presupune săvîrşirea de către o persoană sau de către un grup de persoane a unei fapte prejudiciabile, cuprinse în întregime de dispoziţiile a două sau mai multor norme penale şi constituind o singură infracţiune.
(2) Alegerea uneia din normele concurente care reflectă cel mai exact natura juridică a faptei prejudiciabile comise se efectuează în condiţiile art.116-118.
Articolul 116. Calificarea infracţiunilor în cazul concurenţei dintre
normele generale şi cele speciale
(1) Normă generală se consideră norma penală care prevede două sau mai multe fapte prejudiciabile, iar normă specială – norma penală care prevede numai cazurile particulare ale acestor fapte.
(2) În cazul concurenţei dintre norma generală şi cea specială, se aplică numai norma specială.
Articolul 117. Calificarea infracţiunilor în cazul concurenţei dintre
două norme speciale
Concurenţa dintre două norme speciale are următoarele varietăţi:
a) dintre componenţa de infracţiune cu circumstanţe atenuante şi alta cu circumstanţe agravante – infracţiunea se califică în baza celei cu circumstanţe atenuante;
b) dintre două componenţe de infracţiuni cu circumstanţe atenuante – infracţiunea se califică în baza normei penale care prevede pedeapsa mai blîndă;
c) dintre două componenţe de infracţiuni cu circumstanţe agravante – infracţiunea se califică în baza normei penale care prevede o pedeapsă mai aspră.
Articolul 118. Calificarea infracţiunilor în cazul concurenţei dintre
o parte şi un întreg
(1) Concurenţa dintre o parte şi un întreg reprezintă existenţa a două sau mai multor norme penale, una din ele cuprinzînd fapta prejudiciabilă în întregime, iar celelalte – numai unele părţi ale ei.
(2) Calificarea infracţiunilor în cazul concurenţei dintre o parte şi un întreg se efectuează în baza normei care cuprinde în întregime toate semnele faptei prejudiciabile săvîrşite.
Capitolul XIII
ÎNŢELESUL UNOR TERMENI
SAU EXPRESII ÎN PREZENTUL COD
Articolul 119. Dispoziţii generaleOri de cîte ori legea penală foloseşte un termen sau o expresie dintre cele definite în prezentul capitol, înţelesul lor este cel prevăzut la articolele ce urmează.
Articolul 120. Teritoriul
Prin teritoriul Republicii Moldova şi teritoriul ţării se înţelege întinderea de pămînt şi apele cuprinse între frontierele Republicii Moldova, cu subsolul şi spaţiul ei aerian.
Articolul 121. Secretul de stat
Prin secret de stat se înţeleg informaţiile definite astfel prin Legea nr. 245-XVI din 27 noiembrie 2008 cu privire la secretul de stat.
[Art.121 în redacţia LP66 din 07.04.11, MO110-112/08.07.11 art.299]
Articolul 122. Persoana care se bucură de protecţie internaţională
Prin persoană care se bucură de protecţie internaţională se înţelege:
a) şeful statului străin, inclusiv fiecare membru al organului colegial care exercită funcţiile şefului de stat conform constituţiei statului respectiv, fie şeful guvernului, fie ministrul de externe al statului străin, precum şi membrii familiilor lor care îi însoţesc;
b) oricare reprezentant ori persoană cu funcţie de răspundere a statului străin sau oricare persoană cu funcţie de răspundere ori alt agent al organizaţiei internaţionale interguvernamentale care, conform dreptului internaţional, are dreptul la protecţie specială contra oricărui atac asupra persoanei, libertăţii şi demnităţii sale, precum şi membrii familiei lor care locuiesc împreună cu ei.
Articolul 123. Persoana cu funcţie de răspundere, persoana publică
şi persoana cu funcţie de demnitate publică
[Art.123 titlul în redacţia LP245 din 02.12.11, MO25-28/03.02.12 art.77]
(1) Prin persoană cu funcţie de răspundere se înţelege persoana căreia, într-o întreprindere, instituţie, organizaţie de stat sau a administraţiei publice locale ori într-o subdiviziune a lor, i se acordă, permanent sau provizoriu, prin stipularea legii, prin numire, alegere sau în virtutea unei însărcinări, anumite drepturi şi obligaţii în vederea exercitării funcţiilor autorităţii publice sau a acţiunilor administrative de dispoziţie ori organizatorico-economice.
(2) Prin persoană publică se înţelege: funcţionarul public, inclusiv funcţionarul public cu statut special (colaboratorul serviciului diplomatic, al serviciului vamal, al organelor apărării, securităţii naţionale şi ordinii publice, altă persoană care deţine grade speciale sau militare); angajatul autorităţilor publice autonome sau de reglementare, al întreprinderilor de stat sau municipale, al altor persoane juridice de drept public; angajatul din cabinetul persoanelor cu funcţii de demnitate publică; persoana autorizată sau învestită de stat să presteze în numele acestuia servicii publice sau să îndeplinească activităţi de interes public.
[Art.123 al.(2) în redacţia LP245 din 02.12.11, MO25-28/03.02.12 art.77]
(3) Prin persoană cu funcţie de demnitate publică se înţelege: persoana al cărei mod de numire sau de alegere este reglementat de Constituţia Republicii Moldova sau care este învestită în funcţie, prin numire sau prin alegere, de către Parlament, Preşedintele Republicii Moldova sau Guvern, altă persoană cu funcție de demnitate publică stabilită prin lege; persoana căreia persoana cu funcţie de demnitate publică i-a delegat împuternicirile sale.
[Art.123 al.(3) modificat prin LP152 din 01.07.16, MO245-246/30.07.16 art.517; în vigoare 01.08.16]
[Art.123 al.(3) modificat prin LP318 din 20.12.13, MO17-23/24.01.14 art.48]
[Art.123 al.(3) introdus prin LP245 din 02.12.11, MO25-28/03.02.12 art.77]
Articolul 1231. Persoana publică străină şi funcţionarul internaţional
(1) Prin persoană publică străină se înţelege: orice persoană, numită sau aleasă, care deţine un mandat legislativ, executiv, administrativ sau judiciar al unui stat străin; persoana care exercită o funcţie publică pentru un stat străin, inclusiv pentru un organ public sau o întreprindere publică străină; persoana care exercită funcţia de jurat în cadrul sistemului judiciar al unui stat străin.
(2) Prin funcţionar internaţional se înţelege: funcţionarul unei organizaţii publice internaţionale ori supranaţionale sau orice persoană autorizată de o astfel de organizaţie să acţioneze în numele ei; membrul unei adunări parlamentare a unei organizaţii internaţionale ori supranaţionale; orice persoană care exercită funcţii judiciare în cadrul unei curţi internaţionale, inclusiv persoana cu atribuţii de grefă.
[Art.1231 introdus prin LP245 din 02.12.11, MO25-28/03.02.12 art.77]
Articolul 124. Persoana care gestionează o organizaţie comercială,
obştească sau altă organizaţie nestatală
Prin persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală se înţelege persoana căreia, în organizaţia indicată sau într-o subdiviziune a acesteia, i se acordă, permanent sau provizoriu, prin numire, alegere sau în virtutea unei însărcinări, anumite drepturi şi obligaţii în vederea exercitării funcţiilor sau acţiunilor administrative de dispoziţie ori organizatorico-economice.
[Art.125 abrogat prin LP179 din 26.07.18, MO309-320/17.08.18 art.498; în vigoare 17.08.18]
Articolul 126. Proporţii deosebit de mari, proporţii mari, daune
considerabile şi daune esenţiale
(1) Se consideră proporţii mari valoarea bunurilor sustrase, dobîndite, primite, fabricate, distruse, utilizate, transportate, păstrate, comercializate, trecute peste frontiera vamală, valoarea pagubei pricinuite de o persoană sau de un grup de persoane, care depăşeşte 20 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărîrea de Guvern în vigoare la momentul săvîrșirii faptei.
[Art.126 al.(1) în redacția LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751;în vigoare 07.11.16]
(11) Se consideră proporţii deosebit de mari valoarea bunurilor sustrase, dobîndite, primite, fabricate, distruse, utilizate, transportate, păstrate, comercializate, trecute peste frontiera vamală, valoarea pagubei pricinuite de o persoană sau de un grup de persoane, care depăşeşte 40 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărîrea de Guvern în vigoare la momentul săvîrșirii faptei.
[Art.126 al.(11) introdus prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751;în vigoare 07.11.16]
(2) Caracterul considerabil sau esenţial al daunei cauzate se stabileşte luîndu-se în considerare valoarea, cantitatea şi însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială şi venitul acesteia, existenţa persoanelor întreţinute, alte circumstanţe care influenţează esenţial asupra stării materiale a victimei, iar în cazul prejudicierii drepturilor şi intereselor ocrotite de lege – gradul lezării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
(3) - exclus
Articolul 1261. Mijloace din fonduri externe
Prin mijloace din fonduri externe se înţeleg resursele financiare şi materiale alocate în calitate de granturi, subvenţii, credite, donaţii, împrumuturi, ajutor umanitar de către alte state, Comunitatea Europeană sau instituţii, organizaţii şi asociaţii internaţionale, persoane fizice sau juridice străine, garantate sau contractate de către stat, precum şi cele nerambursabile.
[Art.1261 introdus prin LP105 din 26.05.16, MO184-192/01.07.16 art.391]
Articolul 127. Timpul de război
Prin timp de război se înţelege intervalul de la data declarării mobilizării sau a începerii operaţiilor de război pînă la data trecerii armatei la starea de pace.
Articolul 1271. Persoana protejată de dreptul internaţional umanitar
Prin persoană protejată de dreptul internaţional umanitar se înţelege:
a) într-un conflict armat cu caracter internaţional: orice persoană protejată în sensul Convenţiilor de la Geneva din 12 august 1949 privind protecţia victimelor de război şi al Protocolului adiţional I din 8 iunie 1977 privind protecţia victimelor conflictelor armate internaţionale, în special bolnavii, răniţii, naufragiaţii, prizonierii de război şi persoanele civile;
b) într-un conflict armat fără caracter internaţional: orice persoană protejată în sensul art. 3 comun al Convenţiilor de la Geneva din 12 august 1949 şi în sensul Protocolului adiţional II din 8 iunie 1977 privind protecţia victimelor conflictelor armate fără caracter internaţional (bolnavii, răniţii, naufragiaţii, persoanele care nu participă direct la operaţiunile militare şi care se găsesc sub puterea părţii inamice);
c) întru-un conflict armat cu sau fără caracter internaţional: membrii forţelor armate şi combatanţii părţii inamice care au depus armele sau care, din orice altă cauză, nu se mai pot apăra şi care nu se află sub puterea părţii inamice.
[Art.1271 introdus prin LP64 din 04.04.13, MO115/21.05.13 art.359]
Articolul 128. Infracţiuni militare
(1) Prin infracţiuni militare se înţeleg infracţiunile, prevăzute de prezentul cod, contra modului stabilit de îndeplinire a serviciului militar, săvîrşite de persoanele care îndeplinesc serviciul militar prin contract, în termen, cu termen redus sau ca rezervişti concentraţi ori mobilizaţi.
(2) Militarii care au săvîrşit infracţiuni sînt traşi la răspundere penală în conformitate cu prevederile părţilor generală şi specială ale prezentului cod.
Articolul 129. Armele
(1) Prin arme se înţeleg instrumentele, piesele sau dispozitivele astfel declarate prin dispoziţii legale.
(2) Sînt asimilate armelor orice alte obiecte ce ar putea fi folosite ca arme sau care au fost întrebuinţate pentru atac.
Articolul 130. Mercenar
Prin mercenar se înţelege persoana special recrutată, în ţară sau în străinătate, pentru a lupta într-un conflict armat, care ia parte la operaţiunile militare în vederea obţinerii unui avantaj personal sau a unei remunerări promise de către o parte la conflict sau în numele acesteia, care nu este nici cetăţean al părţii la conflict, nici rezident pe teritoriul controlat de o parte la conflict, nu este membru al forţelor armate ale unei părţi la conflict şi nu a fost trimisă de către un stat, altul decît partea la conflict, în misiune oficială ca membru al forţelor armate ale statului respectiv.
[Art.130 în redacţia LP64 din 04.04.13, MO115/21.05.13 art.359]
Articolul 131. Fapta săvîrşită în public
Prin faptă săvîrşită în public se înţelege fapta comisă:
a) într-un loc care, prin natura sau destinaţia lui, este întotdeauna accesibil publicului, chiar dacă în momentul săvîrşirii faptei în acel loc nu era prezentă nici o persoană, dar făptuitorul îşi dădea seama că fapta ar putea ajunge la cunoştinţa publicului;
b) în orice alt loc accesibil publicului dacă în momentul săvîrşirii faptei erau de faţă două sau mai multe persoane;
c) într-un loc inaccesibil publicului, cu intenţia însă ca fapta să fie auzită sau văzută, dacă aceasta s-a produs faţă de două sau mai multe persoane;
d) într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepţia reuniunilor care pot fi considerate cu caracter familial, datorită naturii relaţiilor dintre persoanele participante;
e) prin orice mijloace recurgînd la care făptuitorul îşi dădea seama că fapta ar putea ajunge la cunoştinţa publicului.
Articolul 132. Mijloacele de transport
Prin mijloace de transport se înţeleg toate tipurile de automobile, tractoare şi alte tipuri de maşini autopropulsate, tramvaiele şi troleibuzele, precum şi motocicletele şi alte mijloace de transport mecanice.
Articolul 1321. Bunuri
Prin bunuri, în sensul art. 106, 243 și 279, se înțeleg mijloace financiare, orice categorie de valori (active) corporale sau incorporale, mobile sau imobile, tangibile sau intangibile, precum şi acte sau alte instrumente juridice sub orice formă, inclusiv în format electronic ori digital, care atestă un titlu ori un drept, inclusiv orice cotă (interes) cu privire la aceste valori (active).
[Art.1321 introdus prin LP60 din 07.04.16, MO123-127/06.05.16 art.246]
Articolul 133. Valori culturale
Prin valori culturale cu caracter religios sau laic se înţeleg valorile indicate în Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură din 14 noiembrie 1970 privind măsurile îndreptate spre interzicerea şi prevenirea introducerii, scoaterii şi transmiterii ilicite a dreptului de proprietate asupra valorilor culturale.
Articolul 1331. Membru de familie
Prin membru de familie se înţelege:
a) în condiţia de conlocuire: persoanele aflate în căsătorie, în divorţ, sub tutelă şi curatelă, rudele, afinii lor, soţii rudelor, persoanele aflate în relaţii asemănătoare celora dintre soţi (concubinaj) sau dintre părinţi şi copii;
b) în condiţia de locuire separată: persoanele aflate în căsătorie, în divorț, rudele, afinii lor, copiii adoptivi, persoanele aflate sub curatelă, persoanele care se află ori s-au aflat în relaţii asemănătoare celora dintre soţi (concubinaj).
[Art.1331 în redacția LP196 din 28.07.16, MO306-313/16.09.16 art.661]
[Art.1331 introdus prin LP167 din 09.07.10, MO155-158/03.09.10 art.551]
Articolul 134. Rudenia
(1) Prin rudenie se înţelege legătura bazată pe descendenţa unei persoane dintr-o altă persoană sau pe faptul că mai multe persoane au un ascendent comun. În primul caz, rudenia este în linie dreaptă, iar în al doilea caz – în linie colaterală.
(2) Gradul de rudenie se stabileşte prin numărul de naşteri.
(3) Rudele unuia dintre soţi sînt afinii celuilalt soţ. Linia şi gradul de afinitate sînt asimilate liniei şi gradului de rudenie.
(4) Rude apropiate sînt părinţii, copiii, înfietorii, copiii înfiaţi, fraţii şi surorile, bunicii şi nepoţii lor.
Articolul 1341. Droguri, precursori, etnobotanice şi analogii acestora
(1) Prin droguri se înţeleg plantele sau substanţele stupefiante ori psihotrope, sau amestecurile ce conţin asemenea plante ori substanţe, stabilite de Guvern.
(2) Prin stupefiante se înţeleg substanţele înscrise în anexele la Convenţia unică a Naţiunilor Unite asupra substanțelor stupefiante din 1961, modificată prin Protocolul din 1972, şi prevăzute în actele normative ale Guvernului.
(3) Prin substanţe psihotrope se înţeleg substanţele înscrise în anexele la Convenţia asupra substanţelor psihotrope din 1971 şi prevăzute în actele normative ale Guvernului.
(4) Prin precursor se înţelege substanţa de origine naturală sau sintetică utilizată ca materie primă la producerea de substanțe stupefiante sau psihotrope.
(5) Prin produse etnobotanice (etnobotanice) se înţeleg amestecurile de prafuri şi/sau plante sau amestecurile de ierburi şi diverse părţi de plante stropite cu substanțe chimice, care produc schimbări ce induc efecte fiziologice şi/sau mentale, halucinogene şi/sau acţiuni psihoactive.
(6) Prin analog al substanţei stupefiante sau psihotrope se înţelege orice substanţă sau asociere de substanţe de origine naturală ori sintetică, în orice stare fizică, sau orice produs, plantă, ciupercă, ori părți ale acestora, care are capacitatea de a produce efecte psihoactive şi care, indiferent de conţinutul său, denumirea sa, modul său de administrare, de prezentare sau de publicitatea care i se face, este ori poate fi folosită în locul unei substanţe sau al unui preparat stupefiant, psihotrop ori cu efect psihotrop sau în locul unei plante ori substanţe aflate sub control naţional şi/sau internaţional.
(7) Listele de substanţe stupefiante, psihotrope şi de precursori se aprobă, se modifică și se completează de către Guvern.
(8) În cazul sustragerii, însuşirii, extorcării sau al altor acţiuni ilegale cu droguri, precursori, etnobotanice sau analogi ai acestora, proporţiile acestora – mici, mari sau deosebit de mari – se determină conform cantităţilor mici, mari sau deosebit de mari stabilite de Guvern.
(9) Prin circulaţia drogurilor, precursorilor, etnobotanicelor și analogilor acestora se înţeleg orice operaţiuni precum experimentarea, elaborarea, producerea (fabricarea), prepararea, cultivarea, extragerea, prelucrarea, transformarea, deținerea, stocarea, păstrarea, livrarea, eliberarea, distribuţia, expedierea, transportul, procurarea (cumpărarea), comercializarea, distrugerea, importul, exportul, utilizarea, promovarea acestora şi alte activități conexe.
[Art.1341 în redacția LP193 din 28.07.16, MO315-328/23.09.16 art.686]
Articolul 1342. Aeronavă aflată în zbor şi aeronavă aflată în exploatare
(1) O aeronavă se consideră a fi în zbor din momentul în care, fiind terminată îmbarcarea, toate uşile exterioare ale acelei nave au fost închise şi pînă în momentul în care una dintre aceste uşi este deschisă în vederea debarcării. În caz de aterizare forţată, se consideră că zborul continuă pînă în momentul cînd autorităţile competente iau în primire aeronava, precum şi persoanele şi bunurile de la bord.
(2) O aeronavă se consideră a fi în exploatare din momentul în care personalul de la sol sau echipajul începe să o pregătească în vederea efectuării unui anumit zbor şi pînă la expirarea unui termen de 24 de ore după orice aterizare. Perioada de exploatare cuprinde, în orice caz, întreaga durată de aflare a aeronavei în zbor.
Articolul 1343. Platformă fixă
Prin platformă fixă se înţelege o insulă artificială, o instalaţie sau o lucrare ataşată permanent de fundul mării în vederea explorării şi exploatării resurselor sau pentru alte scopuri economice.
Articolul 1344. Dispozitiv exploziv sau alt dispozitiv cu efect letal
Prin dispozitiv exploziv sau alt dispozitiv cu efect letal se înţelege:
a) arma sau dispozitivul exploziv sau incendiar destinat sau capabil să cauzeze moartea, vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori daune materiale esenţiale;
b) arma sau dispozitivul destinat sau capabil să cauzeze moartea, vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori daune materiale esenţiale prin eliberarea, diseminarea sau acţiunea substanţelor chimice toxice, a agenţilor biologici ori a toxinelor sau a altor substanţe analoage, a radiaţiei sau a substanţelor radioactive.
Articolul 1345. Obiect de stat sau guvernamental
Prin obiect de stat sau guvernamental se înţelege obiectul permanent ori temporar sau mijlocul de transport care este utilizat sau ocupat de reprezentanţii statului, membrii Guvernului, ai organului legislativ sau judiciar, fie de persoane cu funcţie de răspundere ori funcţionari ai unei autorităţi publice sau ai oricărui alt organ ori instituţii publice, fie de funcţionari sau persoane cu funcţie de răspundere ale unei organizaţii interguvernamentale, în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.
Articolul 1346. Obiect de infrastructură
Prin obiect de infrastructură se înţelege orice obiect aflat în proprietate publică sau privată care oferă sau distribuie servicii populaţiei, cum ar fi: canalizare, asigurarea cu apă, cu energie, cu combustibil sau telecomunicaţii.
Articolul 1347. Loc de utilizare publică
Prin loc de utilizare publică se înţeleg părţile clădirii, ale terenului, ale străzii, ale canalului navigabil ori ale unui alt loc care sînt accesibile sau deschise publicului permanent, periodic sau ocazional şi care includ orice loc comercial, de afaceri, cultural, istoric, educaţional, religios, de stat, de divertisment, de recreaţie sau oricare alt loc similar accesibil sau deschis publicului.
Articolul 1348. Material nuclear
(1) Prin material nuclear se înţelege: plutoniu, cu excepţia plutoniului a cărui concentraţie izotopică în plutoniu 238 depăşeşte 80%; uraniu 233; uraniul îmbogăţit în uraniu 235 sau 233; uraniul care conţine amestecul de izotopi care se găsesc în natură altfel decît sub formă de minereu sau de reziduu de minereu; orice material conţinînd unu sau mai multe din elementele menţionate la prezentul alineat.
(2) Prin uraniu îmbogăţit în uraniu 235 sau uraniu 233 se înţelege uraniul care conţine fie uraniu 235, fie uraniu 233, fie aceşti doi izotopi într-o astfel de cantitate încît raportul dintre suma acestor doi izotopi şi izotopul 238 să fie superior raportului dintre izotopul 235 şi izotopul 238 din uraniul natural.
Articolul 1349. Instalaţie nucleară
Prin instalaţie nucleară se înţelege:
a) instalaţia, incluzînd clădirile şi echipamentul aferente, în care se produce, se prelucrează, se utilizează, se manipulează, se stochează intermediar sau se depozitează definitiv material nuclear şi care, dacă este avariată ori dacă se produc intervenţii asupra acesteia, poate duce la eliberarea unor cantităţi semnificative de radiaţii sau material radioactiv;
b) orice reactor nuclear, inclusiv reactoarele instalate pe mijloace de transport aerian, maritim, auto sau feroviar ori pe obiecte spaţiale pentru a fi utilizate ca sursă de energie în scopul propulsiei unor astfel de mijloace de transport ori obiecte spaţiale sau pentru orice alte scopuri;
c) orice edificiu sau orice tip de transport utilizat pentru producerea, stocarea, prelucrarea sau transportarea materialului radioactiv.
Articolul 13410. Dispozitiv radioactiv
Prin dispozitiv radioactiv se înţelege:
a) orice dispozitiv exploziv nuclear;
b) orice dispozitiv de dispersie a materialului radioactiv sau de emitere a radiaţiei care, datorită proprietăţilor radiologice, poate cauza moartea, vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori daune esenţiale proprietăţii sau mediului.
Articolul 13411. Infracţiune cu caracter terorist
Prin infracţiune cu caracter terorist se înţelege una din infracţiunile prevăzute la art. 1401, 142, 275, 278, 2781, 2791, 2792, 2793, 280, 284 alin. (2), art. 2891, 292 alin. (11) şi alin. (2) în partea ce vizează faptele prevăzute la alin. (11), art. 295, 2951, 2952, 342 şi 343.
[Art.13411 modificat prin LP119 din 23.06.17, MO277-288/04.08.17 art.463]
[Art.13411 modificat prin LP134 din 14.06.12, MO135-141/06.07.12 art.449]
Articolul 13412. Starea de ebrietate
(1) Prin stare de ebrietate se înţelege starea de dereglare psihofuncţională a organismului survenită în urma consumului de alcool, droguri și/sau alte substanțe cu efecte similare.
[Art.13412 al.(1) modificat prin LP193 din 28.07.16, MO315-328/23.09.16 art.686]
(2) Prin stare de ebrietate alcoolică cu grad minim se înţelege starea persoanei care are concentraţia de alcool în sînge de la 0,3 pînă la 0,5 g/l sau concentraţia vaporilor de alcool în aerul expirat de la 0,15 pînă la 0,3 mg/l.
[Art.13412 al.(2) modificat prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751;în vigoare 07.11.16]
[Art.13412 al.(2) modificat prin LP145 din 14.06.13, MO161-166/26.07.13 art.516; în vigoare 26.10.13]
(3) Prin stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat se înţelege starea persoanei care are concentraţia de alcool în sînge de la 0,5 g/l şi mai mult sau concentraţia vaporilor de alcool în aerul expirat de la 0,3 mg/l şi mai mult.
[Art.13412 al.(2) modificat prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751;în vigoare 07.11.16]
[Art.13412 al.(3) modificat prin LP145 din 14.06.13, MO161-166/26.07.13 art.516; în vigoare 26.10.13]
Articolul 13413. Administrator al băncii
Prin administrator al băncii, în sensul art. 191 alin. (21), art. 197 alin. (3), art. 2391 alin. (2) şi art. 2392, se înţelege persoana definită astfel prin Legea instituţiilor financiare nr. 550-XIII din 21 iulie 1995.
[Art.13413 introdus prin LP180 din 25.07.14, MO238-246/15.08.14 art.559]
PARTEA SPECIALĂ
Capitolul I
INFRACŢIUNI CONTRA PĂCII ŞI SECURITĂŢII OMENIRII,
INFRACŢIUNI DE RĂZBOI
Articolul 135. GenocidulSăvîrşirea, cu intenţia de a distruge, în întregime sau în parte, un grup naţional, etnic, rasial sau religios, a uneia dintre următoarele fapte:
a) omorul membrilor grupului;
b) vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii membrilor grupului;
c) supunerea grupului la condiţii de existenţă de natură să ducă la distrugerea fizică, totală sau parţială, a acestuia;
d) impunerea de măsuri vizînd împiedicarea naşterilor în cadrul grupului;
e) transferul forţat de copii aparţinînd unui grup în alt grup,
se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 20 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.
[Art.135 în redacţia LP64 din 04.04.13, MO115/21.05.13 art.359]
Articolul 1351. Infracţiuni împotriva umanităţii
(1) Săvîrşirea, în cadrul unui atac generalizat sau sistematic lansat împotriva unei populaţii civile şi în cunoştinţă de acest atac, a uneia dintre următoarele fapte:
a) supunerea sclaviei, traficului de persoane adulte sau traficului de copii;
[Art.1351 lit.a) în redacţia LP157 din 26.07.18, MO347-357/14.09.18 art.586]
b) deportarea sau transferarea forţată, cu încălcarea regulilor generale de drept internaţional, a unor persoane aflate în mod legal pe teritoriul unde a fost lansat atacul;
c) arestarea sau altă formă de privare de libertate fizică cu încălcarea regulilor generale de drept internaţional;
d) torturarea unei persoane aflate sub paza făptuitorului sau asupra căreia acesta exercită controlul în orice alt mod, cauzîndu-i vătămări grave integrităţii corporale sau sănătăţii, dureri sau suferinţe psihice, ce depăşesc consecinţele sancţiunilor admise de dreptul internaţional;
e) violul, exploatarea sexuală, constrîngerea la prostituţie, detenţia ilegală a unei femei rămase gravidă în mod forţat, în scopul modificării compoziţiei etnice a unei populaţii, sterilizarea forţată sau orice altă formă de violenţă sexuală;
f) persecutarea unui grup sau a unei colectivităţi determinate, prin privare de drepturile fundamentale ale omului sau prin restrîngerea exercitării acestor drepturi, pe motive de ordin politic, rasial, naţional, etnic, cultural, religios, sexual ori în funcţie de alte criterii recunoscute ca inadmisibile în dreptul internaţional;
g) provocarea dispariţiei forţate a unei persoane, în scopul de a o sustrage de sub protecţia legii, prin răpire, arestare sau deţinere, la ordinul unui stat sau organizaţii politice ori cu autorizarea, sprijinul sau permisiunea acestora, urmate de refuzul de a admite că această persoană este privată de libertate sau de a furniza informaţii reale privind soarta care îi este rezervată ori locul unde se află, de îndată ce aceste informaţii au fost solicitate;
h) aplicarea practicilor de apartheid;
i) alte fapte inumane cu caracter similar ce cauzează cu intenţie suferinţe fizice sau psihice grave ori vătămări grave integrităţii corporale sau sănătăţii persoanei,
se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani.
(2) Săvîrşirea, în condiţiile indicate la alin. (1), a uneia dintre următoarele fapte:
a) omorul uneia sau mai multor persoane;
b) supunerea unei populaţii sau părţi a acesteia, în scopul de a o distruge în tot sau în parte, la condiţii de viaţă menite să determine distrugerea fizică a acesteia,
se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 20 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.
[Art.1351 introdus prin LP64 din 04.04.13, MO115/21.05.13 art.359]
Articolul 136. Ecocidul
Distrugerea intenţionată în masă a florei sau a faunei, intoxicarea atmosferei ori a resurselor acvatice, precum şi săvîrşirea altor acţiuni ce pot provoca sau au provocat o catastrofă ecologică,
se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 15 ani.
Articolul 137. Infracţiuni de război împotriva persoanelor
(1) Săvîrşirea, în cadrul unui conflict armat cu caracter internaţional, a uneia dintre următoarele fapte:
a) constrîngerea, prin violenţă sau ameninţare, a uneia sau mai multor persoane prevăzute la art. 1271 lit. a) la înrolare în forţele armate inamice;
b) constrîngerea cetăţenilor părţii inamice să ia parte la operaţiunile militare îndreptate împotriva ţării lor, chiar dacă ei erau înrolaţi în forţele armate ale acestei părţi inamice înainte de începerea conflictului armat;
c) menţinerea ilegală în detenţie sau întîrzierea nejustificată a repatrierii uneia sau mai multor persoane prevăzute la art. 1271 lit. a);
d) transferarea, în mod direct sau indirect, de către un agent al părţii ocupante, a unei părţi a populaţiei civile căreia el îi aparţine, în teritoriul ocupat, deportarea sau transferarea de către acesta în interiorul sau în afara teritoriului ocupat a întregii populaţii civile din acest teritoriu sau a unei părţi a acesteia,
se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani.
(2) Expunerea, în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter internaţional, a unei persoane protejate de dreptul internaţional umanitar la un pericol de moarte sau de vătămare gravă a sănătăţii prin:
a) efectuarea experienţelor de orice fel, care nu sînt determinate de un tratament medical, terapeutic, spitalicesc, cu privire la care persoana nu a consimţit în mod voluntar, expres şi prealabil şi care nu sînt efectuate în interesul acesteia;
b) prelevarea de ţesuturi sau organe în scopul transplantului, cu excepţia prelevării de sînge sau piele efectuate în scop terapeutic în conformitate cu principiile medicale general recunoscute şi cu consimţămîntul voluntar, expres şi prealabil al persoanei;
c) supunerea la metode de tratament nerecunoscute medical, fară ca acestea să fie necesare pentru sănătatea persoanei şi fără ca ea să fi consimţit în mod voluntar, expres şi prealabil,
se pedepseşte cu închisoare de la 8 la 12 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani.
(3) Săvîrşirea, în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter internaţional, împotriva uneia sau mai multor persoane protejate de dreptul internaţional umanitar a uneia dintre următoarele fapte:
a) cauzarea cu intenţie de suferinţe fizice sau psihice grave ori vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
b) aplicarea torturii sau supunerea la tratamente inumane ori degradante, precum şi mutilarea;
c) violul, exploatarea sexuală, constrîngerea la prostituţie, detenţia ilegală a unei femei rămase gravidă în mod forţat, în scopul modificării compoziţiei etnice a unei populaţii, sterilizarea forţată sau orice altă acţiune violentă cu caracter sexual;
d) luarea de ostatici;
e) deportarea sau transferarea forţată, cu încălcarea regulilor generale de drept internaţional, a unor persoane aflate în mod legal pe teritoriul unde are loc conflictul armat;
f) recrutarea şi încorporarea copiilor care nu au împlinit vîrsta de 18 ani în forţele armate naţionale, precum şi determinarea acestora, prin orice mijloace, să participe activ la operaţiuni militare;
g) privarea de dreptul de a fi judecată de către o instanţă legal constituită şi imparţială, pronunţarea condamnării sau executarea acesteia fară respectarea unei proceduri legale şi imparţiale, care să ofere garanţiile impuse de dreptul internaţional,
se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani.
(4) Săvîrşirea, în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter internaţional, a omorului uneia sau mai multor persoane protejate de dreptul internaţional umanitar
se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 20 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.
[Art.137 în redacţia LP64 din 04.04.13, MO115/21.05.13 art.359]
Articolul 1371. Infracţiuni de război împotriva proprietăţii şi altor
drepturi
(1) Săvîrşirea, în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter internaţional, a uneia dintre următoarele fapte:
a) distrugerea, însuşirea sau confiscarea de bunuri ale părţii inamice, cu încălcarea dreptului internaţional şi fără ca aceasta să fie justificată de necesităţile militare;
b) jefuirea unei localităţi, inclusiv a celei luate cu asalt,
se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani.
(2) Declararea, în cadrul unui conflict armat cu caracter internaţional, ca fiind stinse, suspendate sau inadmisibile în justiţie drepturile şi acţiunile unuia sau mai multor cetăţeni ai părţii inamice
se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.
(3) Jefuirea pe cîmpul de luptă a morţilor sau a răniţilor săvîrşită în cadrul unui conflict armat cu sau fară caracter internaţional
se pedepseşte cu închisoare de la 8 la 15 ani.
[Art.1371 introdus prin LP64 din 04.04.13, MO115/21.05.13 art.359]
Articolul 1372. Utilizarea de mijloace interzise de purtare a războiului
Utilizarea, în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter internaţional, a:
a) otrăvii sau armelor otrăvitoare;
b) gazelor asfixiante, toxice sau asimilate şi a oricăror lichide, materii sau procedee similare;
c) armelor, proiectilelor, materialelor de natură să cauzeze suferinţe fizice inutile;
d) gloanţelor care se dilată sau se aplatizează cu uşurinţă în corpul uman, cum sînt gloanţele al căror înveliş dur nu acoperă în întregime mijlocul sau sînt perforate de tăieturi,
se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani.
[Art.1372 introdus prin LP64 din 04.04.13, MO115/21.05.13 art.359]
Articolul 1373. Utilizarea de metode interzise de purtare a războiului
(1) Rănirea unei persoane prevăzute la art. 1271 lit. c) sau rănirea prin recurgere la perfidie a unui membru al forţelor armate inamice sau a unui combatant al forţelor inamice, săvîrşită în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter internaţional,
se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 8 ani.
(2) Declararea, în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter internaţional, că nu va fi îndurare pentru învinşi
se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 12 ani.
(3) Declanşarea, în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter internaţional, a unui atac:
a) împotriva populaţiei civile sau a unor civili care nu participă direct la ostilităti;
b) împotriva bunurilor cu caracter civil protejate de dreptul internaţional umanitar, în special clădiri consacrate cultului religios, învăţămîntului, artei, ştiinţei sau acţiunilor caritabile, împotriva monumentelor istorice, spitalelor şi locurilor unde bolnavii sau răniţii sînt adunaţi, precum şi împotriva localităţilor, locuinţelor sau construcţiilor care nu sînt apărate şi care nu sînt folosite ca obiective militare;
c) împotriva personalului misiunii de ajutor umanitar sau de menţinere a păcii, împotriva instalaţiilor, materialului, unităţilor sau vehiculelor folosite în cadrul acesteia conform Cartei Naţiunilor Unite, cu condiţia ca acestea să aibă dreptul la protecţia pe care dreptul internaţional umanitar o garantează civililor şi bunurilor cu caracter civil;
d) împotriva clădirilor, materialului, unităţilor şi mijloacelor de transport sanitar şi a personalului care utilizează semnele distinctive prevăzute de Convenţiile de la Geneva din 12 august 1949;
e) ştiind că acesta va cauza pierderi de vieţi omeneşti în rîndul populaţiei civile, răniri ale persoanelor civile, pagube bunurilor cu caracter civil sau daune extinse, de durată şi grave, mediului înconjurător, care ar fi vădit disproporţionate în raport cu ansamblul avantajului militar concret şi direct aşteptat,
se pedepseşte cu închisoare de la 8 la 15 ani.
(4) Utilizarea, în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter internaţional, a:
a) unor metode de luptă de natură să cauzeze suferinţe fizice inutile;
b) înfometării intenţionate a civililor prin privarea acestora de bunurile indispensabile supravieţuirii sau a împiedicării intenţionate a acestora de a primi ajutoare, contrar dreptului internaţional umanitar;
c) unei persoane protejate de dreptul internaţional umanitar pentru a evita ca anumite puncte, zone sau forţe militare să devină ţintă a operaţiunilor militare ale părţii inamice
se pedepseşte cu închisoare de la 8 la 15 ani.
(5) Omorul uneia sau mai multor persoane prevăzute la art. 1271 lit. c), săvîrşit prin recurgere la perfidie în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter internaţional
se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 20 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.
[Art.1373 introdus prin LP64 din 04.04.13, MO115/21.05.13 art.359]
Articolul 1374. Utilizarea fără drept a semnelor distinctive de drept internaţional
umanitar
Utilizarea fără drept a semnelor distinctive prevăzute de Convenţiile de la Geneva din 12 august 1949, a pavilionului parlamentar, a drapelului, a insignelor militare sau a uniformei inamicului sau ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, ca mijloc de protecţie în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter internaţional, dacă aceasta a provocat:
a) vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii uneia sau mai multor persoane;
b) decesul uneia sau mai multor persoane,
se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani.
[Art.1374 introdus prin LP64 din 04.04.13, MO115/21.05.13 art.359]
Articolul 138. Darea sau executarea unui ordin vădit ilegal.
Neexercitarea sau exercitarea necorespunzătoare
a controlului cuvenit
(1) Executarea unui ordin vădit ilegal orientat spre săvîrşirea infracţiunilor prevăzute la art. 135–1374
se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.
(2) Darea, de către superiorul ierarhic sau de către persoana care deţine comandamentul forţelor armate, în cadrul unui conflict armat cu sau fără caracter internaţional, a unui ordin vădit ilegal orientat spre săvîrşirea infracţiunilor prevăzute la art. 135–1374
se pedepseşte cu închisoare de la 8 la 15 ani.
(3) Neexercitarea sau exercitarea necorespunzătoare a controlului cuvenit de către un şef militar sau de persoana care deţine comandamentul forţelor armate, care a condus la săvîrşirea infracţiunilor prevăzute la art. 135–1374
se pedepseşte cu închisoare de la 6 la 12 ani.
[Art.138 în redacţia LP64 din 04.04.13, MO115/21.05.13 art.359]
Articolul 139. Planificarea, pregătirea, declanşarea sau ducerea
războiului
(1) Planificarea, pregătirea sau declanşarea războiului
se pedepseşte cu închisoare de la 8 la 15 ani.
(2) Ducerea războiului
se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.
Articolul 140. Propaganda războiului
(1) Propaganda războiului, răspîndirea de informaţii tendenţioase ori inventate, instigatoare la război sau orice alte acţiuni orientate spre declanşarea unui război, săvîrşite verbal, în scris, prin intermediul radioului, televiziunii, cinematografului sau prin alte mijloace,
se pedepsesc cu amendă în mărime de pînă la 1500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 6 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
[Art.140 al.(1), sancțiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751;în vigoare 07.11.16]
(2) Săvîrşirea acţiunilor prevăzute la alin.(1) de o persoană cu funcţie de demnitate publică
[Art.140 al.(2) modificat prin LP245 din 02.12.11, MO25-28/03.02.12 art.77]
se pedepseşte cu amendă de la 1500 la 2000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
[Art.140 al.(2), sancțiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751;în vigoare 07.11.16]
Articolul 1401. Utilizarea, dezvoltarea, producerea, dobîndirea în alt mod,
prelucrarea, deţinerea, stocarea sau conservarea, transferarea
directă sau indirectă, păstrarea, transportarea armelor de
distrugere în masă
(1) Utilizarea, dezvoltarea, producerea, dobîndirea în alt mod, prelucrarea, deţinerea, stocarea sau conservarea, transferarea directă sau indirectă, păstrarea, transportarea armelor chimice, armelor biologice, armelor nucleare, dispozitivelor explozive nucleare ori a altor arme de distrugere în masă cu încălcarea prevederilor legislaţiei naţionale sau ale tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 3.000 la 5.000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 8 la 12 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 5.000 la .8000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani sau cu lichidarea acesteia.
(2) Aceleaşi acţiuni:
a)- exclusă
b) săvîrşite de două sau mai multe persoane;
c) săvîrşite de un grup criminal organizat sau de
o organizaţie criminală;
d) soldate cu cauzarea de daune în proporţii deosebit de mari;
e) soldate cu decesul persoanei
se pedepsesc cu închisoare de la 16 la 20 de ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 8.000 la 10.000 unităţi convenţionale cu lichidarea acesteia.
(3) Proiectarea, producerea, dobîndirea în alt mod, deţinerea, păstrarea, transferarea sau transportarea echipamentului, a materialului, a softului sau a tehnologiei aferente care contribuie esenţial la proiectarea, producerea sau livrarea armelor de distrugere în masă cunoscînd că acest echipament, material, soft sau tehnologie sînt destinate acestui scop
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 3000 la 5000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani sau cu lichidarea persoanei juridice.
(4) Proiectarea, producerea, dobîndirea în alt mod, deţinerea, păstrarea, transferarea sau transportarea materiei prime, a materialului fisionabil special, a echipamentului sau a materialului proiectat sau preparat pentru prelucrarea, utilizarea sau producerea materialului fisionabil special cunoscînd că această materie, acest material sau echipament este destinat pentru a fi utilizat în activitatea de explozii nucleare sau în altă activitate nucleară care contravine tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte
se pedepseşte cu închisoare de pînă la 5 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 4000 la 7000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani sau cu lichidarea persoanei juridice.
Articolul 141. Activitatea mercenarilor
(1) Participarea mercenarului într-un conflict armat, la acţiuni militare sau la alte acţiuni violente orientate spre răsturnarea sau subminarea orînduirii constituţionale ori violarea integrităţii teritoriale a statului
se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani.
(2) Angajarea, instruirea, finanţarea sau altă asigurare a mercenarilor, precum şi folosirea lor într-un conflict armat, în acţiuni militare sau în alte acţiuni violente orientate spre răsturnarea sau subminarea orînduirii constituţionale ori violarea integrităţii teritoriale a statului,
se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani.
Articolul 142. Atacul asupra persoanei care beneficiază de protecţie
internaţională
(1) Săvîrşirea unui act de violenţă asupra oficiului, locuinţei sau mijlocului de transport al persoanei care beneficiază de protecţie internaţională, dacă acest act poate periclita viaţa, sănătatea sau libertatea persoanei în cauză,
se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.
(2) Răpirea sau săvîrşirea unui alt atac asupra persoanei care beneficiază de protecţie internaţională sau asupra libertăţii acesteia
se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani.
(3) Omorul persoanei care beneficiază de protecţie internaţională
se pedepseşte cu închisoare de la 16 la 20 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.
(4) Acţiunile prevăzute la alin. (1) sau (2), săvîrşite în scopul provocării războiului sau conflictului internaţional,
se pedepsesc cu închisoare de la 8 la 15 ani sau cu detenţiune pe viaţă.
(5) Ameninţarea cu săvîrşirea unei acţiuni prevăzute la alin. (1), (2), (3) sau (4), dacă a existat pericolul realizării acestei ameninţări,
se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani.
[Art.143 abrogat prin LP64 din 04.04.13, MO115/21.05.13 art.359]
Articolul 144. Clonarea
Crearea fiinţelor umane prin clonare
se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani.
Capitolul II
INFRACŢIUNI CONTRA VIEŢII ŞI SĂNĂTĂŢII PERSOANEI
Articolul 145. Omorul intenţionat(1) Omorul unei persoane
se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 15 ani.
[Art.145 al.(1) sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
(2) Omorul săvîrşit:
a) cu premeditare;
b) din interes material;
c) - exclusă
d) în legătură cu îndeplinirea de către victimă a obligaţiilor de serviciu sau obşteşti;
e) cu bună ştiinţă asupra unui minor sau a unei femei gravide ori profitînd de starea de neputinţă cunoscută sau evidentă a victimei, care se datorează vîrstei înaintate, bolii, dizabilităţii ori altui factor;
e1) asupra unui membru de familie;
[Art.145 al.(2), lit.e1) introdusă prin LP196 din 28.07.16, MO306-313/16.09.16 art.661]
f) cu răpirea sau luarea persoanei în calitate de ostatic;
g) asupra a două sau mai multor persoane;
h) asupra unui reprezentant al autorităţii publice ori a unui militar, ori a rudelor apropiate ale acestora, în timpul sau în legătură cu îndeplinirea de către reprezentantul autorităţii publice sau militar a obligaţiilor de serviciu;
i) de două sau mai multe persoane;
j) cu deosebită cruzime, precum şi din motive sadice;
k) cu scopul de a ascunde o altă infracţiune sau de a înlesni săvîrşirea ei;
l) din motive de ură socială, naţională, rasială sau religioasă;
m) prin mijloace periculoase pentru viaţa sau sănătatea mai multor persoane;
n) cu scopul de a preleva şi/sau utiliza ori comercializa organele sau ţesuturile victimei;
o) de către o persoană care anterior a săvîrşit un omor intenţionat prevăzut la alin.(1);
p) la comandă
se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 20 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.
[Art.145 al.(2) sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
(3) - exclus
Articolul 146. Omorul săvîrşit în stare de afect
Omorul săvîrşit în stare de afect survenită în mod subit, provocată de acte de violenţă sau de insulte grave ori de alte acte ilegale sau imorale ale victimei,
se pedepseşte cu închisoare de pînă la 5 ani.
Articolul 147. Pruncuciderea
Omorul copilului nou-născut, săvîrşit în timpul naşterii sau imediat după naştere de către mama care se afla într-o stare de tulburare fizică sau psihică, cu diminuarea discernămîntului, cauzată de naştere,
se pedepseşte cu închisoare de pînă la 5 ani.
Articolul 148. Lipsirea de viaţă la dorinţa persoanei (eutanasia)
Lipsirea de viaţă a persoanei în legătură cu o maladie incurabilă sau cu caracterul insuportabil al suferinţelor fizice, dacă a existat dorinţa victimei sau, în cazul minorilor, a rudelor acestora,
se pedepseşte cu închisoare de pînă la 6 ani.
Articolul 149. Lipsirea de viaţă din imprudenţă
(1) Lipsirea de viaţă din imprudenţă
se pedepseşte cu închisoare de pînă la 3 ani.
(2) Lipsirea de viaţă din imprudenţă a două sau mai multor persoane
se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 6 ani.
Articolul 150. Determinarea sau înlesnirea sinuciderii
(1) Determinarea sau înlesnirea intenționată a sinuciderii, inclusiv prin intermediul reţelelor de comunicaţii electronice, soldată cu sinuciderea
se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani.
(2) Acțiunile prevăzute la alin. (1), săvîrşite:
a) cu bună ştiinţă asupra unui minor;
b) asupra unei persoane care se află într-o dependenţă materială sau altă dependenţă faţă de făptuitor,
se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 9 ani.
(3) Acțiunile prevăzute la alin. (1), săvîrșite asupra:
a) unei persoane minore în vîrstă de pînă la 14 ani;
b) două sau mai multor persoane,
se pedepsesc cu închisoare de la 9 la 12 ani.
(4) Dacă acțiunile prevăzute la alin. (1)–(3) s-au soldat cu încercarea de sinucidere, limita minimă a pedepsei se reduce pînă la jumătate.
[Art.150 în redacţia LP157 din 26.07.18, MO347-357/14.09.18 art.586]
Articolul 1501. Justificarea publică a sinuciderii
Justificarea publică a sinuciderii, adică distribuirea sau punerea în alt mod la dispoziţia publicului a unui mesaj privind recunoaşterea sinuciderii ca fiind justă, ca fiind demnă de urmat sau care necesită a fi susţinută,
se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore sau cu închisoare de pînă la 4 ani.
[Art.1501 introdus prin LP157 din 26.07.18, MO347-357/14.09.18 art.586]
Articolul 151. Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale
sau a sănătăţii
(1) Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, care este periculoasă pentru viaţă ori care a provocat pierderea vederii, auzului, graiului sau a unui alt organ ori încetarea funcţionării acestuia, o boală psihică sau o altă vătămare a sănătăţii, însoţită de pierderea stabilă a cel puţin o treime din capacitatea de muncă, ori care a condus la întreruperea sarcinii sau la o desfigurare iremediabilă a feţei şi/sau a regiunilor adiacente,
se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.
[Art.151 al.(1), sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
a) - exclusă
b) cu bună ştiinţă asupra unui minor sau a unei femei gravide ori profitînd de starea de neputinţă cunoscută sau evidentă a victimei, care se datorează vîrstei înaintate, bolii, dizabilităţii ori altui factor;
c) asupra unei persoane în legătură cu îndeplinirea de către ea a obligaţiilor de serviciu sau obşteşti;
d) de două sau mai multe persoane;
e) cu deosebită cruzime, precum şi din motive sadice;
[Art.151 al.(2), lit.e) în redacţia LP252 din 08.11.12, MO263-269/21.12.12 art.855]
f) prin mijloace periculoase pentru viaţa sau sănătatea mai multor persoane;
g) din interes material;
h) - exclusă
i) din motive de ură socială, naţională, rasială sau religioasă;
j) asupra a două sau a mai multor persoane;
k) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
l) cu scopul de a preleva şi/sau utiliza ori comercializa organele sau ţesuturile victimei;
m) la comandă
se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 12 ani.
[Art.151 al.(2), sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
(3) - exclus
(4) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), care au provocat decesul victimei,
se pedepsesc cu închisoare de la 12 la 15 ani.
[Art.151 al.(4), sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
Articolul 152. Vătămarea intenţionată medie a integrităţii corporale
sau a sănătăţii
(1) Vătămarea intenţionată medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii, care nu este periculoasă pentru viaţă şi nu a provocat urmările prevăzute la art.151, dar care a fost urmată fie de dereglarea îndelungată a sănătăţii, fie de o pierdere considerabilă şi stabilă a mai puţin de o treime din capacitatea de muncă,
se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare de pînă la 5 ani.
[Art.152 al.(1) sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
a) - exclusă
b) asupra a două sau mai multor persoane;
c) - exclusă
c1) cu bună ştiinţă asupra unui minor sau a unei femei gravide ori profitînd de starea de neputinţă cunoscută sau evidentă a victimei, care se datorează vîrstei înaintate, bolii, dizabilităţii ori altui factor;
d) asupra unei persoane în legătură cu îndeplinirea de către ea a obligaţiilor de serviciu sau obşteşti;
e) de două sau mai multe persoane;
f) cu deosebită cruzime, precum şi din motive sadice;
[Art.152 al.(2), lit.f) în redacţia LP252 din 08.11.12, MO263-269/21.12.12 art.855]
g) prin mijloace periculoase pentru viaţa sau sănătatea mai multor persoane;
h) din interes material;
i) - exclusă
j) din motive de ură socială, naţională, rasială sau religioasă;
k) la comandă
se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 7 ani.
[Art.152 al.(2), sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
Articolul 153 - exclus
Articolul 154 - exclus
Articolul 155. Ameninţarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrităţii
corporale sau a sănătăţii
Ameninţarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, dacă a existat pericolul realizării acestei ameninţări,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la 750 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de la 1 la 3 ani.
[Art.155 sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751;în vigoare 07.11.16]
[Art.155 sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
Articolul 156. Vătămarea gravă ori medie a integrităţii corporale sau a
sănătăţii în stare de afect
Vătămarea gravă ori medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii în stare de afect survenită în mod subit, provocată de acte de violenţă, de insulte grave ori de alte acte ilegale sau imorale ale victimei,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la 850 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
[Art.156 sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751;în vigoare 07.11.16]
Articolul 157. Vătămarea gravă ori medie a integrităţii corporale
sau a sănătăţii cauzată din imprudenţă
Vătămarea gravă ori medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii cauzată din imprudenţă
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 650 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
[Art.157 sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751;în vigoare 07.11.16]
Articolul 158. Traficul de organe, ţesuturi şi celule umane
(1) Prelevarea ilicită de ţesuturi şi/sau celule umane prin extragerea acestora din corpul persoanei vii sau decedate de către persoane neautorizate şi/sau în instituţii neautorizate în acest sens conform legislaţiei sau fără respectarea prevederilor legale ce se referă la consimţămîntul persoanei la donarea acestora, sau în scopul obţinerii unor venituri din aceasta, precum şi vinderea, procurarea, sustragerea, utilizarea, păstrarea, deţinerea, transmiterea, primirea, importarea, exportarea sau transportarea ilegală a acestora
se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 5 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 2000 la 4000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
[Art.158 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751;în vigoare 07.11.16]
(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite cu organe umane sau părţi ale acestora
se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 12 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 4000 la 6000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
[Art.158 al.(2), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(3) Acţiunile prevăzute la alin. (1) sau (2), săvîrşite:
a) de către o persoană care anterior a săvîrşit o faptă prevăzută la alin. (1) sau (2);
b) prin constrîngere fizică sau psihică;
c) asupra a două sau mai multor persoane;
d) asupra unei femei gravide sau a unui copil;
e) de două sau mai multe persoane;
f) de o persoană publică, de o persoană cu funcţie de răspundere, de o persoană cu funcţie de demnitate publică, de o persoană publică străină sau de un funcţionar internaţional,
se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 15 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 6000 la 8000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
[Art.158 al.(3), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(4) Acţiunile prevăzute la alin. (1), (2) sau (3):
a) săvîrşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
b) soldate cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, cu decesul persoanei sau sinuciderea acesteia,
se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 8000 la 10000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
[Art.158 al.(4), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
[Art.158 în redacţia LP270 din 07.11.13, MO290/10.12.13 art.794]
Articolul 159. Provocarea ilegală a avortului
(1) Întreruperea cursului sarcinii, prin orice mijloace, săvîrşită:
a) în afara instituţiilor medicale sau cabinetelor medicale autorizate în acest scop;
b) de către o persoană care nu are studii medicale superioare speciale;
c) în cazul sarcinii ce depăşeşte 12 săptămîni, în lipsa indicaţiilor medicale, stabilite de Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale;
[Art.159 al.(1), lit.c) modificată prin LP79 din 24.05.18, MO195-209/15.06.18 art.338]
d) în cazul contraindicaţiilor medicale pentru efectuarea unei asemenea operaţii;
e) în condiţii antisanitare
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la 850 unităţi convenţionale sau cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
[Art.159 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751;în vigoare 07.11.16]
(2) Aceeaşi acţiune:
b) care a cauzat din imprudenţă o vătămare gravă ori medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
c) care a provocat din imprudenţă decesul victimei
se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 6 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
Articolul 160. Efectuarea ilegală a sterilizării chirurgicale
(1) Efectuarea ilegală a sterilizării chirurgicale de către medic
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 550 unităţi convenţionale cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.
[Art.160 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751;în vigoare 07.11.16]
(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
a) în unităţi medico-sanitare nespecializate;
b) de către o persoană fără studii medicale superioare speciale
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 pînă la 850 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
[Art.160 al.(2), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751;în vigoare 07.11.16]
(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), care:
b) au cauzat din imprudenţă o dereglare îndelungată a sănătăţii ori o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
c) au provocat din imprudenţă decesul pacientului,
se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 6 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
Articolul 161. Efectuarea fecundării artificiale sau a implantării
embrionului fără consimţămîntul pacientei
Efectuarea de către medic a fecundării artificiale sau a implantării embrionului fără consimţămîntul scris al pacientei
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 650 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 150 la 240 de ore, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.
[Art.161 sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751;în vigoare 07.11.16]
Articolul 162. Neacordarea de ajutor unui bolnav
(1) Neacordarea de ajutor, fără motive întemeiate, unui bolnav de către o persoană care, în virtutea legii sau a regulilor speciale, era obligată să îl acorde
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la 850 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 240 de ore.
[Art.162 al.(1) sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751;în vigoare 07.11.16]
(2) Aceeaşi faptă care a provocat din imprudenţă:
a) o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
b) decesul bolnavului
se pedepseşte cu închisoare de pînă la 5 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.
Articolul 163. Lăsarea în primejdie
(1) Lăsarea, cu bună-ştiinţă, fără ajutor a unei persoane care se află într-o stare periculoasă pentru viaţă şi este lipsită de posibilitatea de a se salva din cauza vîrstei fragede sau înaintate, a bolii sau a neputinţei, dacă cel vinovat ştia despre primejdie şi a avut posibilitatea de a acorda ajutor părţii vătămate fie că el însuşi a pus-o într-o situaţie periculoasă pentru viaţă,
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 550 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
[Art.163 al.(1) sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751;în vigoare 07.11.16]
(2) Aceeaşi faptă care a provocat din imprudenţă:
a) o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
b) decesul victimei
se pedepseşte cu închisoare de pînă la 4 ani.
Capitolul III
INFRACŢIUNI CONTRA LIBERTĂŢII,
CINSTEI ŞI DEMNITĂŢII PERSOANEI
Articolul 164. Răpirea unei persoane
(1) Răpirea unei persoane
se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 6 ani.
[Art.164 al.(1) sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
b) asupra a două sau mai multor persoane;
c) cu bună-ştiinţă asupra unui minor sau a unei femei gravide ori profitînd de starea de neputinţă cunoscută sau evidentă a victimei, care se datorează vîrstei înaintate, bolii, dizabilităţii ori altui factor;
e) de două sau mai multe persoane;
f) din interes material;
g) cu aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate de armă
se pedepseşte cu închisoare de la 6 la 10 ani.
[Art.164 al.(2) sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), care:
a) au fost săvîrşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
b) au cauzat din imprudenţă o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori decesul victimei,
se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 13 ani.
[Art.164 al.(3), sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
Articolul 1641. Răpirea minorului de către rudele apropiate
Răpirea minorului de către rudele apropiate
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 650 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 6 luni.
[Art.1641 sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751;în vigoare 07.11.16]
Articolul 165. Traficul de fiinţe umane
(1) Recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea unei persoane adulte, cu sau fără consimţămîntul acesteia, în scopul exploatării sexuale comerciale sau necomerciale, al exploatării prin muncă sau servicii forţate, al practicării cerşetoriei, al însuşirii ajutoarelor, indemnizaţiilor sau prestaţiilor sociale, al folosirii ilegale în testări sau experimente medicale ori ştiinţifice, al exploatării în sclavie sau în condiţii similare sclaviei, al folosirii în conflicte armate ori în activităţi criminale, al prelevării organelor, ţesuturilor şi/sau celulelor umane, precum şi al folosirii femeii în calitate de mamă-surogat ori în scop de reproducere, săvîrşită prin:
a) aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori cu ameninţarea aplicării violenţei;
b) răpire;
c) sustragerea, tăinuirea, degradarea sau distrugerea documentelor;
d) ţinerea în servitute, în scopul întoarcerii unei datorii;
e) ameninţare cu divulgarea informaţiilor confidenţiale familiei victimei sau altor persoane fizice sau juridice;
f) înşelăciune;
g) abuz de poziţie de vulnerabilitate sau abuz de putere, dare ori primire a unor plăţi sau beneficii pentru a obţine consimţămîntul unei persoane care deţine controlul asupra altei persoane,
[Art.165 al.(1), dispoziţia în redacţia LP157 din 26.07.18, MO347-357/14.09.18 art.586]
[Art.165 al.(1), dispoziţia modificată prin LP270 din 07.11.13, MO290/10.12.13 art.794]
se pedepseşte cu închisoare de la 6 la 12 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 de unităţi convenţionale, cu privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate, sau cu lichidarea persoanei juridice.
[Art.165 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751;în vigoare 07.11.16]
[Art.165 al.(1), sancţiunea modificată prin LP270 din 07.11.13, MO290/10.12.13 art.794]
(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:
a) de către o persoană care anterior a săvîrşit o faptă prevăzută la alin.(1);
b) asupra a două sau mai multor persoane;
c) asupra unei femei gravide;
d) de două sau mai multe persoane;
e) de o persoană publică, de o persoană cu funcţie de răspundere, de o persoană cu funcţie de demnitate publică, de o persoană publică străină sau de un funcţionar internaţional;
[Art.165 al.(2), lit.e) în redacţia LP270 din 07.11.13, MO290/10.12.13 art.794]
[Art.165 al.(2), lit.e) modificată prin LP245 din 02.12.11, MO25-28/03.02.12 art.77]
f) cu aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa, sănătatea fizică sau psihică a persoanei;
g) cu deosebită cruzime pentru a asigura subordonarea persoanei ori prin folosirea violului, dependenţei fizice, a armei,
se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 15 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 6000 la 8000 de unităţi convenţionale, cu privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate, sau cu lichidarea persoanei juridice.
[Art.165 al.(2), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751;în vigoare 07.11.16]
[Art.165 al.(2), sancţiunea modificată prin LP252 din 08.11.12, MO263-269/21.12.12 art.855]
(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2):
a) săvîrşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
a1) însoţite de contaminarea cu o boală venerică sau cu maladia SIDA;
[Art.165 al.(3), lit.a1) introdusă prin LP270 din 07.11.13, MO290/10.12.13 art.794]
b) soldate cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau cu o boală psihică a persoanei, cu decesul ori sinuciderea acesteia,
se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 7000 la 9000 de unităţi convenţionale, cu privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate, sau cu lichidarea persoanei juridice.
(4) Victima traficului de fiinţe umane este absolvită de răspundere penală pentru infracţiunile săvîrşite de ea în legătură cu această calitate procesuală.
Articolul 1651. Utilizarea rezultatelor muncii sau serviciilor unei persoane
care este victimă a traficului de fiinţe umane
(1) Utilizarea produselor şi/sau serviciilor care constituie rezultatul exploatării în infracţiunile de trafic de fiinţe umane sau trafic de copii, prestate de o persoană despre care beneficiarul ştie că este victima acestor infracţiuni, dacă această faptă nu întruneşte elementele traficului de fiinţe umane sau ale traficului de copii,
se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 2000 la 4000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
[Art.1651 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751;în vigoare 07.11.16]
(2) Persoana care a săvîrşit fapta prevăzută la alin. (1) este liberată de răspundere penală în cazul în care a declarat benevol despre comiterea de către alte persoane a infracţiunilor de trafic de fiinţe umane sau trafic de copii, a ajutat la descoperirea infracţiunilor respective sau a contribuit activ la cercetarea acestor cazuri.
[Art.1651 introdus prin LP270 din 07.11.13, MO290/10.12.13 art.794]
Articolul 166. Privaţiunea ilegală de libertate
(1) Privaţiunea ilegală de libertate a unei persoane, dacă acţiunea nu este legată cu răpirea acesteia,
se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 120 la 240 de ore sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
a)- exclusă
b) asupra a două sau mai multor persoane;
c) cu bună-ştiinţă asupra unui minor sau a unei femei gravide ori profitînd de starea de neputinţă cunoscută sau evidentă a victimei, care se datorează vîrstei înaintate, bolii, dizabilităţii ori altui factor;
d) de două sau mai multe persoane;
e) cu aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa sau sănătatea persoanei;
f) cu aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate de armă
se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani.
[Art.166 al.(2), sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), dacă au provocat din imprudenţă vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori decesul victimei,
se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 12 ani.
[Art.166 al.(3), sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
Articolul 1661. Tortura, tratamentul inuman sau degradant
(1) Cauzarea intenţionată a unei dureri sau a suferinţei fizice ori psihice, care reprezintă tratament inuman ori degradant, de către o persoană publică sau de către o persoană care, de facto, exercită atribuţiile unei autorităţi publice, sau de către orice altă persoană care acţionează cu titlu oficial sau cu consimţămîntul expres ori tacit al unei asemenea persoane
se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 6 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani.
[Art.1661 al.(1), sancţiunea modificată prin LP157 din 26.07.18, MO347-357/14.09.18 art.586]
[Art.1661 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751;în vigoare 07.11.16]
(2) Acţiunile prevăzute la alin. (1):
a) săvîrşite cu bună ştiinţă asupra unui minor sau asupra unei femei gravide ori profitînd de starea de neputinţă cunoscută sau evidentă a victimei, care se datorează vîrstei înaintate, bolii, dizabilităţii ori altui factor;
b) săvîrşite asupra a 2 sau a mai multor persoane;
c) săvîrşite de 2 sau de mai multe persoane;
d) săvîrşite prin folosirea armei, instrumentelor speciale sau a altor obiecte adaptate acestui scop;
e) săvîrşite de o persoană cu funcţie de răspundere sau de o persoană cu funcţie de demnitate publică;
f) care din imprudenţă au cauzat o vătămare gravă sau medie integrităţii corporale sau sănătăţii;
g) care din imprudenţă au cauzat decesul persoanei sau sinuciderea acesteia
se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 8 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 5 la 10 ani.
[Art.1661 al.(2), sancţiunea modificată prin LP157 din 26.07.18, MO347-357/14.09.18 art.586]
[Art.1661 al.(2), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751;în vigoare 07.11.16]
(3) Tortura, adică orice faptă intenţionată prin care se provoacă unei persoane o durere sau suferinţe fizice sau psihice puternice cu scopul de a obţine de la această persoană sau de la o persoană terţă informaţii sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis, de a o intimida sau de a exercita presiune asupra ei sau asupra unei terţe persoane, sau din orice alt motiv, bazat pe o formă de discriminare, oricare ar fi ea, atunci cînd o asemenea durere sau suferinţă este provocată de către o persoană publică sau de către o persoană care, de facto, exercită atribuţiile unei autorităţi publice, sau de către orice altă persoană care acţionează cu titlu oficial sau cu consimţămîntul expres sau tacit al unei asemenea persoane
se pedepseşte cu închisoare de la 6 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 8 la 12 ani.
(4) Acţiunile prevăzute la alin. (3):
a) săvîrşite cu bună ştiinţă asupra unui minor sau asupra unei femei gravide ori profitînd de starea de neputinţă cunoscută sau evidentă a victimei, care se datorează vîrstei înaintate, bolii, dizabilităţii ori altui factor;
b) săvîrşite asupra a 2 sau a mai multor persoane;
c) săvîrşite de 2 sau de mai multe persoane;
d) săvîrşite prin folosirea armei, instrumentelor speciale sau a altor obiecte adaptate acestui scop;
e) săvîrşite de o persoană cu funcţie de răspundere sau de o persoană cu funcţie de demnitate publică;
f) care din imprudenţă au cauzat o vătămare gravă sau medie integrităţii corporale sau sănătăţii;
g) care din imprudenţă au cauzat decesul persoanei sau sinuciderea acesteia
se pedepsesc cu închisoare de la 8 la 15 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 10 la 15 ani.
[Art.1661 introdusă prin LP252 din 08.11.12, MO263-269/21.12.12 art.855]
Articolul 167. Sclavia şi condiţiile similare sclaviei
Punerea sau ţinerea unei persoane în condiţii în care o altă persoană exercită stăpînire asupra acesteia sau determinarea ei, prin utilizarea înşelăciunii, constrîngerii, violenţei sau ameninţării cu violenţă, să se angajeze sau să rămînă în raport de concubinaj sau căsătorie
se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
Articolul 168. Munca forţată
(1) Obţinerea muncii de la o persoană împotriva voinţei ei, prin constrîngere sau înşelăciune, dacă această acţiune nu întruneşte elementele traficului de fiinţe umane sau ale traficului de copii,
se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 6 ani.
(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
a) asupra a două sau mai multor persoane;
b) asupra unui copil cu capacitate de muncă sau a unei femei gravide;
c) de două sau mai multe persoane;
d) de o persoană publică, de o persoană cu funcţie de răspundere, de o persoană cu funcţie de demnitate publică, de o persoană publică străină sau de un funcţionar internaţional
se pedepseşte cu închisoare de la 6 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 2000 la 3500 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
[Art.168 al.(2), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751;în vigoare 07.11.16]
(3) Acţiunile prevăzute la alin. (1) sau (2):
a) săvîrşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
b) soldate cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori cu decesul victimei,
se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 15 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 2500 la 4000 de unităţi convenţionale cu lichidarea persoanei juridice.
[Art.168 al.(3), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751;în vigoare 07.11.16]
[Art.168 în redacţia LP270 din 07.11.13, MO290/10.12.13 art.794]
Articolul 169. Internarea ilegală într-o instituţie psihiatrică
(1) Internarea ilegală într-o instituţie psihiatrică a unei persoane vădit sănătoase din punct de vedere psihic
se pedepseşte cu închisoare de pînă la 3 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.
(2) Aceeaşi acţiune care a cauzat din imprudenţă:
a) vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
b) decesul victimei
se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani.
Articolul 170 - exclus
Capitolul IV
INFRACŢIUNILE PRIVIND VIAŢA SEXUALĂ
Articolul 171. Violul(1) Violul, adică raportul sexual săvîrşit prin constrîngere fizică sau psihică a persoanei sau profitînd de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa,
se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 5 ani.
(2) Violul:
a) săvîrşit de către o persoană care anterior a săvîrşit un viol prevăzut la alin.(1);
b) săvîrşit cu bună-ştiinţă asupra unui minor;
b1) săvîrşit cu bună-ştiinţă asupra unei femei gravide;
b2) săvîrşit asupra unui membru de familie
[Art.171 al.(2), lit.b2) introdusă prin LP167 din 09.07.10, MO155-158/03.09.10 art.551]
c) săvîrşit de două sau mai multe persoane;
d) - exclusă
e) însoţit de contaminarea intenţionată cu o boală venerică;
f) săvîrşit cu deosebită cruzime, precum şi din motive sadice
[Art.171 al.(2), lit.f) în redacţia LP252 din 08.11.12, MO263-269/21.12.12 art.855]
g) - exclusă
se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 12 ani.
(3) Violul:
a) persoanei care se afla în grija, sub ocrotirea, protecţia, la educarea sau tratamentul făptuitorului;
b) unei persoane minore în vîrstă de pînă la 14 ani;
c) însoţit de contaminarea intenţionată cu maladia SIDA;
d) care a cauzat din imprudenţă o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
e) care a provocat din imprudenţă decesul victimei;
f) soldat cu alte urmări grave
se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.
Articolul 172. Acţiuni violente cu caracter sexual
(1) Homosexualitatea sau satisfacerea poftei sexuale în forme perverse, săvîrşite prin constrîngere fizică sau psihică a persoanei ori profitînd de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa,
se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 5 ani.
(2) Aceleaşi acţiuni:
a) săvîrşite de o persoană care anterior a săvîrşit o faptă prevăzută la alin.(1);
b) săvîrşite cu bună-ştiinţă asupra unui minor;
b1) cu bună-ştiinţă asupra unei femei gravide;
b2) săvîrşite asupra unui membru de familie;
[Art.172 al.(2), lit.b2) introdusă prin LP167 din 09.07.10, MO155-158/03.09.10 art.551]
c) săvîrşite de două sau mai multe persoane;
d) însoţite de contaminarea intenţionată cu o boală venerică;
e) - exclusă
g) săvîrşite cu deosebită cruzime, precum şi din motive sadice
[Art.172 al.(2), lit.g) în redacţia LP252 din 08.11.12, MO263-269/21.12.12 art.855]
se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 12 ani.
(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), care:
a) au fost săvîrşite asupra unei persoane despre care se ştia cu certitudine că nu a atins vîrsta de 14 ani;
a1) au fost săvîrşite asupra persoanei care se află în îngrijirea, ocrotirea, protecţia, educarea sau în tratamentul făptuitorului;
b) au cauzat contaminarea intenţionată cu maladia SIDA;
c) au cauzat din imprudenţă o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
d) au provocat din imprudenţă decesul victimei;
e) au provocat alte urmări grave,
se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.
Articolul 173. Hărţuirea sexuală
Hărţuirea sexuală, adică manifestarea unui comportament fizic, verbal sau nonverbal, care lezează demnitatea persoanei ori creează o atmosferă neplăcută, ostilă, degradantă, umilitoare, discriminatorie sau insultătoare cu scopul de a determina o persoană la raporturi sexuale ori la alte acţiuni cu caracter sexual nedorite, săvîrşite prin ameninţare, constrîngere, şantaj,
[Art.173 dispoziţia modificată prin LP306 din 26.12.12, MO27-30/08.02.13 art.104]
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 650 la 850 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 140 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
[Art.173 sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751;în vigoare 07.11.16]
[Art.173 în redacţia LP167 din 09.07.10, MO155-158/03.09.10 art.551]
Articolul 174. Raportul sexual cu o persoană care nu a împlinit
vîrsta de 16 ani
(1)Raportul sexual altul decît violul, actele de penetrare vaginală, anală sau bucală şi altele, comise asupra unei persoane despre care se ştia cu certitudine că nu a împlinit vîrsta de 16 ani, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani.
[Art.174 al.(1) în redacţia LP73 din 12.04.12, MO99-102/25.05.12 art.332]
(2) Persoana care a săvîrşit fapta prevăzută la alin.(1) nu este pasibilă de răspundere penală dacă este la nivel apropiat cu victima în ceea ce priveşte vîrsta şi dezvoltarea fizică şi psihică.
Articolul 175. Acţiuni perverse
Acţiunile perverse săvîrşite faţă de o persoană despre care se ştia cu certitudine că nu a împlinit vîrsta de 16 ani, constînd în exhibare, atingeri indecente, discuţii cu caracter obscen sau cinic purtate cu victima referitor la raporturile sexuale, determinarea victimei să participe ori să asiste la spectacole pornografice, punerea la dispoziţia victimei a materialelor cu caracter pornografic, precum şi în alte acţiuni cu caracter sexual,
se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani.
[Art.175 în redacţia LP73 din 12.04.12, MO99-102/25.05.12 art.332]
Articolul 1751. Ademenirea minorului în scopuri sexuale
(1) Propunerea, convingerea, manipularea, amenințarea, promisiunea de a oferi avantaje sub orice formă, efectuate inclusiv prin intermediul tehnologiilor informaţionale sau comunicaţiilor electronice, în vederea stabilirii unei întîlniri cu un minor, cu scopul săvîrşirii împotriva acestuia a oricărei infracţiuni privind viața sexuală, dacă aceste acțiuni au fost urmate de fapte materiale care conduc la o astfel de întîlnire,
se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 6 ani.
(2) Aceleași acțiuni săvîrșite:
a) împotriva unui minor aflat într-o situație de neputinţă, care se datorează unei boli sau dizabilități;
b) de către un membru al familiei minorului, de către o persoană care locuia cu minorul sau de către persoana în a cărei îngrijire, sub a cărei protecție sau la a cărei educare ori tratament se află minorul;
c) de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru o infracțiune cu caracter sexual sau pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză
se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 8 ani.
[Art.1751 în redacția LP121 din 02.06.16, MO184-192/01.07.16 art.395]
[Art.1751 introdus prin LP73 din 12.04.12, MO99-102/25.05.12 art.332]
Capitolul V
INFRACŢIUNI CONTRA DREPTURILORPOLITICE,
DE MUNCĂ ŞI ALTOR DREPTURI CONSTITUŢIONALE
ALE CETĂŢENILOR
Articolul 176. Încălcarea egalităţii în drepturi a cetăţenilorDE MUNCĂ ŞI ALTOR DREPTURI CONSTITUŢIONALE
ALE CETĂŢENILOR
(1) Orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă în drepturi şi în libertăţi a persoanei sau a unui grup de persoane, orice susţinere a comportamentului discriminatoriu în sfera politică, economică, socială, culturală şi în alte sfere ale vieţii, bazată pe criteriu de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie sau convingeri, sex, vîrstă, dizabilitate, opinie, apartenenţă politică sau pe orice alt criteriu:
a) săvîrşită de o persoană cu funcţie de răspundere;
b) care a cauzat daune în proporţii mari;
c) săvîrşită prin amplasarea de mesaje şi simboluri discriminatorii în locurile publice;
d) săvîrşită în baza a două sau mai multe criterii;
e) săvîrşită de două sau de mai multe persoane,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 750 la 950 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 150 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani, în toate cazurile cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
[Art.176 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751;în vigoare 07.11.16]
(2) Promovarea ori susţinerea acţiunilor specificate la alin. (1), săvîrşită prin intermediul mijloacelor de informare în masă,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 950 la 1200 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 160 la 240 de ore, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 2000 la 4000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 3 ani.
[Art.176 al.(2), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751;în vigoare 07.11.16]
(3) Acţiunile specificate la alin. (1) şi (2) care au provocat din imprudenţă decesul persoanei ori sinuciderea acesteia
se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 6 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 2000 la 4000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani sau cu lichidarea persoanei juridice.
[Art.176 al.(3), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751;în vigoare 07.11.16]
[Art.176 în redacţia LP306 din 26.12.12, MO27-30/08.02.13 art.104]
Articolul 177. Încălcarea inviolabilităţii vieţii personale
(1) Culegerea ilegală sau răspîndirea cu bună-ştiinţă a informaţiilor, ocrotite de lege, despre viaţa personală ce constituie secret personal sau familial al altei persoane fără consimţămîntul ei
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 650 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore.
[Art.177 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751;în vigoare 07.11.16]
(11) Culegerea ilegală a informaţiilor menţionate la alin.(1), fără consimţămîntul persoanei, cu utilizarea mijloacelor tehnice speciale destinate pentru obţinerea ascunsă a informaţiei,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la 750 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore.
[Art.177 al.(11), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751;în vigoare 07.11.16]
(2) Răspîndirea informaţiilor menţionate la alin.(1):
a) într-un discurs public, prin mass-media;
b) prin folosirea intenţionată a situaţiei de serviciu
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la 850 unităţi convenţionale sau cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de 1 an, sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 2000 la 3000 unităţi convenţionale.
[Art.177 al.(2), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751;în vigoare 07.11.16]
Articolul 178. Violarea dreptului la secretul corespondenţei
(1) Violarea dreptului la secretul scrisorilor, telegramelor, coletelor şi altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi înştiinţărilor telegrafice, cu încălcarea legislaţiei,
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 550 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 120 la 180 de ore.
[Art.178 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751;în vigoare 07.11.16]
(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
a) cu folosirea situaţiei de serviciu;
b) prin utilizarea mijloacelor tehnice speciale destinate pentru obţinerea ascunsă a informaţiei;
c) în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale
se pedepseşte cu amendă de la 550 la 750 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani, sau cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.
[Art.178 al.(2), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751;în vigoare 07.11.16]
Articolul 179. Violarea de domiciliu
(1) Pătrunderea sau rămînerea ilegală în domiciliul sau în reşedinţa unei persoane fără consimţămîntul acesteia ori refuzul de a le părăsi la cererea ei, precum şi percheziţiile şi cercetările ilegale,
se pedepsesc cu amendă în mărime de pînă la 650 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 200 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
[Art.179 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751;în vigoare 07.11.16]
(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite cu aplicarea violenţei sau cu ameninţarea aplicării ei
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 550 la 950 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 140 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
[Art.179 al.(2), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751;în vigoare 07.11.16]
(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:
a) cu folosirea situaţiei de serviciu;
b) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală,
se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 5 ani.
Articolul 180. Încălcarea intenţionată a legislaţiei privind accesul
la informaţie
Încălcarea intenţionată de către o persoană cu funcţie de răspundere a procedurii legale de asigurare şi de realizare a dreptului de acces la informaţie, încălcare ce a cauzat daune în proporţii considerabile drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanei care a solicitat informaţii referitoare la ocrotirea sănătăţii populaţiei, la securitatea publică, la protecţia mediului,
se pedepseşte cu amendă de la 500 la 650 unităţi convenţionale cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.
[Art.180 sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751;în vigoare 07.11.16]
Articolul 1801. Împiedicarea intenţionată a activităţii mass-media
sau intimidarea pentru critică
(1) Împiedicarea intenţionată a activităţii mass-media sau a jurnalistului, precum şi intimidarea mass-media sau a jurnalistului pentru critică
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 500 la 650 unităţi convenţionale cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii publice pe un termen de pînă la 2 ani.
[Art.1801 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751;în vigoare 07.11.16]
(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite cu folosirea situaţiei de serviciu
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 650 la 850 unităţi convenţionale cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii publice pe un termen de pînă la 4 ani.
[Art.1801 al.(2), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751;în vigoare 07.11.16]
(3) Acţiunile prevăzute la alin. (1) şi (2):
a) săvîrşite cu aplicarea violenţei sau cu ameninţarea aplicării ei;
b) săvîrşite de două sau mai multe persoane;
c) însoţite de sustragerea sau deteriorarea materialelor sau echipamentului jurnalistului în scopul împiedicării activităţii jurnalistice,
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 750 la 1350 unităţi convenţionale cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii publice pe un termen de pînă la 5 ani.
[Art.1801 al.(3), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751;în vigoare 07.11.16]
[Art.1801 introdus prin LP40 din 21.03.13, MO91/20.04.13 art.280]
Articolul 1802. Cenzura
(1) Denaturarea nejustificată a materialului jurnalistic sau interdicţia nejustificată de a răspîndi anumite informaţii, impusă de către conducerea mass-media publice,
se pedepseşte cu amendă de la 650 la 850 unităţi convenţionale cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
[Art.1802 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(2) Indicaţia funcţionarului public sau a persoanei care exercită funcţie de demnitate publică cu privire la activitatea editorială dată mass-media sau angajaţilor mass-media, precum şi orice altă formă de împiedicare a tirajării sau răspîndirii informaţiei
se pedepsesc cu amendă de la 650 la 1350 unităţi convenţionale cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
[Art.1802 al.(2), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
[Art.1802 introdus prin LP40 din 21.03.13, MO91/20.04.13 art.280]
Articolul 181. Împiedicarea exercitării libere a dreptului electoral
sau a activităţii organelor electorale
Împiedicarea prin orice mijloace a exercitării libere a dreptului electoral sau împiedicarea activităţii organelor electorale:
a) săvîrşită prin blocarea sau atacarea localurilor secţiilor de votare prin orice mijloc şi în orice formă;
b) săvîrşită prin sustragerea urnelor de vot sau a documentelor electorale;
c) săvîrşită cu periclitarea vieţii persoanei;
d) însoţită de vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
e) soldată cu alte urmări grave,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la 750 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
[Art.181 sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
Articolul 1811. Coruperea alegătorilor
(1) Oferirea sau darea de bani, bunuri, servicii ori de alte foloase în scopul determinării alegătorului să își exercite sau să nu își exercite drepturile electorale în cadrul alegerilor parlamentare, prezidențiale, locale ori în cadrul referendumului
[Art.1811 al.(1), dispoziția în redacția LP157 din 26.07.18, MO347-357/14.09.18 art.586]
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 850 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la un an la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
[Art.1811 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(2) În categoria bunurilor prevăzute la alin. (1) sînt incluse şi băuturile alcoolice, produsele din tutun şi produsele alimentare.
(3) Nu intră în categoria bunurilor prevăzute la alin. (1) materiale şi obiecte de agitaţie electorală, achitate din fondul electoral, ce poartă numele şi prenumele candidatului, respectiv denumirea partidului politic, semne sau simboluri ale concurenţilor electorali, precum: afişe, pliante, cărţi poştale, calendare, caiete, ilustrate, pixuri, brichete, cutii de chibrituri, insigne, ecusoane, CD-uri, DVD-uri, suporturi de stocare USB, fanioane, steaguri, cărţi, pungi, tricouri, chipiuri, eşarfe, fulare, a căror valoare pentru o unitate nu depăşeşte două unităţi convenţionale.
[Art.1811 în redacţia LP53 din 29.03.13, MO97-103/03.05.13 art.320]
[Art.1811 introdus prin LP245 din 02.12.11, MO25-28/03.02.12 art.77]
Articolul 1812. Finanţarea ilegală a partidelor politice sau a campaniilor
electorale, încălcarea modului de gestionare a mijloacelor
financiare ale partidelor politice sau ale fondurilor
electorale
(1) Falsificarea rapoartelor privind gestiunea financiară a partidelor politice şi/sau a rapoartelor privind finanţarea campaniilor electorale în intenţia de a substitui sau a ascunde identitatea donatorilor, volumul mijloacelor acumulate ori destinaţia sau volumul mijloacelor utilizate
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la 8500 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita anumite activităţi pe un termen de pînă la 5 ani.
[Art.1812 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(2) Utilizarea de resurse administrative (bunuri publice), inclusiv favorizarea sau consimţirea la utilizarea ilegală a resurselor administrative (bunurilor publice) în campaniile electorale, dacă au fost cauzate daune în proporţii mari,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita anumite activităţi pe un termen de la 2 la 5 ani.
[Art.1812 al.(2), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(3) Extorcarea sau obţinerea prin extorcare a donaţiilor pentru partidele politice şi/sau pentru fondurile electorale
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la 850 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 200 de ore, sau cu închisoare de pînă la 4 ani, în toate cazurile cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita anumite activităţi pe un termen de la 1 la 5 ani.
[Art.1812 al.(3), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(4) Utilizarea contrar destinaţiei a alocaţiilor de la bugetul de stat pentru partidele politice sau a mijloacelor din fondul electoral, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 1 la 5 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita anumite activităţi pe un termen de la 2 la 5 ani.
[Art.1812 al.(4), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(5) Acceptarea cu bună ştiinţă a finanţării partidului politic sau a concurentului electoral din partea unui grup criminal organizat sau a unei organizaţii (asociaţii) criminale
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 850 la 1350 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 1 la 6 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita anumite activităţi pe un termen de la 2 la 5 ani.
[Art.1812 al.(5), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
[Art.1812 introdus prin LP36 din 09.04.15, MO93/14.04.15 art.134; în vigoare 14.04.15]
Articolul 182. Falsificarea rezultatelor votării
(1) Votarea unei persoane: fără a avea acest drept, fie de două sau mai multe ori, fie prin introducerea în urnă a mai multor buletine de vot decît are dreptul, fie prin utilizarea unui act de identitate fals sau a unui buletin de vot fals
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la 750 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 200 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
[Art.182 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(2) Falsificarea, prin orice mijloace, a rezultatelor votării
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 650 la 850 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
[Art.182 al.(2), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
[Art.182 în redacţia LP216 din 17.09.10, MO191-193/01.10.10 art.634]
Articolul 183. Încălcarea regulilor de protecţie a muncii
(1) Încălcarea de către o persoană cu funcţie de răspundere ori de către o persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală a tehnicii securităţii, a igienei industriale sau a altor reguli de protecţie a muncii, dacă această încălcare a provocat accidente cu oameni sau alte urmări grave,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 850 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 200 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
[Art.183 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(2) Aceeaşi acţiune care a provocat din imprudenţă decesul unei persoane
se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 6 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.
Articolul 184. Violarea dreptului la libertatea întrunirilor
(1) Violarea dreptului la libertatea întrunirilor prin împiedicarea ilegală a desfăşurării mitingului, demonstraţiei, manifestaţiei, procesiunii sau oricărei alte întruniri ori a participării cetăţenilor la acestea fie prin constrîngerea lor la participare:
a) săvîrşită de o persoană cu funcţie de răspundere;
b) săvîrşită de două sau mai multe persoane;
c) însoţită de violenţă nepericuloasă pentru viaţă sau sănătate,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la 750 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
[Art.184 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(2) Aceeaşi acţiune:
a) săvîrşită cu aplicarea armei sau a altor obiecte care au servit drept armă ori au fost special adaptate pentru vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii;
b) însoţită de violenţă periculoasă pentru viaţă sau sănătate;
c) soldată cu cauzarea de daune în proporţii mari;
d) soldată cu alte urmări grave
se pedepseşte cu închisoare de pînă la 5 ani.
Articolul 185. Atentarea la persoană şi la drepturile cetăţenilor
sub formă de propovăduire a credinţelor religioase
şi de îndeplinire a riturilor religioase
Organizarea, conducerea sau participarea activă la un grup a cărui activitate, desfăşurată sub formă de propovăduire a credinţelor religioase şi de îndeplinire a riturilor religioase, este însoţită fie de cauzarea de daune sănătăţii cetăţenilor, fie de alte atentate la persoană sau la drepturile acesteia, fie de instigarea cetăţenilor la refuzul de a îndeplini obligaţiile cetăţeneşti
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 650 la 1050 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 5 ani.
[Art.185 sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
Articolul 1851. Încălcarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe
(1) Încălcarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe, dacă este în proporţii mari, săvîrşită prin:
a) reproducerea operelor sau a obiectelor drepturilor conexe în cadrul desfăşurării activităţii de întreprinzător tangenţiale activităţii intelectuale în domeniul dreptului de autor şi al drepturilor conexe, în special în domeniul literaturii, artei şi ştiinţei, în scopul comercializării sau oferirii spre comercializare, importului, exportului, precum şi stocarea, transportul exemplarelor de opere sau de fonograme în scopurile menţionate, sau orice altă formă de valorificare a obiectelor dreptului de autor sau ale drepturilor conexe în scopul obţinerii profitului, fără acordul titularului de drepturi;
b) închirierea, schimbul sau altă formă de punere la dispoziţia terţilor cu titlu gratuit sau oneros, precum şi depozitarea în scopurile menţionate sau altă valorificare a exemplarelor de opere sau de fonograme, în orice mod şi sub orice formă, fără marcaj de control şi fără a deţine, în momentul controlului, contractele de autor încheiate cu titularii de drepturi;
c) comercializarea sau oferirea spre comercializare, închirierea, importul sau depozitarea de echipamente tehnice sau de componente ale acestora destinate pentru facilitarea accesului la emisiunile organizaţiilor de difuziune ce comunică condiţionat prin eter, cablu, satelit în regim interactiv, inclusiv prin Internet;
d) indicarea pe exemplarele de opere sau de fonograme a unei informaţii false despre apartenenţa şi limitele exercitării dreptului de autor şi a drepturilor conexe, precum şi a unei alte informaţii care-l poate induce în eroare pe beneficiar;
e) aplicarea necorespunzătoare a marcajelor de control, altele decît cele pentru suporturile materiale specificate în anexele la cererea de eliberare a marcajelor de control, pe exemplarele de operă ori de fonograme valorificate fără consimţămîntul titularului de drepturi;
f) modificarea, înlăturarea de pe exemplarele de opere sau de fonograme a simbolurilor şi semnelor de protecţie a dreptului de autor şi a drepturilor conexe, indicate de titularul drepturilor respective; înlăturarea de pe exemplarele de opere sau de fonograme a informaţiei privind administrarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe; înlăturarea de pe exemplarele de opere sau de fonograme a mijloacelor tehnice de protecţie a dreptului de autor şi a drepturilor conexe;
g) însuşirea paternităţii ori constrîngerea la copaternitate
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1150 la 1350 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 4000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani.
[Art.1851 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(2) Marcarea, comercializarea, importarea, exportarea, transportarea sau depozitarea ilegală a marcajelor de control, falsificarea acestora, care au cauzat daune în proporţii mari,
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 3000 la 5000 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 7000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani.
[Art.1851 al.(2), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(3) Acţiunile prevăzute la alin. (1) şi (2), săvîrşite:
a) de două sau de mai multe persoane;
b) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
c) prin constrîngere fizică sau psihică;
d) în proporţii deosebit de mari,
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 5000 la 6000 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 9000 la 11000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani sau cu lichidarea persoanei juridice.
[Art.1851 al.(3), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(4) Persoana care a săvîrşit acţiunile prevăzute la alin. (1)–(3) este liberată de răspundere penală dacă a contribuit activ la descoperirea sau la contracararea infracţiunii prin autodenunţare, prin denunțarea și facilitarea tragerii la răspundere penală a altor persoane care au săvîrșit ori au contribuit la săvîrșirea infracțiunii, prin predarea benevolă a operelor sau a obiectelor drepturilor conexe, marcajelor de control, echipamentelor tehnice ori componentelor acestora, prin indicarea sursei de procurare a operelor sau a obiectelor drepturilor conexe, prin indicarea mijloacelor băneşti și/sau a bunurilor ori a veniturilor rezultate din infracţiune, dacă a compensat valoarea daunei materiale cauzate sau a reparat, în alt mod, prejudiciul cauzat prin infracţiune. Nu poate fi considerată predare benevolă a operelor sau a obiectelor drepturilor conexe ridicarea acestora la reţinerea persoanei, precum şi la efectuarea acţiunilor de urmărire penală pentru depistarea şi ridicarea obiectelor respective.
[Art.1811 al.(4) introdus prin LP157 din 26.07.18, MO347-357/14.09.18 art.586]
[Art.1851 în redacţia LP115 din 23.06.11, MO128-130/05.08.11 art.363]
Articolul 1852. Încălcarea dreptului asupra obiectelor de proprietate
industrială
(1) Răspîndirea informaţiilor privind invenţia, modelul de utilitate, desenul sau modelul industrial, soiul de plantă, topografia circuitului integrat fără consimţămîntul autorului (creatorului) sau al succesorului său în drepturi, pînă la publicarea oficială a datelor din cererea de înregistrare, de către o persoană căreia aceste informaţii i-au fost încredinţate sau i-au devenit cunoscute în alt mod, precum şi însuşirea frauduloasă de către un terţ a calităţii de autor al invenţiei, al modelului de utilitate, al desenului sau al modelului industrial, al soiului de plantă, al topografiei circuitului integrat sau constrîngerea la coautorat , care au cauzat daune în proporţii mari,
[Art.1852 al.(1) modificat prin LP115 din 23.06.11, MO128-130/05.08.11 art.363]
se pedepsesc cu amendă de la 1150 la 1350 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore.
[Art.1852 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
[Art.1852 al.(1), sancţiunea modificată prin LP115 din 23.06.11, MO128-130/05.08.11 art.363]
(2) Utilizarea fără consimţămîntul titularului a mărcii protejate sau a unui semn care, din cauza identităţii ori similitudinii cu marca înregistrată şi a identităţii ori similitudinii produselor sau serviciilor acoperite de semn şi de marcă, generează riscul de confuzie în percepţia consumatorului, aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje, precum şi utilizarea lui în calitate de ambalaj în cazul mărcilor tridimensionale, oferirea produselor sub acest semn spre comercializare sau comercializarea ori stocarea lor în acest scop, sau, după caz, oferirea ori prestarea serviciilor sub acest semn, importul sau exportul produselor sub acest semn, utilizarea semnului în publicitate, multiplicarea, stocarea sau comercializarea semnului în scopurile menţionate, precum şi îndemnarea terţilor la efectuarea acestor acţiuni, care au cauzat daune în proporţii mari,
[Art.1852al.(2) în redacţia LP115 din 23.06.11, MO128-130/05.08.11 art.363]
se pedepsesc cu amendă de la 1150 la 1350 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 3500 la 5000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani.
[Art.1852 al.(2), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
[Art.1852 al.(2), sancţiunea modificată prin LP115 din 23.06.11, MO128-130/05.08.11 art.363]
(21) Utilizarea comercială directă sau indirectă a unei denumiri de origine/indicaţii geografice înregistrate pentru produsele neacoperite de înregistrare în măsura în care aceste produse sînt comparabile cu cele înregistrate sub această denumire sau în măsura în care această utilizare permite de a profita de reputaţia denumirii protejate, precum şi uzurparea, imitarea sau evocarea asociaţiilor legate de o denumire de origine/indicaţie geografică înregistrată, chiar dacă originea adevărată a produsului este indicată sau dacă denumirea protejată este folosită în traducere ori este însoţită de o expresie, cum ar fi „de genul”, „de tipul”, „de stilul”, „imitaţie” ori de alte expresii similare, indicarea falsă sau înşelătoare cu privire la provenienţa, originea, natura sau calităţile esenţiale ale produsului, care figurează pe produs sau pe ambalajul acestuia, în publicitate, precum şi utilizarea în calitate de ambalaj a unui recipient de natură să creeze o impresie eronată în privinţa originii produsului, desfăşurarea unor practici susceptibile să-l inducă în eroare pe consumator în ceea ce priveşte originea adevărată a produsului, precum şi îndemnarea terţilor la efectuarea acestor acţiuni, care au cauzat daune în proporţii mari,
se pedepsesc cu amendă de la 1150 la 1350 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 4500 la 6000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani.
[Art.1852 al.(21), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
[Art.1852 al.(21) introdus prin LP115 din 23.06.11, MO128-130/05.08.11 art.363]
(22) Orice practică susceptibilă să-l inducă în eroare pe consumator referitor la o denumire a specialităţii tradiţionale garantate, orice imitare a unei denumiri înregistrate şi rezervate conform legislaţiei cu privire la protecţia indicaţiilor geografice, denumirilor de origine şi specialităţilor tradiţionale garantate, orice folosire în comerţ a denumirilor de produse care ar putea fi confundate cu denumirile specialităţilor tradiţionale garantate înregistrate cu rezervarea denumirii conform legislaţiei cu privire la protecţia indicaţiilor geografice, denumirilor de origine şi specialităţilor tradiţionale garantate, orice uzurpare abuzivă sau înşelătoare a menţiunii „Specialitate tradiţională garantată” şi a simbolului naţional asociat acesteia, precum şi îndemnarea terţilor la efectuarea acestor acţiuni, care au cauzat daune în proporţii mari,
se pedepsesc cu amendă de la 1150 la 1350 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 4500 la 6000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani.
[Art.1852 al.(22), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
[Art.1852 al.(22) introdus prin LP115 din 23.06.11, MO128-130/05.08.11 art.363]
(23) Utilizarea ilegală în sensul alin. (21) a unei denumiri de origine/indicaţii geografice neînregistrate, protejate în baza acordurilor bilaterale la care Republica Moldova este parte, precum şi îndemnarea terţilor la efectuarea acestor acţiuni, săvîrşite în proporţii mari,
se pedepsesc cu amendă de la 1150 la 13500 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 4500 la 6000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani.
[Art.1852 al.(23), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
[Art.1852 al.(23) introdus prin LP115 din 23.06.11, MO128-130/05.08.11 art.363]
(3) Fabricarea, importul, exportul, transportarea, oferirea spre vînzare, vînzarea, alt mod de punere în circulaţie economică sau stocarea în aceste scopuri a produsului, folosirea de procedee, ceea ce constituie invenţii sau modele de utilitate ori include obiectul invenţiei sau al modelului de utilitate protejate, pentru care, în conformitate cu legislaţia, este necesară autorizare din partea titularului, efectuate fără această autorizare, precum şi îndemnarea terţilor la efectuarea acestor acţiuni, care au cauzat daune în proporţii mari,
se pedepsesc cu amendă de la 1150 la 1350 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 4500 la 6000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani.
[Art.1852 al.(3), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
[Art.1852 al.(3) sancţiunea modificată prin LP115 din 23.06.11, MO128-130/05.08.11 art.363]
(4) Fabricarea, importul, exportul, oferirea spre vînzare, vînzarea, alt mod de punere în circulaţie economică sau stocarea în aceste scopuri a produsului obţinut prin aplicarea desenului sau modelului industrial protejate, dacă acest produs, integral sau într-o măsură substanţială, este o copie a desenului sau a modelului industrial protejate, pentru care, în conformitate cu legislaţia, este necesară autorizare din partea titularului, efectuate fără această autorizare, precum şi îndemnarea terţilor la efectuarea acestor acţiuni, care au cauzat daune în proporţii mari,
se pedepsesc cu amendă de la 1150 la 1350 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 4500 la 6000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani.
[Art.1852 al.(3), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
[Art.1852 al.(4) sancţiunea modificată prin LP115 din 23.06.11, MO128-130/05.08.11 art.363]
(5) Producerea, reproducerea, condiţionarea în scop de înmulţire, oferirea spre vînzare, vînzarea sau alte forme de comercializare, importul, exportul sau stocarea în aceste scopuri a materialului soiului de plantă pentru care, în conformitate cu legislaţia, este necesară autorizare din partea titularului, efectuate fără această autorizare, precum şi îndemnarea terţilor la efectuarea acestor acţiuni, care au cauzat daune în proporţii mari,
se pedepsesc cu amendă de la 1150 la 1350 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 3500 la 5000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani.
[Art.1852 al.(5), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
[Art.1852 al.(5) sancţiune modificată prin LP115 din 23.06.11, MO128-130/05.08.11 art.363]
(6) Reproducerea topografiei circuitului integrat sau a unei părţi a acesteia, importul, exportul, oferirea spre vînzare, vînzarea sau distribuirea în orice alt mod în scopuri comerciale a topografiei circuitului integrat pentru care, în conformitate cu legislaţia, este necesară autorizare din partea titularului, efectuate fără această autorizare, precum şi îndemnarea terţilor la efectuarea acestor acţiuni, care au cauzat daune în proporţii mari,
se pedepsesc cu amendă de la 1150 la 1350 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 4500 la 6000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani.
[Art.1852 al.(6), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
[Art.1852 al.(6) sancţiune modificată prin LP115 din 23.06.11, MO128-130/05.08.11 art.363]
(7) Acţiunile de la alin.(1), (2), (21), (22), (23), (3), (4), (5) şi (6) săvîrşite:
[Art.1852 al.(7) dispoziţie modificată prin LP115 din 23.06.11, MO128-130/05.08.11 art.363]
a) - exclusă
b) de două sau mai multe persoane;
c) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
d) prin constrîngere fizică sau psihică;
e) în proporţii deosebit de mari
se pedepsesc cu amendă de la 4000 la 6000 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 8000 la 11000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani sau cu lichidarea ei.
[Art.1852 al.(7), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(8) Persoana care a săvîrşit acţiunile prevăzute la alin. (1)–(7) este liberată de răspundere penală dacă a contribuit activ la descoperirea sau la contracararea infracţiunii prin autodenunţare, prin denunțarea și facilitarea tragerii la răspundere penală a altor persoane care au săvîrșit sau au contribuit la săvîrșirea infracțiunii, prin predarea benevolă a obiectelor de proprietate industrială, prin indicarea mijloacelor băneşti și/sau a bunurilor ori a veniturilor rezultate din infracţiune, dacă a compensat valoarea daunei materiale cauzate sau a reparat, în alt mod, prejudiciul cauzat prin infracţiune. Nu poate fi considerată predare benevolă a obiectelor de proprietate industrială ridicarea acestora la reţinerea persoanei, precum şi la efectuarea acţiunilor de urmărire penală pentru depistarea şi ridicarea obiectelor respective.
[Art.1852 al.(8) introdus prin LP157 din 26.07.18, MO347-357/14.09.18 art.586]
Articolul 1853. Declaraţiile intenţionat false în documentele de înregistrare
ce ţin de protecţia proprietăţii intelectuale
Declaraţiile intenţionat false, operarea intenţionată cu înscrieri false în documentele ce ţin de protecţia proprietăţii intelectuale, precum şi falsificarea documentelor necesare eliberării titlului de protecţie, perfectarea intenţionată a documentelor falsificate sau prezentarea intenţionată de documente cu date care subminează autoritatea solicitantului de protecţie a obiectului de proprietate intelectuală
se pedepsesc cu amendă de la 1150 la 1350 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 4500 la 6000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 5 ani.
[Art.1853 sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
Capitolul VI
INFRACŢIUNI CONTRA PATRIMONIULUI
Articolul 186. Furtul(1) Furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane,
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 650 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 120 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
[Art.186 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(2) Furtul săvîrşit:
a) - exclusă
b) de două sau mai multe persoane;
c) prin pătrundere în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă;
d) cu cauzarea de daune în proporţii considerabile
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 650 la 1350 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 4 ani.
[Art.186 al.(2), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(21) Furtul bunurilor de patrimoniu cultural din siturile arheologice sau din zonele cu potenţial arheologic
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1350 la 2350 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani.
[Art.186 al.(21) introdus prin LP75 din 21.04.16, MO128-133/13.05.16 art.272]
(3) Furtul săvîrşit:
a) în timpul unei calamităţi;
b) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală
se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 6 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 1350 la 3350 unităţi convenţionale.
[Art.186 al.(3), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(4) Acţiunile prevăzute la alin. (1)–(3) săvîrşite în proporţii mari
[Art.186 al.(4), dispoziția modificată prin LP75 din 21.04.16, MO128-133/13.05.16 art.272]
se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani.
(5) Acţiunile prevăzute la alin. (1)–(3) săvîrşite în proporţii deosebit de mari
[Art.186 al.(5), dispoziția modificată prin LP75 din 21.04.16, MO128-133/13.05.16 art.272]
se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 12 ani.
Articolul 187. Jaful
(1) Jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la 850 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de la 2 la 5 ani.
[Art.187 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
[Art.187 al.(1), sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
(2) Jaful săvîrşit:
a) - exclusă
b) de două sau mai multe persoane;
c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;
d) prin pătrunderea în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă;
e) cu aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori cu ameninţarea aplicării unei asemenea violenţe;
f) cu cauzarea de daune în proporţii considerabile
se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 7 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 850 la 1350 unităţi convenţionale.
[Art.187 al.(2), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
[Art.187 al.(2), sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
(21) Jaful bunurilor de patrimoniu cultural din siturile arheologice sau din zonele cu potenţial arheologic
se pedepseşte cu închisoare de la 6 la 8 ani cu amendă în mărime de la 1350 la 2350 unităţi convenţionale.
[Art.187 al.(21), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
[Art.187 al.(21) introdus prin LP75 din 21.04.16, MO128-133/13.05.16 art.272]
(3) Jaful săvîrşit:
a) în timpul unei calamităţi;
b) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală
se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 10 ani.
[Art.187 al.(3), sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
(4) Acţiunile prevăzute la alin. (1)–(3) săvîrşite în proporţii mari
[Art.187 al.(4), dispoziția modificată prin LP75 din 21.04.16, MO128-133/13.05.16 art.272]
se pedepsesc cu închisoare de la 8 la 12 ani.
[Art.187 al.(4), sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
(5) Acţiunile prevăzute la alin. (1)–(3) săvîrşite în proporţii deosebit de mari
[Art.187 al.(5), dispoziția modificată prin LP75 din 21.04.16, MO128-133/13.05.16 art.272]
se pedepsesc cu închisoare de 12 la 15 ani.
[Art.187 al.(5), sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
Articolul 188. Tîlhăria
(1) Tîlhăria, adică atacul săvîrşit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoţit de violenţă periculoasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei agresate ori de ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe,
se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 8 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 950 la 1350 unităţi convenţionale.
[Art.188 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
[Art.188 al.(1), sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
(2) Tîlhăria săvîrşită:
a) - exclusă
b) de două sau mai multe persoane;
c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;
d) prin pătrundere în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă;
e) cu aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate de armă;
f) cu cauzarea de daune în proporţii considerabile
se pedepseşte cu închisoare de la 8 la 10 ani.
[Art.188 al.(2), sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
(21) Tîlhăria în scopul sustragerii bunurilor de patrimoniu cultural din siturile arheologice sau din zonele cu potenţial arheologic
se pedepseşte cu închisoare de la 8 la 10 ani cu amendă în mărime de la 1350 la 2350 unităţi convenţionale.
[Art.188 al.(21), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
[Art.188 al.(21) introdus prin LP75 din 21.04.16, MO128-133/13.05.16 art.272]
(3) Tîlhăria săvîrşită:
a) în timpul unei calamităţi;
b) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
c) cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
d) cu deosebită cruzime
[Art.188 al.(3), lit.d) în redacţia LP252 din 08.11.12, MO263-269/21.12.12 art.855]
se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 12 ani.
[Art.188 al.(3), sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
(4) Acţiunile prevăzute la alin. (1)–(3) săvîrşite în proporţii mari
[Art.188 al.(4), dispoziția modificată prin LP75 din 21.04.16, MO128-133/13.05.16 art.272]
se pedepsesc cu închisoare de la 11 la 14 ani.
[Art.188 al.(4), sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
(5) Acţiunile prevăzute la alin. (1)–(3) săvîrşite în proporţii deosebit de mari
[Art.188 al.(5), dispoziția modificată prin LP75 din 21.04.16, MO128-133/13.05.16 art.272]
se pedepsesc cu închisoare de la 12 la 15 ani.
[Art.188 al.(5), sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
Articolul 189. Şantajul
(1) Şantajul, adică cererea de a se transmite bunurile proprietarului, posesorului sau deţinătorului ori dreptul asupra acestora sau de a săvîrşi alte acţiuni cu caracter patrimonial, ameninţînd cu violenţă persoana, rudele sau apropiaţii acesteia, cu răspîndirea unor ştiri defăimătoare despre ele, cu deteriorarea sau cu distrugerea bunurilor proprietarului, posesorului, deţinătorului ori cu răpirea proprietarului, posesorului, deţinătorului, a rudelor sau a apropiaţilor acestora,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 750 la 950 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 5 ani.
[Art.189 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
[Art.189 al.(1), sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
(2) Şantajul săvîrşit:
a) - exclusă
b) de două sau mai multe persoane;
c) cu aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţă sau sănătate;
d) prin ameninţare cu moartea;
e) cu deteriorarea ori distrugerea bunurilor;
f) împotriva donatorilor partidelor politice sau ai concurenţilor electorali.
[Art.189 al.(2), lit.f) introdusă prin LP36 din 09.04.15, MO93/14.04.15 art.134; în vigoare 14.04.15]
se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 7 ani cu amendă în mărime de la 850 la 1350 unităţi convenţionale.
[Art.189 al.(2), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
[Art.189 al.(2), sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2):
a) săvîrşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
b) săvîrşite cu aplicarea armei sau a altor obiecte folosite în calitate de armă;
c) însoţite de violenţă periculoasă pentru viaţă sau sănătate;
d) săvîrşite cu deosebită cruzime;
[Art.189 al.(3), lit.d) în redacţia LP252 din 08.11.12, MO263-269/21.12.12 art.855]
e) urmate de dobîndirea bunurilor cerute;
f) soldate cu alte urmări grave,
se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 10 ani cu amendă în mărime de la 1850 la 2350 unităţi convenţionale.
[Art.189 al.(3), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
[Art.189 al.(3) sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
(4) Acţiunile prevăzute la alin.(1), (2) sau (3), însoţite de răpirea proprietarului, posesorului sau deţinătorului, a rudelor sau a apropiaţilor acestora,
se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 13 ani.
[Art.189 al.(4) sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
(5) Acţiunile prevăzute la alin. (1), (2), (3) sau (4) săvîrşite în proporţii mari
se pedepsesc cu închisoare de la 11 la 13 ani.
[Art.189 al.(5) sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
(6) Acţiunile prevăzute la alin. (1), (2), (3) sau (4) săvîrşite în proporţii deosebit de mari
se pedepsesc cu închisoare de la 13 la 15 ani.
[Art.189 al.(6) sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
Articolul 190. Escrocheria
(1) Escrocheria, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora este motivul determinant al încheierii actului juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune considerabile,
[Art.190 al.(1) dispoziția modificată prin LP179 din 26.07.18, MO309-320/17.08.18 art.498; în vigoare 17.08.18]
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la 850 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 120 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
[Art.190 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(2) Escrocheria săvîrşită:
a) - exclusă
b) de două sau mai multe persoane;
[Art.190 al.(2), lit.c) exclusă prin LP179 din 26.07.18, MO309-320/17.08.18 art.498; în vigoare 17.08.18]
d) cu folosirea situaţiei de serviciu
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 850 la 1350 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 6 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.
[Art.190 al.(2), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(21) Dobîndirea prin escrocherie a bunurilor de patrimoniu cultural din siturile arheologice sau din zonele cu potenţial arheologic
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1850 la 2350 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 5 la 7 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
[Art.190 al.(21), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
[Art.190 al.(21) introdus prin LP75 din 21.04.16, MO128-133/13.05.16 art.272]
(3) Escrocheria săvîrşită de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală
se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 8 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 1350 la 3350 unităţi convenţionale.
[Art.190 al.(3), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(4) Acţiunile prevăzute la alin. (1)–(3) săvîrşite în proporţii mari
[Art.190 al.(4), dispoziția modificată prin LP75 din 21.04.16, MO128-133/13.05.16 art.272]
se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
[Art.190 al.(4), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(5) Acţiunile prevăzute la alin. (1)–(3) săvîrşite în proporţii deosebit de mari
[Art.190 al.(5), dispoziția modificată prin LP75 din 21.04.16, MO128-133/13.05.16 art.272]
se pedepsesc cu închisoare de la 8 la 15 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
Articolul 191. Delapidarea averii străine
(1) Delapidarea averii străine, adică însușirea, dispunerea sau folosirea ilegală a bunurilor altei sau ale altor persoane de către cel căruia i-au fost încredințate în baza unui titlu și cu un anumit scop ori refuzul de a le restitui, care a produs daune considerabile,
[Art.191 al.(1) dispoziția modificată prin LP179 din 26.07.18, MO309-320/17.08.18 art.498; în vigoare 17.08.18]
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 850 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.
[Art.191 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(2) Delapidarea averii străine, săvîrşită:
a) - exclusă
b) de două sau mai multe persoane;
c) cu cauzarea de daune în proporţii considerabile;
d) cu folosirea situaţiei de serviciu,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 850 la 1350 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 6 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
[Art.191 al.(2), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(21) Delapidarea averii străine săvîrşită de administratorul unei bănci,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1350 la 2350 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
[Art.191 al.(21), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
[Art.191 al.(21) introdus prin LP180 din 25.07.14, MO238-246/15.08.14 art.559]
(22) Delapidarea bunurilor de patrimoniu cultural din siturile arheologice sau din zonele cu potenţial arheologic
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1850 la 2350 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
[Art.191 al.(22), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
[Art.191 al.(22) introdus prin LP75 din 21.04.16, MO128-133/13.05.16 art.272]
(3) Acţiunile prevăzute la alin. (1)–(22), săvîrşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală,
[Art.191 al.(3), dispoziția modificată prin LP75 din 21.04.16, MO128-133/13.05.16 art.272]
[Art.191 al.(3), dispoziția modificată prin LP180 din 25.07.14, MO238-246/15.08.14 art.559]
se pedepsesc cu închisoare de la 4 la 8 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
(4) Acţiunile prevăzute la alin. (1)–(3) săvîrşite în proporţii mari
[Art.191 al.(4), dispoziția modificată prin LP75 din 21.04.16, MO128-133/13.05.16 art.272]
[Art.191 al.(4), dispoziția modificată prin LP180 din 25.07.14, MO238-246/15.08.14 art.559]
se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 12 ani.
(5) Acţiunile prevăzute la alin. (1)–(3) săvîrşite în proporţii deosebit de mari
[Art.191 al.(5), dispoziția modificată prin LP75 din 21.04.16, MO128-133/13.05.16 art.272]
[Art.191 al.(5) dispoziția modificată prin LP180 din 25.07.14, MO238-246/15.08.14 art.559]
se pedepsesc cu închisoare de la 8 la 15 ani.
Articolul 192. Pungăşia
(1) Pungăşia, adică acţiunea în scopul sustragerii bunurilor altei persoane din buzunare, genţi sau din alte obiecte prezente la persoană,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 650 la 850 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
[Art.192 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(2) Pungăşia săvîrşită:
a) - exclusă
b) de două sau mai multe persoane,
se pedepseşte cu închisoare de pînă la 4 ani cu amendă în mărime de la 550 la 1350 unităţi convenţionale.
[Art.192 al.(2), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2) săvîrşite în proporţii mari
se pedepsesc cu închisoare de la 4 la 7 ani.
(4) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2) săvîrşite în proporţii deosebit de mari
se pedepsesc cu închisoare de la 6 la 10 ani.
Articolul 1921. Răpirea mijlocului de transport
(1) Răpirea mijlocului de transport fără scop de însuşire
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 580 la 1350 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 1 la 3 ani.
[Art.1921 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(2) Aceeaşi acţiune:
a) săvîrşită de două sau mai multe persoane;
b) însoţită de violenţă nepericuloasă pentru viaţa sau sănătatea victimei sau de ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe;
c) săvîrşită prin pătrundere în garaj, în alte încăperi sau spaţii îngrădite ori păzite
se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 5 ani.
[Art.1921 al.(2), sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2) însoţite de violenţă periculoasă pentru viaţa sau sănătatea victimei sau de ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe
se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 7 ani.
[Art.1921 al.(3), sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
Articolul 1922. Răpirea mijlocului de transport cu tracţiune animală,
precum şi a animalelor de tracţiune
Răpirea mijlocului de transport cu tracţiune animală, precum şi a animalelor de tracţiune, fără scop de însuşire, urmată:
a) de distrugerea de bunuri;
b) de îmbolnăvirea gravă sau pieirea animalelor răpite,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 650 la 1050 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore.
[Art.1922 sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
Articolul 193. Tulburarea de posesie
Ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în posesia altuia cu aplicarea violenţei sau cu ameninţarea aplicării violenţei ori prin distrugerea sau strămutarea semnelor de hotar
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 1350 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 150 la 240 de ore, sau cu închisoare de la 1 la 2 ani.
[Art.193 sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
Articolul 194. Însuşirea sau utilizarea ilicită a energiei electrice,
termice sau a gazelor naturale
(1) Însuşirea energiei electrice, termice sau a gazelor naturale ori utilizarea ilicită a acestora evitînd sistemele de evidenţă instalate în modul stabilit sau prin acestea, dar deteriorate de consumator, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 850 la 1850 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore.
[Art.194 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(2) Aceleaşi acţiuni care au cauzat daune în proporţii deosebit de mari
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1850 la 3350 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de 240 de ore.
[Art.194 al.(2), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
Articolul 195 - exclus
Articolul 196. Cauzarea de daune materiale prin înşelăciune sau abuz
de încredere
(1) Cauzarea de daune materiale în proporţii mari proprietarului prin înşelăciune sau abuz de încredere, dacă fapta nu constituie o însuşire,
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 550 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
[Art.196 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
a) - exclusă
b) de două sau mai multe persoane
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la 850 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
[Art.196 al.(2), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:
a) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
b) - exclusă
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 850 la 1350 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
[Art.196 al.(3), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(4) Cauzarea de daune materiale în proporţii deosebit de mari prin înşelăciune sau abuz de încredere, dacă fapta nu constituie o însuşire,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1350 la 2350 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
[Art.196 al.(4), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
Articolul 197. Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a bunurilor
(1) Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a bunurilor, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari,
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 1350 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de 240 de ore.
[Art.197 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(2) Aceleaşi acţiuni:
a) săvîrşite prin incendiere, explozie sau prin o altă modalitate periculoasă;
b) săvîrşite din motive de ură socială, naţională, rasială sau religioasă;
c) săvîrşite asupra unei persoane în legătură cu îndeplinirea de către aceasta a obligaţiilor de serviciu sau obşteşti;
d) care au provocat din imprudenţă decesul persoanei
se pedepsesc cu închisoare de pînă la 6 ani.
(3) Distrugerea sau risipirea bunurilor băncii de către administratorul acesteia în procesul de administrare,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 850 la 1350 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 8 ani.
[Art.197 al.(3), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
[Art.197 al.(3) introdus prin LP180 din 25.07.14, MO238-246/15.08.14 art.559]
Articolul 198 - exclus
Articolul 199. Dobîndirea sau comercializarea bunurilor despre care
se ştie că au fost obţinute pe cale criminală
(1) Dobîndirea sau comercializarea, fără o promisiune prealabilă, a bunurilor despre care se ştie că au fost obţinute pe cale criminală
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la 750 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 120 la 180 de ore.
[Art.199 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:
a) de două sau mai multe persoane;
b) sub formă de îndeletnicire;
c) în proporţii mari
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 650 la 950 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
[Art.199 al.(2), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau la alin.(2) lit.a) şi b), săvîrşite în proporţii deosebit de mari,
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 850 la 1350 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani.
[Art.199 al.(3), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
Articolul 1991. Deteriorarea sau distrugerea bunurilor de patrimoniu
cultural
(1) Deteriorarea bunurilor de patrimoniu cultural
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 850 la 1350 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 1 an, iar persoana juridică se pedepsește cu amendă în mărime de la 1350 la 3350 de unităţi convenţionale sau cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 1 la 3 ani.
[Art.1991 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(2) Distrugerea bunurilor de patrimoniu cultural
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3350 la 6350 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 1 la 3 ani, iar persoana juridică se pedepsește cu amendă de la 6000 la 10000 de unităţi convenţionale cu (sau fără) lichidarea persoanei juridice.
[Art.1991 al.(2), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
[Art.1991 introdus prin LP75 din 21.04.16, MO128-133/13.05.16 art.272]
Articolul 1992. Efectuarea lucrărilor neautorizate în siturile arheologice
sau în zonele cu potenţial arheologic
(1) Efectuarea săpăturilor neautorizate sau căutarea de comori în siturile arheologice sau în zonele cu potenţial arheologic
se pedepsesc cu amendă de la 850 la 1350 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 1 an.
[Art.1992 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(2) Efectuarea lucrărilor de construcţie, precum şi a altor activităţi de intervenţie asupra solului în siturile arheologice sau în zonele cu potenţial arheologic, fără certificat de descărcare de sarcină arheologică
se pedepseşte cu amendă de la 3350 la 4350 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 2 ani, iar persoana juridică se pedepsește cu amendă de la 7350 la 10350 de unităţi convenţionale cu (sau fără) lichidarea persoanei juridice.
[Art.1992 al.(2), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
[Art.1992 introdus prin LP75 din 21.04.16, MO128-133/13.05.16 art.272]
Articolul 1993. Tăinuirea sau păstrarea ilegală a bunurilor arheologice
mobile
Tăinuirea sau păstrarea ilegală a bunurilor arheologice mobile, inclusiv a comorilor, descoperite întîmplător sau în cadrul unor lucrări de intervenţie asupra solului ori cu ajutorul detectoarelor de metale sau al altor aparate de teledetecţie, precum şi neanunţarea la timp a autorităţilor publice privind descoperirea întîmplătoare a bunurilor arheologice mobile, inclusiv a comorilor,
se pedepsesc cu amendă de la 850 la 1350 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 1 an, iar persoana juridică se pedepsește cu amendă în mărime de la 3350 la 5350 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 2 ani.
[Art.1992 sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
[Art.1993 introdus prin LP75 din 21.04.16, MO128-133/13.05.16 art.272]
Articolul 1994. Comercializarea neautorizată a bunurilor arheologice mobile
şi a bunurilor culturale mobile clasate
(1) Comercializarea neautorizată a bunurilor arheologice mobile şi a bunurilor culturale mobile clasate
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 750 la 850 de unităţi convenţionale, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 1 an, iar persoana juridică se pedepsește cu amendă în mărime de la 2350 la 3350 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.
[Art.1994 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(2) Aceeaşi acţiune:
a) săvîrşită de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
b) săvîrșită cu folosirea situaţiei de serviciu;
c) care a cauzat daune în proporţii mari
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 1350 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 1 la 3 ani, iar persoana juridică se pedepsește cu amendă în mărime de la 6350 la 10350 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani.
[Art.1994 al.(2), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
[Art.1994 introdus prin LP75 din 21.04.16, MO128-133/13.05.16 art.272]
Articolul 1995. Accesul neautorizat cu detectoare de metale sau cu alte
aparate de teledetecţie și utilizarea lor în siturile arheologice
sau în zonele cu potențial arheologic
Accesul cu detectoare de metale sau cu alte aparate de teledetecţie și utilizarea lor în siturile arheologice sau în zonele cu potențial arheologic fără autorizarea Ministerului Educației, Culturii și Cercetării
[Art.1995 dispoziția modificată prin LP79 din 24.05.18, MO195-209/15.06.18 art.338]
se pedepseşte cu amendă de la 1350 la 2350 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 1 an.
[Art.1995 sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
[Art.1995 introdus prin LP75 din 21.04.16, MO128-133/13.05.16 art.272]
Articolul 200 - exclus
Capitolul VII
INFRACŢIUNI CONTRA FAMILIEI ŞI MINORILOR(1) Raportul sexual între rude pe linie dreaptă pînă la gradul trei inclusiv, precum şi între rude pe linie colaterală (fraţi, surori),
se pedepseşte cu închisoare de pînă la 5 ani.
(2) Persoanele prevăzute la alin.(1) nu sînt pasibile de răspundere penală dacă, la momentul săvîrşirii faptei, nu au împlinit vîrsta de 18 ani şi diferenţa de vîrstă între ei nu este mai mare de 2 ani.
Articolul 2011. Violenţa în familie
(1) Acţiunea sau inacţiunea intenţionată comisă de un membru al familiei în privinţa altui membru al familiei, manifestată prin:
a) maltratare, alte acţiuni violente, soldate cu vătămare uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
b) izolare, intimidare în scop de impunere a voinţei sau a controlului personal asupra victimei;
c) privarea de mijloace economice, inclusiv lipsirea de mijloace de existenţă primară, neglijare, dacă au provocat victimei vătămare uşoară a integrității corporale sau a sănătăţii,
se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 150 la 180 de ore sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
(2) Faptele prevăzute la alin. (1):
a) săvîrşite asupra a doi sau a mai multor membri ai familiei;
b) săvîrşite în legătură cu solicitarea sau aplicarea măsurilor de protecţie;
c) care au provocat vătămarea medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii,
se pedepsesc cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore sau cu închisoare de la 1 la 6 ani.
(3) Faptele prevăzute la alin. (1) și (2) care:
a) au cauzat vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
b) au determinat sinuciderea sau încercarea de sinucidere
[Art.2011al.(3), lit.b) în redacția LP157 din 26.07.18, MO347-357/14.09.18 art.586]
se pedepsesc cu închisoare de la 6 la 12 ani.
(4) Faptele prevăzute la alin. (1) sau (2) care au cauzat vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii soldată cu decesul victimei
se pedepsesc cu închisoare de la 12 la 15 ani.
[Art.2011 în redacția LP196 din 28.07.16, MO306-313/16.09.16 art.661]
[Art.2011 introdus prin LP167 din 09.07.10, MO155-158/03.09.10 art.551]
Articolul 2012. Exercitarea necorespunzătoare a obligaţiilor părinteşti
Eschivarea cu rea-voinţă a părinţilor de la exercitarea obligaţiilor părinteşti, dacă aceasta a determinat plasamentul copilului în instituții rezidențiale sau servicii sociale de plasament,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 300 la 500 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 120 de ore.
[Art.2012 introdus prinLP83 din 25.05.17, MO229-243/07.07.17 art.362]
Articolul 202 - exclus
Articolul 203 - exclus
Articolul 204. Divulgarea secretului adopţiei
Divulgarea secretului adopţiei contrar voinţei adoptatorului, săvîrşită de o persoană obligată să păstreze faptul adopţiei ca un secret profesional sau de serviciu,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la 850 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 6 luni, în toate cazurile cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de 2 ani.
[Art.204 sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
Articolul 205. Abuzul părinţilor şi altor persoane la adopţia copiilor
(1) Primirea de către părinte, tutore (curator) sau alt reprezentant legal al copilului, de către altă persoană a unei recompense sub orice formă pentru consimţămîntul la adopţie sau în alte scopuri legate de adopţie
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 750 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
[Art.205 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(2) Intermedierea, facilitarea sau încurajarea adopţiei unui copil în scop de profit, beneficiu material sau alt beneficiu
se pedepseşte cu amendă de la 550 la 750 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 1 la 3 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 3000 la 5000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
[Art.205 al.(2), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(3) Exercitarea sub orice formă a constrîngerii asupra părintelui, tutorelui (curatorului) copilului în scopul obţinerii consimţămîntului pentru adopţie sau prezentării de date neveridice pentru încuviinţarea adopţiei, instituirea tutelei (curatelei), plasamentul copilului într-o instituţie rezidenţială, într-o familie sau casă de copii de tip familial
se pedepseşte cu amendă de la 600 la 750 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 5 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 3500 la 5500 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
[Art.205 al.(3), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(4) Acţiunile prevăzute la alineatele (1)-(3), săvîrşite:
a) - exclusă
b) în privinţa a doi sau mai mulţi copii;
c) de o persoană cu funcţie de demnitate publică;
[Art.205 al.(4), lit.c) modificată prin LP245 din 02.12.11, MO25-28/03.02.12 art.77]
d) de două sau mai multe persoane;
e) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală,
se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 4000 la 7000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
[Art.205 al.(4), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
Articolul 206. Traficul de copii
(1) Recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea unui copil, precum şi darea sau primirea unor plăţi ori beneficii pentru obţinerea consimţămîntului unei persoane care deţine controlul asupra copilului, în scopul:
a) exploatării sexuale comerciale sau necomerciale;
[Art.206 al.(1), lit.a) în redacția LP157 din 26.07.18, MO347-357/14.09.18 art.586]
b) exploatării prin muncă sau servicii forţate;
b1) practicării cerşetoriei sau în alte scopuri josnice;
b2 ) însuşirii ajutoarelor, indemnizaţiilor sau prestaţiilor sociale;
[Art.206 al.(1), lit.b2) introdusă prin LP157 din 26.07.18, MO347-357/14.09.18 art.586]
b3) folosirii ilegale în testări sau experimente medicale ori ştiinţifice;
[Art.206 al.(1), lit.b3) introdusă prin LP157 din 26.07.18, MO347-357/14.09.18 art.586]
c) exploatării în sclavie sau în condiţii similare sclaviei;
[Art.206 al.(1), lit.c) în redacția LP157 din 26.07.18, MO347-357/14.09.18 art.586]
d) folosirii în conflicte armate;
e) folosirii în activitate criminală;
f) prelevării organelor, ţesuturilor şi/sau celulelor umane;
[Art.206 al.(1), lit.f) modificată prin LP270 din 07.11.13, MO290/10.12.13 art.794]
[Art.206 al.(1), lit.g) abrogată prin LP270 din 07.11.13, MO290/10.12.13 art.794]
h) vînzării sau cumpărării,
i) folosirii în calitate de mamă-surogat ori în scop de reproducere;
[Art.206 al.(1), lit.i) introdusă prin LP157 din 26.07.18, MO347-357/14.09.18 art.586]
j) adopţiei ilegale,
[Art.206 al.(1), lit.j) introdusă prin LP157 din 26.07.18, MO347-357/14.09.18 art.586]
se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 12 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 de unităţi convenţionale, cu privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate, sau cu lichidarea persoanei juridice.
[Art.206 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
[Art.206 al.(1), sancţiunea modificată prin LP270 din 07.11.13, MO290/10.12.13 art.794]
(2) Aceleaşi acţiuni însoţite:
a) de violenţă fizică şi/sau psihică, de aplicare a armei de foc sau de ameninţare cu aplicarea acesteia;
[Art.206 al.(2), lit.a) modificată prin LP270 din 07.11.13, MO290/10.12.13 art.794]
b) de abuz şi/sau violenţă sexuală;
[Art.206 al.(2), lit.b) modificată prin LP270 din 07.11.13, MO290/10.12.13 art.794]
c) de profitare de abuz de autoritate sau de situaţia de vulnerabilitate a copilului, de ameninţare cu divulgarea informaţiilor confidenţiale familiei copilului sau altor persoane;
d) - exclusă
e) - exclusă
f) de prelevare a organelor, ţesuturilor şi/sau celulelor umane.
[Art.206 al.(2), lit.f) modificată prin LP270 din 07.11.13, MO290/10.12.13 art.794]
se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 15 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 6000 la 8000 de unităţi convenţionale, cu privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate, sau cu lichidarea persoanei juridice.
[Art.206 al.(2), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2):
a) săvîrşite de o persoană care anterior a săvîrşit aceleaşi acţiuni;
b) săvîrşite asupra a doi sau mai multor copii;
b1) săvîrşite de două sau mai multe persoane;
[Art.206 al.(3), lit.b1) introdusă prin LP270 din 07.11.13, MO290/10.12.13 art.794]
c) săvîrşite de o persoană publică, de o persoană cu funcţie de răspundere, de o persoană cu funcţie de demnitate publică, de o persoană publică străină sau de un funcţionar internaţional;
[Art.206 al.(3), lit.c) în redacţia LP270 din 07.11.13, MO290/10.12.13 art.794]
[Art.206 al.(3), lit.c) modificată prin LP245 din 02.12.11, MO25-28/03.02.12 art.77]
d) săvîrşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
d1) însoţite de contaminarea copilului cu o boală venerică sau cu maladia SIDA;
[Art.206 al.(3), lit.d1) introdusă prin LP270 din 07.11.13, MO290/10.12.13 art.794]
e) soldate cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau cu o boală psihică a copilului, cu decesul sau sinuciderea acestuia;
e1) săvîrşite asupra copilului care se află în îngrijirea, sub ocrotirea, sub protecţia, la educarea sau la tratamentul făptuitorului;
[Art.206 al.(3), lit.e1) introdusă prin LP73 din 12.04.12, MO99-102/25.05.12 art.332]
f) săvîrşite asupra unui copil în vîrstă de pînă la 14 ani
se pedepsesc cu închisoare de la 15 la 20 de ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani sau cu detenţiune pe viaţă, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 8000 la 10000 de unităţi convenţionale, cu privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate, sau cu lichidarea persoanei juridice.
[Art.206 al.(3), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(4) Victima traficului de copii este absolvită de răspundere penală pentru infracţiunile săvîrşite de ea în legătură cu această calitate procesuală.
Articolul 207. Scoaterea ilegală a copiilor din ţară
Scoaterea copilului din ţară în baza unor acte false sau pe altă cale ilegală, precum şi abandonarea lui în străinătate în scopuri altele decît cele indicate la art.206,
se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 6 ani.
Articolul 208. Atragerea minorilor la activitate criminală sau determinarea
lor la săvîrşirea unor fapte imorale
(1) Atragerea minorilor la activitatea criminală sau instigarea lor la săvîrşirea infracţiunilor, precum şi determinarea minorilor la săvîrşirea unor fapte imorale (cerşetorie, jocuri de noroc, desfrîu), săvîrşite de o persoană care a atins vîrsta de 18 ani,
[Art.208 al.(1), dispoziția modificată prin LP157 din 26.07.18, MO347-357/14.09.18 art.586]
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 550 la 850 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 150 la 200 de ore, sau cu închisoare de pînă la 5 ani.
[Art.208 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite de părinţi sau de alţi ocrotitori legali ai copilului, precum şi de pedagogii acestuia
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 650 la 1050 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 6 ani.
[Art.208 al.(2), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:
a) cu aplicarea violenţei sau cu ameninţarea aplicării ei;
b) prin atragerea minorilor într-un grup criminal organizat sau într-o organizaţie criminală;
c) prin atragerea minorului la săvîrşirea unei infracţiuni cu caracter terorist,
se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani.
(4) - exclus
Articolul 2081. Pornografia infantilă
Producerea, distribuirea, difuzarea, importarea, exportarea, oferirea, vinderea, procurarea, schimbarea, folosirea sau deţinerea de imagini sau alte reprezentări ale unui sau mai mulţi copii implicaţi în activităţi sexuale explicite, reale sau simulate, ori de imagini sau alte reprezentări ale organelor sexuale ale unui copil, reprezentate de manieră lascivă sau obscenă, inclusiv în formă electronică,
[Art.2081 dispoziţia modificată prin LP73 din 12.04.12, MO99-102/25.05.12 art.332]
se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 3000 la 5000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
[Art.2081 sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
Articolul 2082. Recurgerea la prostituţia practicată de un copil
Beneficierea, contra oricăror avantaje materiale, de serviciile sexuale prestate de către o persoană despre care se ştia cu certitudine că nu a împlinit vîrsta de 18 ani se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani.
[Art.2082 introdus prin LP73 din 12.04.12, MO99-102/25.05.12 art.332]
Articolul 209. Atragerea minorilor la consumul ilegal de substanțe stupefiante,
psihotrope și/sau de alte substanțe cu efecte similare
[Art.209 denumirea modificată prin LP164 din 20.07.17, MO277-288/04.08.17 art.485]
(1) Atragerea de către o persoană care a atins vîrsta de 18 ani a minorilor la consumul ilegal de substanțe stupefiante, psihotrope și/sau de alte substanțe cu efecte similare
[Art.209 al.(1), dispoziția modificată prin LP164 din 20.07.17, MO277-288/04.08.17 art.485]
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la 950 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani.
[Art.209 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
a) - exclusă
b) cu aplicarea violenţei sau cu ameninţarea aplicării ei
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 750 la 1150 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 6 ani.
[Art.209 al.(2), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
Articolul 210 - exclus
Capitolul VIII
INFRACŢIUNI CONTRA SĂNĂTĂŢII PUBLICEI
CONVIEŢUIRII SOCIALE
Articolul 211. Transmiterea unei boli venericeCONVIEŢUIRII SOCIALE
(1) Persoana care, ştiind că suferă de o boală venerică, o transmite altei persoane
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la 850 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 120 la 200 de ore, sau cu închisoare de pînă la 1 an.
[Art.211 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
a) - exclusă
b) asupra a două sau mai multor persoane;
c) cu bună-ştiinţă asupra unui minor
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la 1050 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
[Art.211 al.(2), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
Articolul 212. Contaminarea cu maladia SIDA
(1) Punerea intenţionată a altei persoane în pericol de contaminare cu maladia SIDA
se pedepseşte cu închisoare de pînă la 1 an.
(2) Contaminarea cu maladia SIDA de către o persoană care ştia că suferă de această boală
se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.
(3) Acţiunea prevăzută la alin.(2), săvîrşită:
a) asupra a două sau mai multor persoane;
b) cu bună-ştiinţă asupra unui minor,
se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 8 ani.
(4) Contaminarea cu maladia SIDA ca urmare a neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare de către un lucrător medical a obligaţiilor sale profesionale
se pedepseşte cu închisoare de pînă la 5 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.
(5) Persoana care a săvîrşit acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2) nu este pasibilă de răspundere penală dacă a comunicat din timp persoanei puse în pericol de a fi contaminată despre existenţa la primul a maladiei SIDA sau dacă persoana pusă în pericol de a fi contaminată ştia despre existenţa acestei maladii, dar benevol a săvîrşit acţiuni ce au constituit pericol de contaminare.
Articolul 213. Încălcarea din neglijenţă a regulilor şi metodelor
de acordare a asistenţei medicale
Încălcarea din neglijenţă de către medic sau de către un alt lucrător medical a regulilor sau metodelor de acordare a asistenţei medicale, dacă aceasta a cauzat:
a) vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
b) decesul pacientului,
se pedepseşte cu închisoare de pînă la 3 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
Articolul 2131. Publicitatea în scopul obţinerii ilegale de organe,
ţesuturi şi celule umane sau privind donarea ilicită
a acestora
Publicitatea în scopul obţinerii ilegale de organe, ţesuturi şi/sau celule umane, precum şi publicitatea sau mediatizarea unor anunţuri privind donarea ilicită de organe, ţesuturi şi/sau celule umane
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 500 la 750 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 1300 la 1600 de unităţi convenţionale.
[Art.2131 sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
[Art.2131 introdus prin LP270 din 07.11.13, MO290/10.12.13 art.794]
Articolul 214. Practicarea ilegală a medicinei sau a activităţii
farmaceutice
(1) Practicarea medicinei ca profesie sau a activităţii farmaceutice de către o persoană care nu are licenţă sau altă autorizaţie, dacă aceasta a cauzat din imprudenţă o vătămare a sănătăţii,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la 850 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
[Art.214 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(2) Aceleaşi acţiuni care au cauzat din imprudenţă decesul victimei
se pedepsesc cu închisoare de pînă la 3 ani.
Articolul 2141. Producerea sau comercializarea medicamentelor
contrafăcute
(1) Producerea sau comercializarea medicamentelor contrafăcute
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1350 la 2350 unităţi convenţionale cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 4000 la 6000 unităţi convenţionale cu (sau fără) privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.
[Art.2141 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(2) Aceleaşi acţiuni dacă au provocat din imprudenţă vătămarea gravă sau medie a sănătăţii ori decesul persoanei
se pedepsesc cu închisoare de pînă la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 4000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani sau cu lichidarea întreprinderii.
[Art.2141 al.(2), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
Articolul 215. Răspîndirea bolilor epidemice
(1) Nerespectarea măsurilor de prevenire sau combatere a bolilor epidemice, dacă aceasta a provocat răspîndirea unei asemenea boli,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la 750 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 1 an, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 3000 unităţi convenţionale cu (sau fără) lichidarea persoanei juridice.
[Art.215 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(2) Aceleaşi fapte soldate din imprudenţă cu vătămarea gravă sau medie a sănătăţii sau cu decesul persoanei
se pedepsesc cu închisoare de pînă la 5 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la 2000 la 3000 unităţi convenţionale cu lichidarea întreprinderii.
[Art.215 al.(2), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
Articolul 216. Producerea, transportarea, păstrarea, comercializarea,
oferirea cu titlu oneros sau gratuit a produselor (mărfurilor),
prestarea serviciilor, periculoase pentru viaţa sau sănătatea
consumatorilor
[Art.216 titlul modificat prin LP115 din 26.06.11, MO128-130/05.08.11 art.363]
(1) Producerea, transportarea, păstrarea, comercializarea, oferirea cu titlu oneros sau gratuit a produselor (mărfurilor), prestarea serviciilor, periculoase pentru viaţa sau sănătatea consumatorilor, săvîrşite în proporţii mari,
[Art.216 al.(1), dispoziţia modificată prin LP115 din 26.06.11, MO128-130/05.08.11 art.363]
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 950 la 1150 unităţi convenţionale, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 2 ani sau cu lichidarea persoanei juridice.
[Art.216 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(2) Aceleaşi acţiuni:
a) - exclusă
b) dacă au provocat din imprudenţă vătămarea gravă sau medie a sănătăţii ori decesul persoanei;
c) săvîrşite în proporţii deosebit de mari
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1150 la 1350 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 6000 la 9000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani sau cu lichidarea persoanei juridice.
[Art.216 al.(2), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2):
a) - exclusă
b) săvîrşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
c) dacă au provocat decesul a două sau mai multe persoane,
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1350 la 1850 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 9000 la 11000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani sau cu lichidarea persoanei juridice.
[Art.216 al.(3), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
Articolul 217. Circulaţia ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau analogii
acestora fără scop de înstrăinare
(1) Semănatul sau cultivarea ilegală a plantelor care conţin droguri sau etnobotanice, prelucrarea sau utilizarea a astfel de plante, săvîrşite în proporţii mari şi fără scop de înstrăinare,
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 200 la 400 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de pînă la 100 de ore, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 5000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
[Art.217 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(2) Producerea, prepararea, experimentarea, extragerea, prelucrarea, transformarea, procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea drogurilor, etnobotanicelor sau analogii acestora, săvîrşite în proporţii mari şi fără scop de înstrăinare,
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 400 la 700 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de pînă la 150 de ore, sau cu închisoare de pînă la 1 an, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 5000 la 7000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
[Art.217 al.(2), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:
a) - exclusă
b) de două sau mai multe persoane;
b1) de o persoană care a împlinit vîrsta de 18 ani cu atragerea minorilor;
c) cu utilizarea drogurilor, etnobotanicelor sau analogii acestora, a căror circulaţie în scopuri medicinale este interzisă;
d) cu folosirea situaţiei de serviciu;
e) pe teritoriul instituţiilor de învăţămînt, instituţiilor de reabilitare socială, penitenciarelor, unităţilor militare, în locurile de agrement, în locurile de desfăşurare a acţiunilor de educaţie, instruire a minorilor sau tineretului, a altor acţiuni culturale sau sportive ori în imediata apropiere a acestora,
se pedepsesc cu închisoare de pînă la 4 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 6000 la 8000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
(4) Acţiunile prevăzute la alin.(1), (2) sau (3), săvîrşite:
a) - exclusă
b) în proporţii deosebit de mari,
se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 6 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 6000 la 10000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
(5) Persoana care a săvîrşit acţiunile prevăzute la art.217 sau 2171 este liberată de răspundere penală dacă a contribuit activ la descoperirea sau contracararea infracţiunii ce ţine de circulaţia ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau analogii acestora, după caz, prin autodenunţare, predare benevolă a drogurilor, etnobotanicelor sau analogii acestora, indicare a sursei de procurare a acestor substanţe, la divulgarea persoanelor care au contribuit la săvîrşirea infracţiunii, la indicarea mijloacelor băneşti, a bunurilor sau a veniturilor rezultate din infracţiune. Nu poate fi considerată predare benevolă a drogurilor, etnobotanicelor sau analogii acestora ridicarea acestora la reţinerea persoanei, precum şi la efectuarea acţiunilor de urmărire penală pentru depistarea şi ridicarea lor.
[Art.217 modificat prin LP193 din 28.07.16, MO315-328/23.09.16 art.686]
Articolul 2171. Circulația ilegală a drogurilor, etnobotanicelor
sau analogilor acestora în scop de înstrăinare
[Art.2171 titlul în redacția LP193 din 28.07.16, MO315-328/23.09.16 art.686]
(1) Semănatul ori cultivarea de plante ce conţin droguri, prelucrarea ori utilizarea unor astfel de plante fără autorizaţie sau semănatul ori cultivarea de plante pentru fabricarea produselor etnobotanice, săvîrşite în scop de înstrăinare,
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 950 la 1250 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 2 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 de unităţi convenţionale, cu privarea de dreptul de a exercita anumite activități sau cu lichidarea persoanei juridice.
[Art.2171 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
[Art.2171al.(1) în redacția LP193 din 28.07.16, MO315-328/23.09.16 art.686]
(2) Producerea, prepararea, experimentarea, extragerea, prelucrarea, transformarea, procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea, distribuirea sau alte operaţiuni ilegale cu droguri sau cu analogi ai acestora, săvîrşite în scop de înstrăinare, ori înstrăinarea ilegală a drogurilor sau analogilor acestora,
se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 5000 la 7000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
[Art.2171 al.(2), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
[Art.2171al.(2) modificat prin LP193 din 28.07.16, MO315-328/23.09.16 art.686]
(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:
a) de o persoană care anterior a săvîrşit aceleaşi acţiuni;
b) de două sau mai multe persoane;
b1) de o persoană care a împlinit vîrsta de 18 ani cu atragerea minorilor;
c) cu utilizarea drogurilor sau a analogilor acestora, a căror circulaţie în scopuri medicinale este interzisă;
[Art.2171al.(3), lit.c) modificată prin LP193 din 28.07.16, MO315-328/23.09.16 art.686]
d) cu folosirea situaţiei de serviciu;
e) pe teritoriul instituţiilor de învăţămînt, instituţiilor de reabilitare socială, penitenciarelor, unităţilor militare, în locurile de agrement, în locurile de desfăşurare a acţiunilor de educaţie, instruire a minorilor sau tineretului, a altor acţiuni culturale sau sportive ori în imediata apropiere a acestora;
f) în proporţii mari,
se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 7000 la 9000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
[Art.2171 al.(3), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(4) Acţiunile prevăzute la alin.(1), (2) sau (3), săvîrşite:
a) - exclusă
b) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală ori în favoarea acestora;
c) - exclusă
d) în proporţii deosebit de mari,
se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 15 de ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 9000 la 11000 unităţi convenţionale cu lichidarea acesteia.
[Art.2171 al.(4), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
[Art.2171 modificat prin LP193 din 28.07.16, MO315-328/23.09.16 art.686]
Articolul 2172. Circulaţia ilegală a precursorilor în scopul producerii
sau prelucrării drogurilor,etnobotanicelor sau analogii
acestora
Producerea, prepararea, prelucrarea, experimentarea, procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea, înstrăinarea sau efectuarea oricăror alte operaţiuni cu precursori în scopul producerii sau prelucrării drogurilor, etnobotanicelor sau analogii acestora,
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1150 la 1350 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 2 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 8000 la 11000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
[Art.2172 sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
[Art.2172 modificat prin LP193 din 28.07.16, MO315-328/23.09.16 art.686]
Articolul 2173. Circulaţia ilegală a materialelor şi utilajelor destinate
producerii sau prelucrării drogurilor, etnobotanicelor
sau analogii acestora
(1) Producerea, fabricarea, procurarea, păstrarea, expedierea, transmiterea, transportarea sau înstrăinarea materialelor ori a utilajelor destinate producerii, preparării sau prelucrării drogurilor, etnobotanicelor sau analogii acestora ori cultivării plantelor care conţin aceste substanţe
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 550 la 650 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 2 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă de la 2000 la 4000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
[Art.2173 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:
a) - exclusă
b) de două sau mai multe persoane;
c) cu folosirea situaţiei de serviciu
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 850 la 1350 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă de la 3000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
[Art.2173 al.(2), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:
a) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală ori în favoarea acestora;
b) pe teritoriul instituţiilor de învăţămînt, instituţiilor de reabilitare socială, penitenciarelor, unităţilor militare, în locurile de agrement, în locurile de desfăşurare a acţiunilor de educaţie, instruire a minorilor sau tineretului, a altor acţiuni culturale sau sportive ori în imediata apropiere a acestora,
c) - exclusă
se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 5 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 7000 la 10000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
[Art.2173 al.(3), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
[Art.2173 modificat prin LP193 din 28.07.16, MO315-328/23.09.16 art.686]
Articolul 2174. Sustragerea sau extorcarea drogurilor sau etnobotanicelor
(1) Sustragerea sau extorcarea drogurilor sau etnobotanicelor
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 850 la 2350 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore, sau cu închisoare de la 3 la 5 ani.
[Art.2174 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
[Art.2174 al.(1), sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:
a) - exclusă
b) de două sau mai multe persoane;
c) cu folosirea situaţiei de serviciu;
d) prin pătrundere în încăpere, într-un alt loc pentru depozitare sau în locuinţă;
e) cu aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori cu ameninţarea aplicării unei asemenea violenţe;
f) în proporţii mari,
se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 2000 la 3000 unităţi convenţionale.
[Art.2174 al.(2), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
[Art.2174 al.(2), sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:
a) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală ori în favoarea acestora;
b) cu aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori cu ameninţarea aplicării unei asemenea violenţe;
c) în proporţii deosebit de mari,
se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 15 ani cu aplicarea unei amenzi în mărime de la 4000 la 6000 unităţi convenţionale.
[Art.2174 al.(3), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
[Art.2174 al.(3), sancţiunea modificată prin LP119 din 23.05.13, MO130-134/21.06.13 art.423]
[Art.2174 modificat prin LP193 din 28.07.16, MO315-328/23.09.16 art.686]
Articolul 2175. Consumul ilegal public sau organizarea consumului ilegal
de droguri, etnobotanice sau analogii acestora
(1) Consumul ilegal de droguri, etnobotanice sau analogii acestora, săvîrşit în mod public sau pe teritoriul instituţiilor de învăţămînt, instituţiilor de reabilitare socială, penitenciarelor, unităţilor militare, în locurile de agrement, în locurile de desfăşurare a acţiunilor de educaţie, instruire a minorilor sau tineretului, a altor acţiuni culturale sau sportive ori în imediata apropiere a acestora,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 750 la 1050 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore.
[Art.2175 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(2) Organizarea consumului ilegal de droguri sau etnobotanice
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 750 la 1050 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani.
[Art.2175 al.(2), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
[Art.2175 modificat prin LP193 din 28.07.16, MO315-328/23.09.16 art.686]
Articolul 2176. Introducerea ilegală intenţionată în organismul altei persoane,
împotriva voinţei acesteia, a drogurilor,etnobotanicelor sau
analogii acestora
(1) Introducerea ilegală intenţionată, indiferent de mod, în organismul altei persoane, împotriva voinţei acesteia, a drogurilor, etnobotanicelor sau analogii acestora
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 950 la 1150 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 150 la 200 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
[Art.2176 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(2) Aceeaşi acţiune săvîrşită:
a) - exclusă
b) faţă de două sau mai multe persoane;
c) cu bună ştiinţă faţă de un minor sau de o femeie gravidă ori profitînd de starea de neputinţă cunoscută sau evidentă a victimei, care se datorează vîrstei înaintate, bolii, dizabilităţii ori altui factor;
d) - exclusă
se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
[Art.2176 modificat prin LP193 din 28.07.16, MO315-328/23.09.16 art.686]
Articolul 218. Prescrierea ilegală sau încălcarea regulilor de circulaţie
a drogurilor
(1) Prescrierea fără necesitate a drogurilor
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la 1150 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 4000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
[Art.218 al.(3), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(2) Falsificarea reţetei sau a altor documente care permit obţinerea drogurilor
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la 750 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 1 an, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
[Art.218 al.(2), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite:
a) - exclusă
b) de două sau mai multe persoane;
c) cu scopul de a obţine preparatele ori droguri în proporţii deosebit de mari,
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 850 la 1350 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 6000 la 11000 unităţi convenţionale cu lichidarea persoanei juridice.
[Art.218 al.(3), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(4) Încălcarea regulilor stabilite de producere, preparare, prelucrare, procurare, păstrare, evidenţă, eliberare, înstrăinare, distribuire, transportare, expediere, utilizare, import, export, nimicire a drogurilor ori a materialelor sau utilajelor destinate producerii sau prelucrării drogurilor, de cultivare a plantelor care conţin droguri, care a cauzat pierderea lor, săvîrşită de către persoana în obligaţiile căreia intră respectarea regulilor menţionate,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 650 la 950 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 2 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 3000 la 5000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
[Art.218 al.(4), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(5) Acţiunile prevăzute la alin.(4), săvîrşite din interes material sau care au cauzat din imprudenţă vătămarea sănătăţii persoanei sau au avut alte urmări grave,
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 950 la 1350 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 5000 la 7000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
[Art.218 al.(5), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
[Art.218 modificat prin LP193 din 28.07.16, MO315-328/23.09.16 art.686]
Articolul 219. Organizarea ori întreţinerea speluncilor pentru consumul
drogurilor sau etnobotanicelor
(1) Organizarea ori întreţinerea speluncilor pentru consumul drogurilor sau etnobotanicelor, precum şi punerea la dispoziţie a localurilor în aceste scopuri,
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 550 la 1150 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 4 ani.
[Art.219 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 850 la 1350 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani.
[Art.219 modificat prin LP193 din 28.07.16, MO315-328/23.09.16 art.686]
Articolul 220. Proxenetismul
(1) Îndemnul sau determinarea la prostituţie ori înlesnirea practicării prostituţiei, ori tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o altă persoană, dacă fapta nu întruneşte elementele traficului de fiinţe umane,
[Art.220 al.(1), dispoziţia modificată prin LP270 din 07.11.13, MO290/10.12.13 art.794]
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 650 la 1350 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani.
[Art.220 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
[Art.220 al.(1), sancţiunea modificată prin LP270 din 07.11.13, MO290/10.12.13 art.794]
(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:
a) asupra a două sau mai multor persoane;
b) asupra unei femei gravide;
c) de două sau mai multe persoane;
d) de o persoană publică, de o persoană cu funcţie de răspundere, de o persoană cu funcţie de demnitate publică, de o persoană publică străină sau de un funcţionar internaţional
se pedepsesc cu închisoare de la 4 la 7 ani.
[Art.220 al.(2) în redacţia LP270 din 07.11.13, MO290/10.12.13 art.794]
(3) Aceleaşi acţiuni săvîrşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală
se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani.
[Art.220 al.(3) introdus prin LP270 din 07.11.13, MO290/10.12.13 art.794]
[Art.221 abrogat prin LP75 din 21.04.16, MO128-133/13.05.16 art.272]
Articolul 222. Profanarea mormintelor şi a monumentelor
[Art.222 titlul modificat prin LP75 din 21.04.16, MO128-133/13.05.16 art.272]
(1) Profanarea prin orice mijloace a unui mormînt, a unui monument funerar sau de for public, a unei urne funerare sau a unui cadavru, precum şi însuşirea obiectelor ce se află în mormînt sau pe el,
[Art.222 al.(1), dispoziția modificată prin LP75 din 21.04.16, MO128-133/13.05.16 art.272]
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 550 la 850 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 1 an.
[Art.222 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:
a) de două sau mai multe persoane;
b) din motive de ură socială, naţională, rasială ori religioasă;
c) cu cauzarea de daune în proporţii mari
[Art.222 al.(2), lit.c) introdusă prin LP75 din 21.04.16, MO128-133/13.05.16 art.272]
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 750 la 950 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani.
[Art.222 al.(2), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
Articolul 2221. Cruzimea faţă de animale
(1) Tratarea cu cruzime sau torturarea animalelor care a cauzat mutilarea ori moartea acestora
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 750 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 180 de ore, sau cu închisoare de pînă la 1 an.
(2) Aceleași fapte săvîrșite:
a) în public sau în prezența minorilor;
b) de o persoană responsabilă de îngrijirea, protecţia şi bunăstarea animalelor, de dresarea sau de acordarea asistenței medicale veterinare;
c) din motive sadice
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 750 la 1350 de unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de la 1 la 3 ani.
[Art.2221 introdus prin LP157 din 26.07.18, MO347-357/14.09.18 art.586]
Capitolul IX
INFRACŢIUNI ECOLOGICE
Articolul 223. Încălcarea cerinţelor securităţii ecologiceÎncălcarea cerinţelor securităţii ecologice la proiectarea, amplasarea, construcţia sau punerea în exploatare, precum şi la exploatarea construcţiilor industriale, agricole, ştiinţifice sau a altor obiective de către persoanele responsabile de respectarea lor, dacă aceasta a provocat:
a) mărirea esenţială a nivelului radiaţiei;
b) daune sănătăţii populaţiei;
c) pieirea în masă a animalelor;
d) alte urmări grave,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 650 la 950 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 4000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
[Art.223 sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
Articolul 224. Încălcarea regulilor de circulaţie a substanţelor, materialelor
şi deşeurilor radioactive, bacteriologice sau toxice
(1) Încălcarea regulilor stabilite ce ţin de fabricarea, importul, exportul, îngroparea, păstrarea, transportarea sau utilizarea substanţelor, materialelor şi deşeurilor radioactive, bacteriologice sau toxice, precum şi a pesticidelor, erbicidelor sau a altor substanţe chimice, dacă aceasta creează pericolul cauzării de daune esenţiale sănătăţii populaţiei sau mediului,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la 950 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 4000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
[Art.224 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(2) Aceleaşi acţiuni:
a) - exclusă
b) săvîrşite în zona situaţiei ecologice excepţionale sau în zona unei calamităţi naturale;
c) soldate cu impurificarea, otrăvirea sau infectarea mediului;
d) soldate cu pieirea în masă a animalelor
se pedepsesc cu amendă în mărime de la 650 la 1150 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
[Art.224 al.(2), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1), care au provocat din imprudenţă:
a) îmbolnăvirea în masă a oamenilor;
b) decesul persoanei,
se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 6000 la 11000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
[Art.224 al.(3), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(4) Acţiunile prevăzute la alin.(1), soldate cu decesul a două sau mai multor persoane,
se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 6000 la 11000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
[Art.224 al.(4), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
Articolul 225. Tăinuirea de date sau prezentarea intenţionată de date
neautentice despre poluarea mediului
(1) Tăinuirea datelor sau prezentarea intenţionată de către o persoană cu funcţie de răspundere ori de către o persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală, precum şi de către o persoană juridică, a datelor neautentice despre avariile cu poluare excesivă a mediului, cu poluare radioactivă, chimică, bacteriologică sau cu alte urmări periculoase pentru viaţa sau sănătatea populaţiei, precum şi despre starea sănătăţii populaţiei afectate de poluarea mediului, dacă aceasta a provocat din imprudenţă:
a) îmbolnăvirea în masă a oamenilor;
b) pieirea în masă a animalelor;
c) decesul persoanei;
d) alte urmări grave,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 650 la 1150 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 4000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
[Art.225 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(2) Aceleaşi acţiuni soldate cu decesul a două sau mai multor persoane
se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 4000 la 7000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
[Art.225 al.(2), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
Articolul 226. Neîndeplinirea obligaţiilor de lichidare a consecinţelor
încălcărilor ecologice
(1) Eschivarea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către o persoană cu funcţie de răspundere ori de către o persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală, precum şi de către o persoană juridică, a obligaţiilor de lichidare a consecinţelor încălcărilor ecologice, dacă aceasta a provocat din imprudenţă:
a) îmbolnăvirea în masă a oamenilor;
b) pieirea în masă a animalelor;
c) decesul persoanei;
d) alte urmări grave,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la 850 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 4000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.
[Art.226 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]
(2) Aceleaşi acţiuni soldate cu decesul a două sau mai multor persoane
se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 4000 la 7000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.
[Art.226 al.(1), sancţiunea modificată prin LP207 din 29.07.16, MO369-378/28.10.16 art.751; în vigoare 07.11.16]